Mesaj comun al papei Francisc şi al patriarhului ecumenic Bartolomeu pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Creaţie (1 septembrie 2017)

Relatarea creaţiei ne oferă o vedere panoramică asupra lumii. Scriptura revelează că "la început" Dumnezeu a desemnat umanitatea să colaboreze în păzirea şi în ocrotirea mediului natural. La început, aşa cum citim în Geneză (2,5), "nu era pe pământ nicio plantă a câmpului şi nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om care să lucreze pământul". Pământul ne este încredinţat ca dar sublim şi ca moştenire a cărei responsabilitate o împărtăşim toţi până când, "la sfârşit", toate lucrurile din cer şi de pe pământ vor fi recapitulate în Cristos (cf. Ef 1,10). Demnitatea şi prosperitatea umane sunt profund legate cu grija faţă de întreaga creaţie.

Totuşi, "între timp", istoria lumii prezintă o situaţie foarte diferită. Ne revelează un scenariu decadent din punct de vedere moral, unde atitudinile şi comportamentele noastre faţă de creaţie întunecă vocaţia de a fi colaboratori ai lui Dumnezeu. Tendinţa noastră de a frânge ecosistemele delicate şi echilibrate ale lumii, dorinţa nesătulă de a manipula şi a controla resursele limitate ale planetei, aviditatea de a scoate din piaţă profituri nelimitate: toate acestea ne-a înstrăinat de planul original al creaţiei. Nu mai respectăm natura ca un dar comun; în schimb o considerăm o posesie privată. Nu ne mai raportăm cu natura pentru a o susţine; mai degrabă facem pe stăpânii asupra ei pentru a alimenta structurile noastre.

Consecinţele acestei viziuni alternative despre lume sunt tragice şi durabile. Mediul uman şi cel natural se deteriorează împreună şi această deteriorare a planetei gravează asupra persoanelor mai vulnerabile. Impactul schimbărilor climatice se repercutează, înainte de toate, asupra celor care trăiesc în sărăcie în orice colţ al globului. Datoria noastră de a folosi responsabil bunurile pământului implică recunoaşterea şi respectarea fiecărei persoane şi a tuturor creaturilor vii. Chemarea şi provocarea urgente de a ne îngriji de creaţie constituie o invitaţie pentru toată omenirea de a se strădui pentru o dezvoltare sustenabilă şi integrală.

De aceea, uniţi de aceeaşi preocupare pentru creaţia lui Dumnezeu şi recunoscând că pământul este un bun în comun, invităm cu căldură toate persoanele de bunăvoinţă să dedice, astăzi 1 septembrie, un timp de rugăciune pentru mediu. Cu această ocazie, dorim să oferim o aducere de mulţumire Creatorului binevoitor pentru darul magnific al creaţiei şi să ne angajăm s-o păzim şi s-o ocrotim pentru binele generaţiilor viitoare. Până la urmă, ştim că trudim în zadar dacă Domnul nu este alături de noi (cf. Ps 126/127), dacă rugăciunea nu este în centrul reflecţiilor şi celebrărilor noastre. De fapt, un obiectiv al rugăciunii noastre este de a schimba modul în care percepem lumea cu scopul de a schimba modul în care ne relaţionăm cu lumea. Scopul a ceea ce ne propunem este de a fi îndrăzneţi în a îmbrăţişa în stilurile noastre de viaţă o simplitate şi o solidaritate mai mari.

Noi adresăm celor care ocupă o poziţie importantă în domeniul social, economic, politic şi cultural un apel urgent de a presta în mod responsabil ascultare strigătului pământului şi de a avea grijă de nevoile celui care este marginalizat, dar mai ales de a răspunde la implorarea atâtora de a susţine consensul global pentru ca să fie vindecată creaţia rănită. Suntem convinşi că nu poate exista soluţie genuină şi durabilă la provocarea crizei ecologice şi a schimbărilor climatice fără un răspuns concertat şi colectiv, fără o responsabilitate împărtăşită şi în măsură să dea cont de ceea ce s-a făcut, fără a da prioritate solidarităţii şi slujirii.

Din Vatican şi din Fanar, 1 septembrie 2017

Papa Francisc
şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 26.