Patriarhul Teofil al III-lea: Cu privire la Status quo şi papa este cu noi

De Gianni Valente

Întâlnirea care de curând a avut loc între patriarhul Teofil şi papa Francisc a fost o etapă specială din "tour"-ul special pe care conducătorul Bisericii ortodoxe din Ierusalim îl face printre liderii politici şi religioşi din toată lumea, nu cu titlu personal ci în numele tuturor conducătorilor Bisericilor prezente în Ţara Sfântă. Cu intenţia declarată de a-i sensibiliza pe toţi despre ceea ce este descrisă ca o tentativă de a destabiliza regulile codificate care de secole disciplinează viaţa comunităţilor creştine în ţara unde s-a născut şi a trăit Isus. O "campanie" care, în viitor, ar putea ajunge şi până la Putin şi la Trump.

Dumneavoastră, de puţin timp, aţi cerut şi aţi obţinut o întâlnire cu papa Francisc. Ce doreaţi să-i spuneţi episcopului de Roma?

L-am întâlnit pe papa Francisc în numele tuturor conducătorilor Bisericilor şi ai comunităţilor creştine din Ţara Sfântă. Voiam să-i spun că în Ţara Sfânt drepturile istorice ale comunităţilor creştine sunt ameninţate, pentru că este pus sub atac Status Quo-ul, seria de reguli codificate care de secole disciplinează viaţa comunităţilor creştine şi tutelează modalitatea lor de acces la Locurile Sfinte şi gestionarea proprietăţilor lor. Există grupuri care vor să modifice această stare de lucruri, deschizând breşe în Status Quo, şi asta creează o situaţie riscantă.

La ce vă referiţi, în concret?

Grupuri de colonizatori folosesc metode ascunse şi încâlcite pentru a lua în stăpânire bunuri ale Bisericilor. În august, curtea israeliană a respins iniţiativele legale cu care patriarhia greco-ortodoxă de Ierusalim a încercat să demonstreze aproprierea ilegală a unei proprietăţi a ei din Oraşul Vechi din partea unuia dintre aceste grupuri de dreapta. Patriarhia a făcut recurs acum la Curtea Supremă. Credem că vor asculta argumentele noastre legale. Însă pericolele nu privesc o singură Biserică. Lovesc toate Bisericile. O demonstrează un proiect de lege, semnat de patruzeci de deputaţi în Israel, care dacă ar fi aprobată ar pune în pericol drepturile Bisericilor asupra multora dintre proprietăţile ecleziastice.

Cum vă gândiţi să înfruntaţi această situaţie?

Conducătorii Bisericilor din Ţara Sfântă înfruntă această situaţie în unitate deplină şi au semnat un documente pentru a denunţa toţi împreună că recentele atacuri la adresa Status Quo-ului exprimă o "tentativă sistematică pentru a ameninţa integritatea Cetăţii Sfinte" şi pentru "a slăbi prezenţa creştină în Ţara Sfântă". Acum este vorba de a face să crească conştiinţa cu privire la toate acestea, chiar şi în afara Ţării Sfinte.

Papa Francisc, în discursul pe care vi l-a adresat, a afirmat că Status Quo-ul trebuie să fie apărat şi ocrotit. Este suficientă, pentru dumneavoastră, această declaraţie?

Papa înţelege situaţia. O cunoaşte prin ochii creştinilor din Ţara Sfântă. Sprijinul său este necesar. Şi dacă el spune că Status Quo-ul trebuie să fie ocrotit, acest lucru este suficient. Înseamnă că trebuie protejat de tentative ulterioare făcute pentru a modifica forţat profilul multietnic, multicultural şi multireligios al Cetăţii Sfinte. Status Quo-ul garantează şi ca Bisericile să fie libere să gestioneze proprietăţile lor. Este formula sintetică la care se recurge pentru a spune că prezenţa creştină trebuie să rămână aşa cum este astăzi, în locurile şi în zonele unde este înrădăcinată astăzi.

Care sunt conţinuturile propunerii de lege care vă preocupă?

Propunerea de lege se referă la proprietăţile tuturor Bisericilor şi prevede că statul poate să exproprieze proprietăţile ecleziastice dacă se îndeplinesc anumite condiţii. Chiar dacă proiectul de lege nu va fi aprobat sau va fi modificat, însuşi faptul că o treime dintre parlamentari au semnat ar trebui să sune ca un semnal de alarmă pentru toţi.

