Bârnova: Pr. Anton Dancă la 55 de ani de preoţie

Duminică, 22 aprilie 2018, numită şi Duminica Bunului Păstor, pr. Anton Dancă a celebrat sfânta Liturghie în parohia nou înfiinţată din Bârnova, mulţumind lui Dumnezeu pentru cei 55 de ani de preoţie. A concelebrat pr. Pavel Beşleagă, paroh de Bârnova. Credincioşii, bucuroşi de mărturia concretă a vieţii părintelui, i-au cântat şi i-au urat mulţi ani, dăruindu-i flori.

Parohia din Bârnova a fost înfiinţată în luna august 2017, având 83 de familii dornice şi tinere de a aparţine parohiei proprii şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, de a începe lucrările unei biserici.

La ora 10, sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Anton, ţinând şi cuvântul de învăţătură, unde a dorit să sublinieze cât de importantă este vocaţia la sfânta preoţie şi la viaţa consacrată, urmându-l pe Isus Cristos, păstorul suprem. Redăm câteva idei de la predică:

A-l cunoaşte pe Isus - Oile mele mă cunosc pe mine - înseamnă a-l iubi mai mult. Aşa cum îl cunoaşte şi-l iubeşte Tatăl? Tatăl îl cunoaşte şi-l iubeşte dumnezeieşte, cu toată fiinţa lui. Eu, om fiind, chip şi asemănare cu Dumnezeu, trebuie să-l cunosc şi să-l iubesc cu toată fiinţa mea. În acest scop, Isus mă îmbracă cu dumnezeirea sa ca să-l pot iubi cu toată fiinţa mea.

Isus îmi spune: Eu sunt. Prin aceste cuvinte îmi arată originea sa divină: Eu sunt cel ce sunt, cum s-a descoperit Dumnezeu lui Moise la Muntele Horeb în tufişul care ardea şi nu se consuma. În primul rând trebuie să-l cunosc şi să-l iubesc aşa cum Este, Dumnezeu ca şi Tatăl.

Cristos sau Mesia cuprinde atributele de profet, preot şi rege. Ştim şi credem.

Bunul păstor este profet.

El cunoaşte oile sale cu o cunoaştere perfectă, dumnezeiască: precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl, aşa cunosc oile mele. Apoi, ca profet este inspirat de Duhul Tatălui şi vorbeşte în numele lui Dumnezeu pentru prezent şi pentru viitor; prevesteşte că va fi o singură turmă şi un singur păstor. Oile, adică oamenii, trebuie să se molipsească de smerenia Păstorului: Ele vor asculta glasul meu. Profetul pune în gardă pe oameni de a nu se lăsa înşelaţi de păstorii năimiţi care fac din meseria lor o închinare la altarul Mamonei, fiindcă sunt ipocriţi când se arată că se roagă, că postesc, că dau de pomană numai ca să-i aplaude lumea.

Bunul păstor este preot.

Preotul, aşa cum spune autorul Scrisorii către Evrei: Este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi sacrificii pentru păcate. Isus este marele preot menit cultului pentru oameni, ca ei, eliberaţi de păcate, să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Aşa i-a spus arhanghelul Gabriel lui Iosif: Isus va mântui poporul său de păcatele sale. Păstorul cel bun este jertfa preoţiei sale: îşi dă viaţa pentru oile sale. Nu numai că are curajul să-şi dea viaţa pentru oile sale, ci are chiar tăria de a primi viaţa din nou în Duhul Sfânt. Prin urmare: jertfa de bunăvoie prin moarte deschide calea învierii ca premiu, atât pentru sine cât şi pentru oile sale.

Bunul păstor este rege.

Regele Isus slujeşte şi se jertfeşte ca oamenii să ajungă la Dumnezeu Tatăl. Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; va fi o singură turmă şi un singur păstor.

Bunul păstor îşi bazează puterea regală numai pe iubire. Aceasta este porunca primită de la Tatăl: să-i aducă pe oameni la împărăţia sa, în staulul ceresc, numai prin iubire.

Isus vrea ca Petru, pe care l-a ales să fie la cârma turmei sale de pe pământ, adică a Bisericii, să-i urmeze exemplul, să se molipsească de iubirea şi de umilinţa sa, de aceea îl întreabă: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte mieluşeii mei! El i-a zis iarăşi, a doua oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. I-a zis: Paşte oile mele! I-a zis a treia oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti? Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi i-a spus: Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile mele!

Este adevărat, oamenii de azi, chiar şi creştinii cei mai fervoroşi, se simt jigniţi cât le spui că sunt ca nişte oi fără păstor, ca oaia proastă, ca oaia rătăcită. Isus spune că este păstorul celor umiliţi. Cei mai mulţi creştini preferă să li se spună că sunt blânzi ca nişte mieluşei. Şi lui Isus îi place termenul de miel. Încredinţează lui Petru în primul rând mieluşeii: Paşte mieluşeii mei! Mă întreb dacă nu este o aluzie la acei credincioşi care se împărtăşesc zilnic, şi se simt mai ataşaţi de păstorii lor, când le spune la sfânta Liturghie: Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii; fericiţi cei chemaţi la masa Mielului, şi ei îi spun cu umilinţă: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu. Mielul lui Dumnezeu este Domn peste sufletele noastre.

Să ne împărtăşim cu Mielul lui Dumnezeu cât mai des, zilnic, ca să ajungem ca oi în staulul Bunului Păstor din împărăţia cerului şi să-i spunem veşnic: Doamne, tu ştii că te iubesc; şi vreau să te iubesc veşnic.

La mulţi şi binecuvântaţi ani, părinte Anton Dancă!

Pr. Pavel Beşleagă

lecturi: 27.