Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Fatima, mister și profeție din secolul al XX-lea

De Andrea Tornielli

Totul începe în primele decenii din secolul al XX-lea, la Aljustrel, un mic cătun din Fatima, o localitate care are un nume musulman, cel al fiicei lui Mahomed și se află la 120 de kilometri de Lisabona, capitala Portugaliei. Sunt timpuri dificile pentru națiune: în 1908 au fost uciși regele Carol și moștenitorul la tron Filip. Al doilea născut, principele Manuel, a fost alungat de o lovitură de stat militară în urma căreia a fost cucerită puterea din partea republicanilor. Astfel începe o serie infinită de revoluții și contra-revoluții. Noii guvernanți practică un laicism ateu în timp ce marea masă a populației, în bună parte de la țară, rămâne înrădăcinată în credința catolică.

În casa săracă a lui Antonio și Maria Rosa dos Santos, părinți a șase copii, în și cea a lui Manuel Pedro și Olimpia Marto, părinți a nouă copii, recitarea rozariului seara este o obișnuință consolidată. De la vârsta de șapte ani copiii conduc turma la pășune, când devin mai mari le va reveni și lor munca dură la câmp. În acest mediu simplu și foarte sărac urmează să se întâmple ceva inimaginabil.

În timpul aparițiilor Sfintei Fecioare Maria, petrecute în 1917, în urmă cu o sută de ani, Lucia dos Santos, Francisc și Iacinta Marto aveau 10, 9 și respectiv 7 ani, fiind născuți prima la 22 martie 1907, al doilea la 11 iunie 1908 și a treia la 11 martie 1910. Cei trei sunt copii normali, zvelți. Lucia este "o bună animatoare de jocuri" și știe să se întrețină cu cei mai mici, lui Francisc îi place să joace briscola (joc de cărți) și Iacinta - care are un caracter un pic supărăcios - este pasionată de jocul cu nasturi. În timp ce conduc turma la pășune, păstorașii recită rozariul. Aparițiile au loc într-o mică proprietate a părinților Luciei, numită Cova de Iria, la doi kilometri și jumătate de Fatima pe drumul spre Leiria, unde cei trei copii duc oile la păscut. Sfânta Fecioară Maria apare într-un stejar înalt de puțin mai mult de un metru. Francisc doar o va vedea pe Sfânta Fecioară Maria fără a o auzi. Iacinta va vedea și va auzi. Lucia, în afară de a vedea și a auzi, va putea chiar să vorbească cu ea.

13 mai 1917. Prima apariție

La 13 mai, pe la amiază, cei trei păstorași se joacă la Cova de Iria când observă două fulgere, după care văd o figură sprijinită pe ramurile stejarului. Este "o doamnă îmbrăcată în întregime în alb mai strălucitor decât soarele, care răspândea o lumină mai clară și intensă decât un pahar de cristal plin cu apă curată străbătut de razele celui mai arzător soare", va scrie Lucia. Fața sa indescriptibil de frumoasă nu apare "nici tristă, nici veselă, ci serioasă", cu un ton de reproș dulce. Mâinile împreunate, parcă pentru a se ruga, sprijinite pe piept și îndreptate în sus. De mâna dreaptă atârnă un rozariu. Hainele par să fie făcute numai din lumină. Tunica este albă, și este albă mantia tivită cu aur, care acoperă capul Fecioarei și coboară până la picioare. Vizionarii se află la distanță de un metru și jumătate de apariție.

Colocviul se desfășoară în acest mod, conform relatării sorei Lucia:

MARIA: "Nu vă fie frică, nu vă fac rău".

LUCIA: "De unde sunteți?".

MARIA: "Sunt din cer" (și ridică mâna pentru a arăta cerul).

LUCIA: "Și ce vreți de la mine?".

MARIA: "Am venit să vă cer să veniți aici în următoarele șase luni, în ziua de 13, la aceeași oră. Apoi vă voi spune cine sunt și ce anume vreau. Și mă voi întoarce și a șaptea oară".

LUCIA: "Și eu merg în cer?".

MARIA: "Da, mergi".

LUCIA: "Și Iacinta?".

MARIA: "Și ea".

LUCIA: "Și Francisc?".

MARIA: "Și el dar trebuie să recite multe rozarii".