Înainte de papa, dumneavoastră aţi avut alte întâlniri cu autorităţi politice, ecleziale, pentru a-i sensibiliza despre toate acestea.

În ultimele timpuri l-am vizitat pe patriarhul ecumenic Bartolomeu, pe regele Abdallah al Iordaniei, pe primul ministru palestinian Rami Hamdallah şi pe preşedintele izraelian Reuven Rivlin. În curând va fi întâlnirea cu primatul anglican Justin Welby. Apoi vom decide împreună cu conducătorii celorlalte Biserici cum să continuăm. Avem în program să întâlnim autorităţile greceşti şi pe cele britanice, în afară de reprezentanţii Uniunii Europene la Bruxelles. Apoi va trebui să evaluăm reacţiile, şi eventual să mai continuăm, întâlnind şi autorităţile din Rusia şi din SUA.

În Ţara Sfânt există grupuri care acuză patriarhia ortodoxă de Ierusalim că gestionează rău sau că vinde proprietăţile Bisericii.

Este un argument incandescent şi supus la manipulări uşoare. Pentru aceasta reprezintă o platformă ideală pentru persoane care vor să exploateze această problemă pentru a urmări o agendă proprie, eventual pentru a dobândi vizibilitate mediatică sau pentru propriile interese de afirmare politică. Siglele grupurilor organizate care alimentează aceste campanii de acuze se reprezintă numai pe ele însele. Nimeni nu i-a ales, nimeni nu i-a desemnat.

Cum răspundeţi la aceste acuze?

Noi am moştenit probleme de la epocile precedente, probleme care nu pot să fie ignorate şi pe care le rezolvăm. Facem ce putem mai bine. Avem contacte cu instituţiile guvernamentale israeliene, iordaniene şi palestiniene. Comunicările pe care le primim de la instanţele oficiale ne confirmă că ele susţin patriarhia şi înţeleg ceea ce facem. Din păcate, există unii politicieni care susţin siglele care ne atacă. Dar când cerem explicaţii, ni se răspunde că acei politicieni, în intervenţiile lor despre această chestiune, acţionează cu titlu personal şi nu reprezintă poziţiile autorităţilor oficiale.

Unitatea creştinilor nu este numai un a face "front comun" în raporturile cu autorităţile civile. Ce îi împiedică pe catolici şi pe ortodocşi să meargă zvelt spre unitatea vizibilă deplină?

Nu există ceva care împiedică asta. Aş spune că este vorba de un proces. La Roma, întâlnindu-l şi pe cardinalul Kurt Koch şi pe colaboratorii săi de la Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, am recunoscut că unitatea deplină nu poate veni de seara până dimineaţă, ci ceea ce contează este procesul, a merge înainte pe drum. Noi trebuie să facem partea noastră, iar restul este în mâinile Domnului. Deja acum multe lucruri s-au schimbat faţă de trecut. Acum există înţelegere reciprocă şi respect reciproc. Nu există certuri, prejudecăţi, suspiciuni, bigotisme între noi.

Care este contribuţia specifică pe care patriarhia de Ierusalim poate s-o ofere dialogului teologic dintre catolici şi ortodocşi?

Toate denominaţiunile şi comunităţile creştine recunosc că Ierusalimul este locul unde a apărut Biserica primară, Biserica de la începuturi. De acolo Biserica s-a răspândit în toată lumea. Şi grupurile creştine care pun în centrul interesului lor Biblia recunosc imediat ceea ce uneşte Ierusalimul cu Biblia. Biserica din Ierusalim poate să ofere asta. Bisericii din Ierusalim pot să i se aplice cuvintele sfinţilor evanghelişti Matei şi Luca, atunci când vorbesc despre cloşca ce reuneşte puişorii sub aripile sale.

Papa Francisc repetă că prozelitismul între diferitele Biserici este "păcătos". Modul în care el exercită slujirea sa de episcop de Roma poate favoriza vreun pas înainte pe drumul spre unitatea deplină între creştini?

