Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Chile şi Peru
(15-22 ianuarie 2018)

Vizita la Hogar Principito

Puerto Maldonado – Peru

Vineri, 19 ianuarie 2018

Iubiţi fraţi şi surori,

Iubiţi copii şi copile,

Mulţumesc pentru această frumoasă primire şi pentru cuvintele de bun-venit. A vă vedea cântând şi dansând mă umple de bucurie.

Când mi-au povestit despre existenţa acestei Case „Micul Prinţ” şi despre Fundaţia Apropnia, m-am gândit că nu puteam să plec din Puerto Maldonado fără să vă salut. Aţi voit să vă reuniţi din diferite cămine în această frumoasă Casă „Micul Prinţ”. Mulţumesc pentru eforturile pe care le-aţi făcut pentru a putea fi aici astăzi.

Tocmai am celebrat Crăciunul. Ne-a înduioşat inima imaginea lui Isus Prunc. El este comoara noastră, iar voi copiii sunteţi reflexia şi sunteţi şi voi comoara noastră, comoara noastră a tuturor, comoara cea mai preţioasă de care trebuie să avem grijă. Iertaţi momentele în care noi cei mari nu facem asta sau nu vă dăm importanţa pe care o meritaţi. Când veţi mari să nu uitaţi de acest lucru. Privirea voastră, viaţa voastră cer mereu o mai mare angajare şi muncă pentru a nu deveni orbi sau indiferenţi în faţa atâtor alţi copii care suferă şi se află în necesitate. Voi, fără îndoială, sunteţi comoara cea mai preţioasă de care trebuie să avem grijă.

Dragi copii de la Casa „Micul Prinţ” şi tineri din celelalte case de primire. Unii dintre voi uneori sunteţi trişti seara, aveţi nostalgie de tata sau de mama care nu sunt şi ştiu că există şi răni care fac foarte rău. Dirsey, ai fost curajos şi ai împărtăşit asta cu noi. Şi îmi spuneai „ca mesajul meu să fie o lumină de speranţă”. Dar lasă-mă să-ţi spun un lucru: viaţa ta, cuvintele tale şi cele ale voastre ale tuturor sunt lumină de speranţă. Vreau să vă mulţumesc pentru mărturia voastră. Mulţumesc pentru că sunteţi lumină de speranţă pentru noi toţi.

Îmi dă bucurie să văd că aveţi o casă unde sunteţi primiţi, unde cu afect şi prietenie vă ajută să descoperiţi că Dumnezeu vă întinde mâna şi vă pune vise în inimă. Este frumos acest lucru.

Ce mărturie frumoasă este aceea a voastră a tinerilor care treceţi pe această stradă, care ieri v-aţi umplut de iubire în această casă şi astăzi aţi putut să construiţi viitorul vostru! Voi sunteţi pentru noi toţi semnul potenţialităţilor imense pe care le are orice persoană. Pentru aceşti copii şi copile voi sunteţi cel mai bun exemplu de urmat, speranţa că şi ei vor reuşi. Toţi avem nevoie de modele de urmat; copiii au nevoie să privească înainte şi să găsească modele pozitive: „vreau să fiu ca el, vreau să fiu ca ea”, aud şi spun ei. Tot ceea ce voi tinerilor puteţi să faceţi, cum ar fi să veniţi ca să staţi cu ei, să vă jucaţi, să petreceţi timpul, este important. Fiţi pentru ei, cum spunea Micul Prinţ, steluţe care luminează noaptea[1].

Unii dintre voi, tineri care ne însoţiţi, proveniţi din comunităţile native. Cu tristeţe vedeţi distrugerea pădurilor. Bunicii voştri v-au învăţat să le descoperiţi, în ele găseau hrana lor şi medicamentul care îi vindeca: aţi reprezentat bine asta la început aici. Astăzi sunteţi devastaţi de vârtejul unui progres rău înţeles. Fluviile care au văzut jocurile voastre şi v-au dat de mâncare astăzi sunt murdare, poluate, moarte. Tinerilor, nu vă resemnaţi la ceea ce se întâmplă. Nu renunţaţi la moştenirea bunicilor voştri, nu renunţaţi la viaţa voastră şi la visele voastre. Mi-ar plăcea să vă provoc să studiaţi: pregătiţi-vă, profitaţi de oportunitatea pe care o aveţi pentru a vă forma, această oportunitate pe care v-o dă Fundaţia Apronia. Lumea are nevoie de voi, tineri din popoarele originare, şi are nevoie de voi nu mascaţi, ci aşa cum sunteţi. Nu mascaţi în cetăţeni dintr-un alt popor, nu, aşa cum sunteţi voi, aşa avem nevoie de voi. Nu vă resemnaţi să fiţi ultimul vagon al societăţii, agăţaţi şi traşi! Nu, nu fiţi niciodată ultimele vagoane, avem nevoie de voi ca motor care împinge. Şi vă recomand un lucru: ascultaţi-i pe bunicii voştri, apreciaţi tradiţiile voastre, nu frânaţi curiozitatea voastră. Căutaţi rădăcinile voastre şi, în acelaşi timp, deschideţi ochii la noutate, da… şi faceţi sinteza voastră. Restituiţi lumii ceea ce învăţaţi pentru că lumea are nevoie de voi originali, aşa cum sunteţi realmente, nu ca imitaţii. Avem nevoie de voi autentici, tineri mândri că aparţin popoarelor amazoniene şi care oferă omenirii o alternativă de viaţă autentică. Prieteni, societăţile noastre de multe ori au nevoie să corecteze direcţia şi voi, tineri din popoarele originare – sunt sigur de asta –, puteţi ajuta foarte mult în această provocare, mai ales învăţându-ne un stil de viaţă care să se bazeze pe îngrijire şi nu pe distrugerea a tot ceea ce se opune avariţiei noastre.

Şi un alt lucru important este că doresc să-i mulţumesc părintelui Xavier [Arbex de Morsier, fondator al Asociaţiei Apronia]. Părintele Xavier a suferit mult şi asta l-a costat. Pur şi simplu, mulţumesc. Mulţumesc pentru exemplul său. Vreau să mulţumesc călugărilor şi călugăriţelor, misionarelor laice care desfăşoară o muncă fabuloasă şi tuturor binefăcătorilor care formează această familie; voluntarilor care dăruiesc propriul timp cu gratuitate care este ca un balsam răcoritor pe răni. Şi în afară de asta să mulţumesc celor care-i întăresc pe aceşti tineri în identitatea amazoniană şi îi ajută să construiască un viitor mai bun pentru comunităţile voastre şi pentru toată planeta.

Şi acum, aşa cum stăm, să închidem ochii şi să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea binecuvântarea.

Domnul să ai milă de voi şi să vă binecuvânteze, să lumineze faţa sa asupra voastră, Domnul să aibă milă şi milostivire şi să vă umple de tot felul de favoruri, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (cf. Num 6,24-26; Ps 66; Binecuvântarea din timpul de peste an).

Şi vă cer două lucruri: să vă rugaţi pentru mine şi să nu uitaţi că voi sunteţi steluţele care luminează noaptea. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Notă:

[1] Cf. Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinţ, XXIV; XXVI.

lecturi: 23.