În acest moment Lucia îi cere Fecioarei vești despre două fete care au frecventat casa ei, care au murit de puțin timp.

LUCIA: "Maria da Neves este deja în cer?".

MARIA: "Da, este deja".

LUCIA: "Și Amelia?".

MARIA: "Va rămâne în purgator până la sfârșitul lumii. Vreți să vă oferiți lui Dumnezeu, pentru a suporta toate suferințele pe care va voi să vi le trimită, ca act de reparare pentru păcatele cu care este ofensat și de implorare pentru convertirea păcătoșilor?".

LUCIA: "Da, vrem".

MARIA: "Așadar, mergeți, veți avea mult de suferit dar harul lui Dumnezeu va fi mângâierea voastră".

"Rostind aceste ultime cuvinte - continuă sora Lucia în memoriile sale - a desfăcut pentru prima dată mâinile, comunicându-ne o lumină foarte intensă, aproape o reflexie care ieșea din ele care ne pătrundea în piept și în adâncul sufletului, și ne făcea să ne vedem pe noi înșine în Dumnezeu, care era această lumină, mai clar decât ne-am vedea în cea mai bună oglindă. Atunci, dintr-un impuls interior comunicat nouă și el, am căzut în genunchi și am repetat în interior: «O, Preasfântă Treime, te ador Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, te ador în Preasfântul Sacrament»". După ce au trecut primele momente, Sfânta Fecioară Maria a adăugat: "Recitați rozariul în fiecare zi pentru a obține pacea pentru lume și pentru sfârșitul războiului". Apoi - adaugă vizionara de la Fatima - "a început să se înalțe senin, urcând spre răsărit, până când a dispărut în imensitatea orizontului. Lumina care o înconjura părea să deschidă o cale în mijlocul astrelor".

13 iunie 1917, a doua apariție

În acea zi vin în acel loc circa cincizeci de persoane. Unele dintre ele observă că lumina soarelui se întunecă în timpul minutelor care urmează după începutul colocviului. Alții afirmă că vârful stejarului, acoperit de vlăstare a părut că se îndoaie ca sub o greutate, cu un moment înainte ca Lucia să înceapă să vorbească. În timpul colocviului Sfintei Fecioare Maria cu vizionarii, unii aud provenind de la copac un zumzet asemănător cu bâzâitul unei albini.

LUCIA: "Ce vreți de la mine?"

MARIA: "Vreau ca să veniți aici în ziua de 13 a lunii viitoare, să spuneți rozariul în fiecare zi, să învățați să citiți. Apoi vă voi spune ce anume vreau".

Lucia atunci cere vindecarea unei persoane bolnave.

MARIA: Dacă se convertește, se va vindeca în acest an".

LUCIA: "Aș vrea să vă cer să ne duceți în cer".

MARIA: "Da, pe Iacinta și pe Francisc îi duc peste puțin timp. Dar tu mai rămâi aici câtva timp. Isus vrea să se folosească de tine pentru a mă face cunoscută și iubită. Vrea să stabilească în lume evlavia către inima mea neprihănită. Celui care o îmbrățișează îi promit mântuirea și aceste suflete vor fi iubite de Dumnezeu ca flori puse de mine ca să împodobească tronul său".

LUCIA: "Rămân aici singură?".

MARIA: "Nu, fiică. Suferi mult? Nu te descuraja. Nu te voi lăsa niciodată. Inima mea neprihănită va fi refugiul tău și calea care te va conduce la Dumnezeu".

"În momentul în care a spus aceste ultime cuvinte - povestește sora Lucia - a desfăcut mâinile și ne-a comunicat pentru a doua oară reflexia acelei lumini imense. În ea eram parcă scufundați în Dumnezeu. Iacinta și Francisc păreau să fie în partea din această lumină care se înălța spre cer și eu în aceea care se răspândea pe pământ. În fața palmei de la mâna dreaptă a Sfintei Fecioare Maria era o inimă înconjurată cu spini care păreau înfipte în ea. Am înțeles că era inima neprihănită a Mariei chinuită de păcatele omenirii, care voia reparare".

