Sora zâmbetului

În India beatificarea martirei Rani Maria Vattalil

De Giovangiuseppe Califano

În dimineaţa zilei de 25 februarie 1995, sora Rani Maria Vattalil, călugăriţă din Congregaţia Surorilor Clarise Franciscane, în timp ce călătorea în autocarul care din Udainagar o ducea la Indore, era ucisă cu cincizeci şi patru de lovituri de cuţit de un ucigaş plătit. S-a stins repetând de mai multe ori numele lui Isus. Martiriul său, realizat de cei care o urau datorită acţiunii sale caritative şi evanghelice faţă de cei săraci, este recunoscută astăzi în mod solemn de Biserică proclamând-o fericită. Ritul, prezidat de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, reprezentându-l pe papa Francisc, se desfăşoară sâmbătă 4 noiembrie la Indore (India).

Sora Rani Maria s-a născut la Pulluvazhy, în Dieceza de Ernakulam-Angamaly, în Kerala (India), la 29 ianuarie 1954, din părinţi catolici de rit siro-malabarez. A fost botezată cu numele de Mariam în Parohia "Sfântul Toma" la 5 februarie 1954. Încă de mică a manifestat o fire înclinată spre rugăciune, spre studiu şi spre hărnicie. La 3 iulie 1972, la Kidangoor, a intrat în Congregaţia Clariselor Franciscane, institut călugăresc la care a aparţinut sfânta Alfonsa a Neprihănitei Zămisliri Muttathupadathu, prima sfântă canonizată din India.

După ce a făcut postulandatul şi noviciatul, a depus primele voturi călugăreşti la 1 mai 1974. Anul următor a fost trimisă în misiunea din India de Nord unde şi-a petrecut restul vieţii sale. A depus voturile călugăreşti perpetue la 22 mai 1980. În mai 1982 a obţinut licenţa în sociologie. În mai 1983 a fost transferată în localitatea Odgadi, în dieceza de Satna, unde a început să lucreze mai specific pentru bunăstarea materială şi spirituală a locuitorilor din sate. În desfăşurarea apostolatului, s-a străduit cu zel deosebit în favoarea copiilor abandonaţi şi a femeilor, cărora le indica demnitatea figurii feminine în cadrul Bisericii. I-a îndrăgit pe cei asupriţi şi pe cei marginalizaţi. Intenţia sa a fost de a alina suferinţele, de a mângâia inimile, de a oferi pacea, de a forma conştiinţele, de a promova dreptatea, de a apăra adevărul, intenţionând cu asta "să-i hrănească pe săraci cu iubirea lui Cristos". Găsea în rugăciunea neîncetată forţa pentru a depăşi orice fel de obstacol. Spiritualitatea sa franciscană, profund cristocentrică, se exprima în motoul: "Isus la toţi şi totul la Isus".

În mai 1992 a fost trimisă în aceea care a fost ultima sa destinaţie, conventul "Locuinţa iubirii" din Udainagar, în Dieceza de Indore, primită cu mare entuziasm de surori. Şi aici cu sosirea sa a fost o creştere însemnată a activităţii misionare. Printre activităţile promovate de sora Rani în această perioadă a vieţii sale a fost crearea de cooperative de economii pentru împrumuturi de bani fără dobândă. Această evanghelică acţiune de promovare umană a atras asupra ei ura cămătarilor, care în acest mod nu-i mai putea chinui pe cei nevoiaşi. Sora Rani Maria a devenit foarte repede obiect al ameninţărilor, însă consideraţia sa cu privire la ce i s-ar fi putut întâmpla era pur şi simplu aceasta: "Cine se va îngriji de cei săraci, dacă nouă călugărilor şi călugăriţelor ne este teamă? Nu sunt şi ei fii ai lui Dumnezeu?". De aceea dificultăţile n-au intimidat-o, ci au făcut-o mai conştientă de misiunea cu care Domnul a investit-o: "Am convingerea puternică de a fi fost aleasă pentru cei săraci şi pentru cei asupriţi. Sunt fericită să lucrez pentru ei, pentru că sunt şi ei fii ai lui Dumnezeu, fraţii noştri şi surorile noastre".

Ostilitatea împotriva sorei Rani Maria s-a acutizat ulterior atunci când a reuşit să scoată din închisoare câţiva catolici, căzuţi victimă a unei capcane. Duşmanii săi au decis deci să scape de ea şi au pus în aplicare planul lor diabolic. Pentru uciderea ei au ales o ocazie "publică", având un scop clar intimidator pentru creştini, adică acea călătorie pe care călugăriţa o programase să o facă în autocar. Sora Rani Maria, lovită mortal în timp ce era aşezată pe locul ei, a murit invocând în mod repetat numele lui Isus. Trupul său străpuns de cincizeci şi patru de lovituri de cuţit a fost abandonat la marginea străzii. Vestea uciderii sale s-a răspândit rapid şi a provocat consternare şi emoţie. Mii de persoane, chiar necatolice, au mers ca să aducă omagiu sicriului. Înmormântarea a fost celebrată în catedrala din Indore în dimineaţa zilei de 27 februarie 1995 cu participarea mai multor episcopi şi a unui mare număr de preoţi. La sfârşit s-a format un cortegiu funebru care a parcurs circa o sută de kilometri, de la Indore la Udainagar, la care a participat o mare mulţime de persoane de toate vârstele.

Martiriul sorei Rani Maria a avut ca epilog evanghelic iertarea asasinului din partea mamei, a rudelor şi a surorilor, ca prelungire ideală a multor fapte de milostenie realizate în viaţă de călugăriţă. Mamă şi soră a săracilor, apostolă a iertării, Rani Maria şi-a încheiat misiunea sa pământească încrezându-se numai în Dumnezeu: "Tată, eu sunt slabă şi nu aparţin lumii eroilor; ajută-mă să înţeleg că tu te foloseşti de ceea ce în lume este slab pentru a-i face de ruşine pe cei puternici. Binecuvântează umilele mele eforturi, aşa încât eu să pot da glorie numelui tău cu viaţa mea".

(După L'Osservatore Romano, 4 noiembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 16.