El se bucură de mare respect în toată lumea. Poate că şi pentru că încearcă să "rupă cercul". Şi ştim că profeţii, şi în Vechiul Testament, au fost combătuţi şi chiar persecutaţi... Tocmai pentru că rupeau "cercurile închise", pentru a face să ajungă darurile la popor. Pentru mine, când îl întâlneşti, îţi dai seama că poţi într-adevăr să comunici cu el, pentru că papa Francisc este o persoană care crede în ceea ce spune şi în ceea ce predică.

În trecut creştinii s-au certat adesea pentru gestionarea Locurilor Sfinte la Ierusalim. În schimb, acum restaurarea capelei Sfântului Mormânt a avut loc cu contribuţia comună a patriarhiei greco-ortodoxe, a patriarhiei armene şi a Custodiei din Ţara Sfântă. Ce importanţă atribuiţi acestui fapt?

Restaurarea împărtăşită a capelei Sfântului Mormânt reprezintă un punct de cotitură în contextul nostru. Eu sper şi mă rog ca asta să ne ajute să mergem înainte. Este un eveniment care ne-a îmbucurat pe noi şi pe atâţia oameni în toată lumea. Însă sfântul Ioan Damaschinul spunea că "omul este o rană" şi eu ţin minte asta mereu. În adâncul fiinţei noastre noi toţi purtăm o rană şi asta înseamnă că suntem supuşi corupţiei. Suntem oameni şi nu trebuie să ne aşteptăm ca să devenim îngeri. Patriarhul Benedict, când eram tineri, ne spunea: nu pretind ca voi să fiţi îngeri, doresc ca să fiţi umani. Şi unoeri a fi îngeri ar fi mult mai uşor decât a fi oameni.

Patriarhia de Ierusalim cum se situează faţă de relaţiile dintre Bisericile ortodoxe? Consideraţi Conciliul din Creta un adevărat Conciliu? Şi cum vedeţi rolul Rusiei şi al Bisericii ruseşti în Orientul Mijlociu?

Patriarhia de Moscova are un rol important din punct de vedere istoric, şi în Ţara Sfântă. Cu privire la evenimentul care a avut loc la Creta, cred că a fost vorba despre un eveniment istoric important, pentru că a arătat unitatea Bisericilor ortodoxe şi acum toţi îi percepem importanţa. Astăzi Bisericile ortodoxe trebuie să se măsoare cu o problemă "existenţială": ele nu se mai bucură de garanţii şi de susţineri constituţionale din partea naţiunilor lor respective. Grecia este singura naţiune în care Biserica este garantată în mod constituţional, dar pretutindeni se afirmă principiul de separare între Biserică şi stat. Desigur, există atâţia politicieni care apără Biserica ortodoxă, însă politicienii pleacă şi vin, şi asta nu va dura pentru totdeauna. Bisericile ortodoxe au nevoie să se susţină reciproc şi pentru aceasta unitatea care s-a manifestat la Marele Sinod din Creta a fost de importanţă paradigmatică. Acel Sinod a arătat în manieră tangibilă că Bisericile sunt unite şi merg împreună.

Însă câteva Biserici importante erau absente...

Patriarhi care nu au participat, fiecare avea motivaţiile sale. Pentru a fi onest, cred că fiecare dintre ei avea probleme interne. Apoi, niciunul n-a refuzat rezultatele acelui Sinod. Pentru că şi cel care n-a luat parte la acel Sinod rămâne în comuniune deplină cu toate celelalte Biserici. Există unii care susţin că acel Conciliu trebuie să fie dus înainte. Şi de fapt, Sinodul din Creta poate pregăti drumul pentru colaborări tot mai intense între Biserici. Este numai chestiune de timp.

Deci, patriarhia ecumenică de Constantinopol a făcut bine să convoace marele Sinod ortodox...

În Bisericile ortodoxe, problema este adesea impasul cu privire la cine trebuie să ia iniţiativa. Şi în această privinţă experienţa Sinodului a fost o experienţă pozitivă, pentru că acum ne bucurăm de roadele acelei iniţiative. Pentru patriarhul Bartolomeu n-a fost uşor să-şi ia toată responsabilitatea şi să facă faţă atâtor distinguo cu caracter cultural şi politic care se impuseseră în diferitele Biserici. Însă la sfârşit, după atâţia ani, acest obiectiv a fost obţinut.

(După Vatican Insider, 27 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 16.