13 iulie 1917, a treia apariție

În cursul celei de-a treia apariții, un mic nor pare să plutească deasupra micului copac ales de apariție ca piedestal. Între cei prezenți este și Manuel Pedro Marto, tatăl lui Iacinta și Francisc, care povestește. Ca de obicei, înainte de a o vedea pe frumoasa Doamnă, cei trei păstorași observă un fulger de lumină.

LUCIA: "Ce vreți de la mine?".

MARIA: "Vreau ca să veniți aici în ziua de 13 din luna viitoare, să continuați să recitați în fiecare zi rozariul în cinstea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului pentru a obține pacea lumii și sfârșitul războiului, pentru că numai ea vă poate merita asta".

LUCIA: "Aș vrea să vă cer să ne spuneți cine sunteți și să faceți o minune prin care toți să creadă că dumneavoastră ne apăreți".

MARIA: "Continuați să veniți aici în toate lunile. În octombrie voi spune cine sunt și ce vrea și voi face minunea pe care toți o vor vedea pentru a putea crede".

Lucia dos Santos prezintă atunci apariției o serie de cereri de convertiri, vindecări și alte haruri. Sfânta Fecioară Maria răspunde recomandând mereu practica rozariului, cu care vor obține harurile cerute în cursul anului.

Apoi viziunea adaugă: "Jertfiți-vă pentru păcătoși și spuneți de multe ori, în mod special când faceți o jertfă: O, Isuse, din iubire față de tine, pentru convertirea păcătoșilor și pentru repararea păcatelor comise împotriva inimii neprihănite a Mariei".

Viziunea iadului (prima parte a secretului de la Fatima)

"Spunând aceste ultime cuvinte - va scrie după aceea sora Lucia - Sfânta Fecioară Maria a desfăcut din nou mâinile ca în cele două luni trecute. Reflexia a părut să pătrundă pământul și am văzut ca o mare de foc mare și cufundați în acest foc diavolii și sufletele ca și cum ar fi jar transparent și negru sau bronzat de formă umană, care pluteau în incendiu ridicate de flăcările care ieșeau din ele însele împreună cu nori de fum căzând din toate părțile - asemenea căderii scânteilor în marile incendii - fără greutate nici echilibru, între strigătele și gemetele de durere și disperare care terorizau și făceau să tremure de frică. Diavolii se distingeau prin forma oribilă și respingătoare de animale înspăimântătoare și necunoscute, dar transparente ca niște cărbuni negri". Viziunea durează numai o clipă, în timpul căreia Lucia emite un plânset, numai un "ah!". Și în scrierile sale va nota că dacă n-ar fi existat promisiunea Sfintei Fecioare Maria de a-i duce în cer, vizionarii ar fi murit de emoție și de frică.

Noile pedepse, al doilea război mondial, consacrarea Rusiei (a doua parte a secretului de la Fatima)

Înspăimântați, și ca și cum ar cere ajutor, păstorașii își ridică ochii spre Sfânta Fecioară Maria.

MARIA: "Ați văzut iadul, unde merg sufletele sărmanilor păcătoși. Pentru a le mântui, Dumnezeu vrea să stabilească în lume evlavia către inima mea neprihănită. Dacă veți face ceea ce vă voi spune, multe suflete se vor mântui și vor avea pace. Războiul urmează să se termine, dar dacă nu vor înceta să-l ofenseze pe Dumnezeu, în domnia lui Pius al XI-lea va începe un altul mai rău. Când, veți vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută, să știți că este marele semnal pe care vi-l dă Dumnezeu despre faptul că urmează să pedepsească lumea pentru delictele sale, prin intermediul războiului, al foametei și al persecuțiilor împotriva Bisericii și a Sfântului Părinte. Pentru a împiedica toate acestea, am venit să cer consacrarea Rusiei la inima mea neprihănită și comuniunea reparatoare în primele sâmbete din lună. Dacă veți asculta cererile mele, Rusia se va converti și veți avea pace; altminteri, va răspândi erorile sale în lume, promovând războaie și persecuții împotriva Bisericii; cei buni vor fi martirizați, Sfântul Părinte va trebui să sufere mult, diferite națiuni vor fi eliminate; în sfârșit inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia care se va converti și va fi acordat lumii câtva timp de pace. În Portugalia se va păstra mereu dogma credinței...".

