Vise rele

Mesajul papei despre urgenţa dezarmării nucleare este ultimul dintre-o serie de acum lungă de intervenţii ale Sfântului Scaun. De fapt, deja în 1931, cu cincisprezece ani înainte de înspăimântătorul început al erei nucleare, în enciclica Nova impendet despre criza economică foarte gravă, Pius al XI-lea indica în "cursa neînfrânată spre înarmare" unul dintre motivele principale, din cauza enormelor cheltuieli folosite.

După douăzeci de ani de la conflictul mondial, încheiat cu bombardamentul atomic de la Hiroshima şi Nagasaki, un succesor al său vorbea pentru prima dată în faţa adunării generale a Naţiunilor Unite. "Simţim să ne însuşim glasul celor morţi şi al celor vii; al celor morţi, căzuţi în teribilelor războaie trecute visând înţelegerea şi pacea din lume; al celor vii, care au supravieţuit în urma lor purtând în inimi condamnarea pentru cei care ar încerca să se reînnoiască"; şi apoi al tinerilor, "al săracilor, al celor dezmoşteniţi, al celor suferinzi, al celor care tânjesc la dreptate, la demnitatea vieţii, la libertate, la bunăstare şi la progres", a spus Paul al VI-lea la 4 octombrie 1965.

Şi a continuat cu o analiză acută: "Dacă vreţi să fiţi fraţi, lăsaţi să cadă armele din mâinile voastre. Nu se poate iubi cu arme ofensive în mână. Armele, cele teribile, în special, pe care ştiinţa modernă vi le-a dat, încă înainte de a produce victime şi ruine, generează vise rele, alimentează sentimente rele, creează coşmaruri, neîncrederi şi propuneri triste, cer cheltuieli enorme, opresc proiecte de solidaritate şi de muncă utilă, falsifică psihologia popoarelor". Un an şi jumătate mai târziu cuvintele lui Montini deveneau severe în enciclica Populorum progressio: "Orice cursă extenuantă spre armamente devine un scandal intolerabil. Noi avem datoria de a-l denunţa. Fie ca responsabilii să ne asculte înainte ca să fie prea târziu".

Visele rele şi propunerile triste descrise de Paul al VI-lea sunt pe fundalul "falsului sentiment de siguranţă", al "ameninţării unei distrugeri reciproce sau al eliminării totale", al fricii şi al izolării despre care astăzi succesorul său reafirmă contradictorietatea "cu însuşi spiritul Naţiunilor Unite". Însă mesajul lui Francisc subliniază şi mai mult, cu nou realism, nepotrivirea deţinerii de arme nucleare în a răspunde la ceea ce astăzi ameninţă pacea: terorism, siguranţă informatică, problematici ambientale, sărăcie.

Şi noutatea privirii pontifului, la care se uneşte scrisoarea secretarului său de stat cu privire la apărarea diversităţii şi a micilor agricultori, este aceea a marii enciclice sociale Laudato si'. Un text capital, care a demonstrat cum totul este în legătură "într-o optică de ecologie integrală". Trezind între cei care cred şi cei care nu cred consensuri şi speranţă pe care ar fi nesăbuit să nu fie ascultate. (g.m.v).

(După L'Osservatore Romano, 29 martie 2017).

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.