Papa Francisc: Regina Coeli (22 aprilie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Liturgia din această a patra duminică a Paştelui continuă în intenţia de a ne ajuta să redescoperim identitatea noastră de discipoli ai Domnului Înviat. În Faptele Apostolilor, Petru declară deschis că vindecarea ologului, săvârşită de el şi despre care vorbeşte tot Ierusalimul, a avut loc în numele lui Isus, pentru că "în nimeni altul nu este mântuire" (4,12). În acel om vindecat este fiecare dintre noi - acel om este figura noastră: noi toţi suntem acolo -, sunt comunităţile noastre: fiecare se poate vindeca de multele forme de infirmitate spirituală pe care le are - ambiţie, lene, orgoliu - dacă acceptă să pună cu încredere propria existenţă în mâinile Domnului Înviat. "În numele lui Isus Cristos Nazarineanul - afirmă Petru - stă acesta înaintea voastră vindecat" (v. 10). Dar cine este Cristos care vindecă? În ce constă faptul de a fi vindecaţi de El? De ce anume ne vindecă? Şi prin ce atitudini?

Răspunsul la toate aceste întrebări îl găsim în Evanghelia de astăzi, unde Isus spune: "Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi" (In 10,11). Această autoprezentare a lui Isus nu poate fi redusă la o sugestie emotivă, fără niciun efect concret! Isus vindecă prin faptul de a fi păstor care dă viaţa. Dându-şi viaţa pentru noi, Isus spune fiecăruia: "viaţa ta valorează aşa de mult pentru mine încât pentru a o mântui mă dau în întregime pe mine însumi". Tocmai această oferire a vieţii sale îl face Păstor bun prin excelenţă, Cel care vindecă, Cel care ne permite să trăim o viaţă frumoasă şi rodnică.

Partea a doua a aceleiaşi pagini evanghelice ne spune cu ce condiţii poate Isus să ne vindece şi poate să facă viaţa noastră bucuroasă şi rodnică: "Eu sunt păstorul cel bun - spune Isus -. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl" (v. 14-15). Isus nu vorbeşte despre o cunoaştere intelectivă, nu, ci despre o relaţie personală, despre predilecţie, despre tandreţe reciprocă, reflexie a aceleiaşi relaţii intime de iubire dintre El şi Tatăl. Aceasta este atitudinea prin care se realizează un raport viu cu Isus: a ne lăsa cunoscuţi de El. Să nu ne închidem în noi înşine, să ne deschidem Domnului, pentru ca El să mă cunoască. El este atent la fiecare dintre noi, cunoaşte în profunzime inima noastră: cunoaşte calităţile noastre şi defectele noastre, proiectele pe care le-am realizat şi speranţele care au dezamăgit. Dar ne acceptă aşa cum suntem, şi cu păcatele noastre, pentru a ne vindeca, pentru a ne ierta, ne conduce cu iubire, pentru ca să putem străbate cărări chiar prăpăstioase fără a rătăci calea. Ne însoţeşte El.

La rândul nostru, noi suntem chemaţi să-l cunoaştem pe Isus. Asta implică o întâlnire cu El, o întâlnire care să trezească dorinţa de a-l urma abandonând atitudinile autoreferenţiale pentru a porni pe drumuri noi, indicate de Cristos însuşi şi deschise spre orizonturi vaste. Când în comunităţile noastre se răceşte dorinţa de a trăi raportul cu Isus, de a asculta glasul său şi de a-l urma cu fidelitate, este inevitabil ca să prevaleze alte moduri de a gândi şi de a trăi care nu sunt coerente cu Evanghelia. Maria, Mama noastră, să ne ajute să maturizăm o relaţie tot mai tare cu Isus. Să ne deschidem lui Isus, pentru ca să intre înlăuntrul nostru. O relaţie mai tare: El a înviat. Astfel putem să-l urmăm toată viaţa. În această Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, Maria să mijlocească pentru ca mulţi să răspundă cu generozitate şi perseverenţă Domnului care cheamă să se lase toate pentru Împărăţia sa.

_______________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Sunt preocupat pentru ceea ce se întâmplă în aceste zile în Nicaragua, unde, ca urmare a unui protest social, au existat ciocniri care au provocat şi câteva victime. Exprim apropierea mea în rugăciune de acea ţară şi mă unesc cu episcopii cerând ca să înceteze orice violenţă, să se evite o inutilă vărsare de sânge şi problemele deschise să fie rezolvate paşnic şi cu simţ de responsabilitate.

Aşa cum aminteam puţin mai înainte, în această a patra duminică a Paştelui se celebrează în toată Biserica Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii. Tema este: "A asculta, a discerne, a trăi chemarea Domnului". Să-i mulţumim Domnului pentru că El continuă să trezească în Biserică istorii de iubire faţă de Isus Cristos, spre lauda gloriei sale şi în slujba fraţilor. Astăzi, îndeosebi, să-i mulţumim pentru noii preoţi pe care i-am hirotonit puţin mai înainte în bazilica "Sfântul Petru". Şi să cerem Domnului ca să trimită mulţi lucrători buni să lucreze în ogorul său, precum şi să înmulţească vocaţiile la viaţa consacrată şi la căsătoria creştină. Aşa cum spuneam, am hirotonit astăzi şaisprezece preoţi. Dintre aceşti şaisprezece, patru au venit aici pentru a vă saluta şi a da binecuvântarea cu mine. [4 preoţi noi se arată la fereastră lângă papa]

Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi pe cei care provin din Setúbal, din Lisabona, din Cracovia, şi Surorile Pie Discepole del Divino Maestro venite din Coreea.

Salut pelerinii din Castiglione d'Adda, Torralba, Modica, Cremona şi Brescia. Corul parohial din Ugovizza; tinerii de la Mir din Gazzaniga, Pollenza şi Cisano sul Neva.

Urez tuturor o duminică frumoasă; şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 4.