Viziunea martiriului creștinilor și a uciderii papei (a treia parte a secretului de la Fatima)

În acest moment, apariția le arată copiilor scena crucială a secretului, cea a papei care este ucis. "Am văzut... un episcop îmbrăcat în alb - scrie sora Lucia - am avut presentimentul că era Sfântul Părinte. Diferiți alți episcopi, preoți, călugări și călugărițe urcând un munte abrupt, în vârful căruia era o mare Cruce din trunchiuri necioplite ca și cum era din stejar cu coajă: Sfântul Părinte, înainte de a ajunge acolo, a trecut printr-un mare oraș pe jumătate în ruină și pe jumătate tremurând cu pas șovăitor, lovit de durere și de suferință, se ruga pentru sufletele cadavrelor pe care le întâlnea pe drum; ajuns în vârful muntelui, prosternat în genunchi la picioarele marii Cruci a fost ucis de un grup de soldați care au tras mai multe gloanțe și săgeți...".

MARIA: "Asta să n-o spuneți nimănui. Lui Francisc puteți să-i spuneți".

După câteva clipe adaugă: "Când recitați rozariul, după fiecare mister spuneți: «O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe acele care au mai mare nevoie de mila ta»".

LUCIA: "Nu mai vreți nimic de la mine?".

MARIA: "Nu, astăzi nu mai vreau nimic". Și ca de obicei - scrie Lucia în memoriile sale - a început să se înalțe spre răsărit, până când a dispărut în distanța imensă a firmamentului.

19 august, a patra apariție

În ziua de 13 august vizionarii nu pot să fie prezenți la Cova de Iria, pentru că sunt luați împotriva voinței lor, cu o stratagemă, de administratul din Ourèm, care încearcă să le smulgă secretul. Copiii rămân neclintiți, în pofida faptului că administratorul decide să-i închidă pentru o noapte în închisoare. La ora obișnuită a apariției, la Cova de Iria se aude un tunet, după care urmează un fulger, și sutele de persoane venite observă un mic nor alb plutind câteva minute deasupra stejarului.

După șase zile, la 19 august, Lucia este cu Francisc și un alt verișor, Joao, într-o localitate numită Valinhos, o proprietate a unuia dintre unchii săi, când, la patru după-amiază, încep să se producă variațiile atmosferice care preced aparițiile Sfintei Fecioare Maria la Cova de Iria: o neașteptată coborâre a temperaturii și o întunecare a soarelui. Lucia simțind că se întâmplă ceva, trimite să fie chemată în grabă Iacint, care ajunge la timp pentru a o vedea pe Sfânta Fecioară Maria.

LUCIA: "Ce vreți de la mine?".

MARIA: "Vreau să continuați să mergeți la Cova de Iria în ziua de 13 și să continuați să recitați rozariul în fiecare zi. În ultima lună voi face minunea pentru ca toți să creadă".

LUCIA: "Ce vreți să se facă cu banii pe care poporul îi lasă la Cova de Iria?".

MARIA: "Faceți două busole (tip de lectici folosite în acea perioadă în Portugalia în procesiunile pentru a aduna ofertele, nr): una du-o tu cu Iacinta și alte două fetițe îmbrăcate în alb, iar cealaltă s-o ducă Francisc cu alți trei copii. Banii din busole sunt pentru sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului și ceea ce mai rămâne folosește pentru o capelă pe care mi-o vor face".

LUCIA: "Aș vrea să vă cer vindecarea câtorva bolnavi".

MARIA: "Da, pe unii îi voi vindeca în acest an".

Și asumând un aspect mai trist, adaugă: "Rugați-vă, rugați-vă mult și faceți jertfe pentru păcătoși, pentru că multe suflete merg în iad pentru că nu este cine să se jertfească și să se roage pentru ele".

La sfârșitul apariției, vizionarii taie ramurile copacului pe care tocmai se așezase Sfânta Fecioară Maria și le duc acasă. Ramurile răspândeau parfum.

13 septembrie 1917, a cincea apariție

De data aceasta numărul celor prezenți oscilează între 15 și 20 de mii de persoane, care pot să observe obișnuitele fenomene atmosferice care preced apariția precum scăderea neașteptată a temperaturii și întunecarea soarelui. Îndeosebi, de această dată, este observat un glob luminos care se mișcă lent pe cer de la răsărit spre apus, iar pe la sfârșitul apariției, în sens contrar.

