Papa Francisc: Angelus (19 noiembrie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această penultimă duminică din anul liturgic, evanghelia ne prezintă parabola talanţilor (cf. Mt 25,14-30). Un om, înainte de a pleca într-o călătorie, încredinţează servitorilor săi talanţi, care în acel timp erau monede de o valoare însemnată: unui servitor cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, după puterile fiecăruia. Servitorul care a primit cinci talanţi este întreprinzător şi îi fructifică reuşind să câştige alţi cinci. În acelaşi mod se comportă servitorul care a primit doi talanţi, mai procură alţi doi. În schimb servitorul care a primit un talant, sapă o groapă în pământ şi ascunde acolo moneda stăpânului său.

Şi chiar acest servitor explică stăpânului, la întoarcerea sa, motivul gestului său, spunând: "Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ" (v. 24-25). Acest servitor are un raport de încredere cu stăpânul său, dar se teme de el şi asta îl blochează. Frica imobilizează mereu şi adesea ne duce la alegeri greşite. Frica descurajează să luăm iniţiative, ne induce să ne refugiem în soluţii sigure şi garantate şi astfel ajungem să nu realizăm nimic bun. Pentru a merge înainte şi a creşte pe drumul vieţii nu trebuie să ne temem, trebuie să avem încredere.

Această parabolă ne face să înţelegem cât este de important să avem o idee adevărată despre Dumnezeu. Nu trebuie să credem că el este un stăpân rău, dur şi sever, care vrea să ne pedepsească. Dacă înlăuntrul nostru există această imagine greşită despre Dumnezeu, atunci viaţa noastră nu va putea să fie rodnică, pentru că vom trăi în frică şi asta nu ne va conduce la nimic constructiv, dimpotrivă, frica ne paralizează, ne autodistruge. Suntem chemaţi să reflectăm pentru a descoperi care este cu adevărat ideea noastră despre Dumnezeu. Deja în Vechiul Testament, el s-a revelat ca "Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr" (Ex 34,6). Şi Isus ne-a arătat mereu că Dumnezeu nu este un stăpân sever şi intolerant, ci un tată plin de iubire, de duioşie, un tată plin de bunătate. De aceea putem şi trebuie să avem o încredere imensă în el.

Isus ne arată generozitatea şi grija Tatălui în atâtea moduri: cu al său cuvânt, cu gesturile sale, cu primirea sa faţă de toţi, în special faţă de cei păcătoşi, cei mici şi cei săraci - aşa cum ne aminteşte prima Zi Mondială a Săracilor -, dar şi cu avertizările sale, care revelează interesul său pentru ca noi să nu irosim inutil viaţa noastră. De fapt, este semn că Dumnezeu are mare stimă faţă de noi: această conştiinţă ne ajută să fim persoane responsabile în orice acţiune a noastră. De aceea, parabola talanţilor ne cheamă la o responsabilitate personală şi la o fidelitate care devine şi capacitate de a porni încontinuu la drum pe căi noi, fără "a îngropa talantul", adică darurile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat şi de care ne va cere cont.

Sfânta Fecioară să mijlocească pentru noi, ca să rămânem fideli faţă de voinţa lui Dumnezeu, făcând să rodească talanţii cu care ne-a înzestrat. Astfel vom fi utili celorlalţi şi, în ziua de pe urmă, vom fi primiţi de Domnul, care ne va invita să luăm parte la bucuria sa.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Detroit, în Statele Unite ale Americii, a fost proclamat fericit Francesco Solano, preot de la Fraţii Minori Capucini. Discipol umil şi credincios al lui Cristos, s-a remarcat printr-o slujire neobosită a săracilor. Mărturia sa să-i ajute pe preoţi, pe călugări şi pe laici să trăiască în bucurie legătura dintre vestirea evangheliei şi iubirea faţă de cei săraci.

Este ceea ce am voit să amintesc cu această Zi Mondială a Săracilor, care la Roma şi în diecezele din lume se exprimă în atâtea iniţiative de rugăciune şi de împărtăşire. Îmi doresc ca săracii să fie în centrul comunităţilor noastre nu numai în momente ca acestea, ci întotdeauna; pentru că ei sunt în inima evangheliei, în ei îl întâlnim pe Isus care ne vorbeşte şi ne interpelează prin suferinţele lor şi prin necesităţile lor.

Vreau să amintesc astăzi în mod deosebit populaţiile care trăiesc o sărăcie dureroasă din cauza războiului şi a conflictelor. De aceea, reînnoiesc un apel din inimă adresat comunităţii internaţionale să facă orice efort posibil pentru a favoriza pacea, îndeosebi în Orientul Mijlociu. Un gând special îl îndrept spre iubitul popor libanez şi mă rog pentru stabilitatea ţării, ca să poată continua să fie un "mesaj" de respect şi convieţuire pentru toată regiunea şi pentru întreaga lume.

Mă rog şi pentru persoanele din echipajul submarinului militar argentinian ale cărui urme s-au pierdut.

Astăzi este şi Ziua Amintirii Victimelor Străzii, instituită de ONU. Încurajez instituţiile publice în angajarea prevenirii şi îi îndemn pe şoferi la prudenţă şi la respectarea normelor, ca primă formă de ocrotire a lor şi a celorlalţi.

Şi vă salut pe voi toţi, familii, parohii, asociaţii şi pe fiecare credincios, care aţi venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi îi salut pe pelerinii din Republica Dominicană; pe participanţii la crosul de solidaritate din Košice (Slovacia) la Roma; şi comunitatea ecuadoriană rezidentă la Roma, care o sărbătoreşte pe Virgen del Quinche. Salut fraternităţile din Ordinul Secular Trinitar Italian, pe credincioşii din Civitanova Marche, Sanzeno, Termoli, Capua şi Nola, şi pe tinerii candidaţi la Mir din Mestrino (Padova).

Vă urez tuturor o duminică frumoasă! Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.