MARIA: "Continuați să recitați rozariul pentru a obține sfârșitul războiului. În octombrie vor veni și Domnul nostru, Sfânta Fecioară Maria Îndurerată și cea de pe muntele Carmel, sfântul Iosif cu Pruncul Isus, pentru a binecuvânta lumea. Dumnezeu este mulțumit de jertfele voastre, dar nu vrea ca să dormiți cu funia, purtați-o numai în timpul zilei".

Apariția face referință aici la un soi de ciliciu pe care cei trei păstorași și-l făcuseră tăind o bucată de funie aspră găsită pe câmp. Și-au dat seama că funia legată la brâu provoca durere și începuseră s-o poarte zi și noapte oferind acea suferință pentru sufletele păcătoșilor.

LUCIA: "Mi-au cerut să vă cer multe lucruri: vindecarea bolnavilor, a unui surdomut".

MARIA: "Da, voi vindeca pe unii, pe alții nu. În octombrie vor face o minune pentru ca toți să creadă".

13 octombrie 1917, a șasea și ultima apariție

La ultima întâlnire cu Sfânta Fecioară Maria la Cova de Iria vin șaptezeci de mii de persoane din toată Portugalia. Mulți sunt credincioși evlavioși față de Maria, mulți alții necredincioși, alții sunt acolo pentru a demasca presupusa înșelătorie. Există și jurnaliști sceptici, trimiși de cotidianele respective. În ziua aceea plouă torențial și mulțimea este constrânsă să înainteze în mijlocul apei și noroiului. Ca și celelalte dăți, vizionarii observă reflexia de lumină și apoi pe Sfânta Fecioară Maria în stejar. Puțin mai înainte Lucia ceruse ca să se închidă umbrelele.

LUCIA: "Ce vreți de la mine?".

MARIA: "Vreau să-ți spună să se facă în acest loc o capelă în cinstea mea, că eu sunt Regina Rozariului, să continui mereu să reciți rozariul în fiecare zi. Războiul se va termina și militarii se vor întoarce în curând la casele lor".

LUCIA: "Eu aveam multe lucruri să vă cer. Dacă vindecați câțiva bolnavi și dacă veți converti câțiva păcătoși...".

MARIA: "Pe unii da, pe alții nu; este nevoie să se căiască, să ceară iertare de păcatele lor". Și asumând un aspect mai trist: "să nu-l mai ofenseze pe Dumnezeu Domnul nostru care este deja foarte ofensat".

"Apoi, desfăcând mâinile - povestește sora Lucia - Sfânta Fecioară Maria a făcut-o să reflecteze asupra soarelui, și în timp ce se înălța, reflexia luminii sale continua să se proiecteze asupra soarelui". Vizionara în acel moment exclamă: "Priviți soarele!". Ploaia căzuse tot timpul apariției, dar în momentul în care Lucia invită să privească în sus, norii se deschid, lăsând să se vadă soarele ca un imens disc de argint, care strălucește cu o intensitate nemaivăzută vreodată, dar nu-i orbește pe cei care îl privesc. Imensa minge de foc începe să se rotească, aproape să danseze trecând rapid prin fața privirilor înmărmurite ale celor prezenți. Apoi marginile sale devin roșu-aprins și astrul pare să se îndepărteze, ca un vârtej, răspândind flăcări roșii de foc. Această lumină se reflectă pe sol, pe plante, pe copaci, pe înseși fețele persoanelor și pe haine, asumând tonalități scânteietoare și culori diferite. Animat de trei ori de o mișcare nebună, globul de foc pare să se prăbușească în zigzag peste mulțimea terorizată. Totul durează circa zece minute, așa cum vor prezenta martorii foarte numeroși și cum povestesc cronicile din acea epocă. În sfârșit soarele se întoarce la punctul de unde se prăbușise și își reia aceeași strălucire de fiecare zi. Ciclul aparițiilor s-a terminat cu minunea promisă de Sfânta Fecioară Maria. Multe persoane observă că hainele lor, care erau îmbibate de ploaie, s-au uscat dintr-o dată. Minunea soarelui a fost observată și de numeroși martori care era la distanță de locul aparițiilor.

(După Vatican Insider, 8 mai 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 47.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat