Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție la solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu - Anul Nou 2017

"Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său născut din femeie" (Gal 4,4).

Începem astăzi împreună cu întreaga planetă pământ Noul An 2017 și ne adresăm și noi unii altora urările tradiționale specifice acestui moment. Dar noi, cei care ne-am adunat în biserică la această oră, suntem și creștini, și ca atare privim toate evenimentele din prima zi a noului an și din prisma lui Isus și a Bisericii sale, ne facem și urările tot prin prisma credinței.

Iar, dacă ar fi să asemănăm noul an în care am intrat cu un început de călătorie, trebuie să spunem că noi, creștinii, am început acest an și această călătorie așa cum începem toate lucrurile din viața noastră creștină, adică în numele celor trei Persoane divine. Astfel, prima lectură ne vorbește despre Tatăl; evanghelia ne vorbește despre Fiul lui Dumnezeu; iar lectura din Scrisoarea către Galateni ne vorbește despre Duhul Sfânt, arătându-ne plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt. Apoi, facem această călătorie prin anul liturgic, însoțiți fiind de sfânta Fecioară Maria, mama Fiului lui Dumnezeu; însoțiți de sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus și soțul feciorelnic al Mariei; dar și însoțiți de îngerii și de sfinți, așa cum de altfel călătorim de-a lungul întregului an liturgic.

Pentru că noi suntem creștini, pentru că noi sfințim toate zilele anului, noi celebrăm în prima zi a anului civil maternitatea divină a preacuratei fecioare Maria, tăierea împrejur și impunerea numelui de Isus Pruncușorului născut în noaptea sfântă a Crăciunului la Betleem, primirea binecuvântărilor divine prin Fiul lui Dumnezeu întrupat de la Duhul Sfânt și a 50-a Zi Mondială a Păcii.

La obiecțiile împotriva maternității divine a Mariei, obiecții formulate pentru prima dată de ereticul Nestorius (386-451), Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes, din anul 431, o proclamă pe preacurata fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, Théotokos, spre marea bucurie a poporului creștin. De aceea și noi, la cei care ar mai ridica astfel de obiecții nefondate maternității divine a Mariei, le răspundem acum, în anul 2017, cu replica sfântului Ciril din Alexandria (370-444), unul dintre cei 200 de episcopi de la Conciliul din Efes: "Să nu o lipsim pe Fecioara Mamă a lui Dumnezeu de cinstea pe care i-a conferit-o misterul Întrupării".

Biserica, numind-o pe Maria, cu titlul de Mamă a lui Dumnezeu, a cuprins în acest titlu toată cinstirea care i se putea da Mariei. Nimeni nu putea spune despre Maria ceva mai mult și mai frumos, chiar dacă ar fi avut, cum plastic se exprima cineva, "atâtea limbi câte sunt firele de iarbă pe pământ, câte sunt stelele pe cer sau câte sunt firele de nisip de pe țărmurile mărilor". Sfântul Francisc din Assisi (1181-1226) a rostit și el cuvinte frumoase la maternitatea divină a Mariei: "Sfântă Fecioară Marie, nu există între femei vreuna asemenea ție, născută în lume, fiică și slujitoare a preaînaltului Rege și părinte ceresc, mamă a preasfântului Domn al nostru Isus Cristos și mireasă a Duhului Sfânt".

Înaintea spuselor Bisericii și a oamenilor ei sfinți, textele biblice ale solemnității de astăzi susțin cu fermitate că Maria este cu adevărat Mama lui Dumnezeu: "Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său" (Lc 1,32). "Când a venit plinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie" (Gal 4,4).

Maria, cu titlul de Mamă a lui Dumnezeu, a fost celebrată pentru prima dată la 1 ianuarie, la Roma, în sec VI. Și s-a celebrat într-o biserică numită "Sancta Maria Antiqua" (veche), cea mai veche biserică dedicată Maicii Domnului din Roma, construită lângă templul zeiței Vesta. Aici trăiau vestalele, acele fecioare păgâne care aveau misiunea de a veghea și întreține permanent focul sacru ce nu trebuia să se stingă, aprins în cinstea zeiței Vesta.

Circula însă și o legendă la vremea aceea, potrivit căreia la începutul fiecărui an venea un balaur și înghițea o vestală, o fecioară de la templu. Creștinii, construind biserica lor lângă acest templu păgân, au voit să arate lumii că Dumnezeu a trimis în lume o fecioară cu numele Maria, pe care balaurul nu numai că nu a putut să o înghită, ci chiar fecioara l-a învins pe acest balaur, prin Fiul ei (cf. Gen 3,15; Ap 12,9).

Ereticii din toate timpurile, pentru a-și masca ura lor față de Maica lui Dumnezeu, spun ca și Nestorius că Maria l-ar fi putut umbri pe Cristos. O stea poate să anunțe soarele, dar în nici un caz nu poate umbri soarele. Maria nu-l umbrește pe Isus ca o zeiță, ci ea îndreaptă oamenii spre Isus și nu spre ea, ca la Cana (cf. In 2,5) și adună ucenicii în jurul lui Isus, ca în Cenacol (cf. Fap 1,14).

Maica lui Dumnezeu îi conduce pe oameni la Isus și vrea împreună cu Tatăl ceresc și cu Duhul Sfânt ca Isus să fie cel dintâi în toate, căci el este mântuitorul (cf. Col 1,18). Biserica a exprimat acest adevăr în lecturile biblice de astăzi, căci astăzi, deși este o sărbătoare în cinstea Mariei, totuși lecturile biblice i se adresează în primul rând lui Isus, îl au în centru pe Isus și numele său mântuitor (cf. Lc 2,21), cu mențiunea că Isus este și Fiul Mariei. Toate aceasta evidențiază primatul divin al lui Isus în iubire și cinstire și în același timp arată dependența Mariei de Cristos, precum și rolul ei de slujitoare colaboratoare al planului divin de mântuire împreună cu toți credincioșii (cf. 1Cor 4,1-2).

Totuși, Mariei îi revine cinstea de a fi fost prima credincioasă, prima mamă, prima slujitoare, prima colaboratoare la opera mântuirii și prima mântuită (cf. Mt 12,50; Mc 3,35). Zic prima și nu singura. Zic prima, dar nu și ultima, căci Maria a deschis numai lista unui nesfârșit șir de credincioși, mame, frați, surori, slujitori, colaboratori și mântuiți prin Cristos, dar nu a și închis-o.

Apoi, Mariei îi revine onoare de a fi o imagine atât a Bisericii mântuite din cer, cât și o imagine a Bisericii luptătoare în curs de desăvârșire, prin practicarea virtuților trăite de ea: credința, speranță, iubirea, slujirea, smerenia și vestirea evangheliei (cf. LG 68). Deci, dacă Maria este ceva pentru Biserică și pentru fiecare dintre noi, este numai după Isus Cristos, numai datorită lui Isus Cristos și numai prin voința lui Isus Cristos ca ea să-i fie colaboratoare (cf. In 19,26-27).

Așa cum spuneam și ceva mai sus, strâns legat de solemnitatea Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu este circumciziunea și impunerii numelui de Isus copilului născut la Betleem; nume anunțat Mariei de către arhanghelul Gabriel, încă înainte de zămislirea lui (cf. Lc 1,31), iar apoi lui Iosif de către un înger (cf. Mt 1,21); nume care înseamnă mântuitor. Acest nume este fără egal pe pământ, pentru că este singurul nume dat oamenilor în care să se poată mântui (cf. Fap 4,12).

De Anul Nou, încă de pe timpul lui Moise și Aron, Dumnezeu oferea poporului său ales o binecuvântare binefăcătoare cu pază, cu lumină, cu îndurare și pace (cf. Num 6,22-27). Dar această binecuvântare avea și un caracter profetic, căci era destinată să se împlinească pe deplin abia la venirea lui Mesia, când această binecuvântare va fi dată în numele celor trei persoane divine. Această binecuvântare începută în Vechiul Testament prin rostirea unui "cuvânt" de către Tatăl; Cuvântul a devenit apoi "persoană" prin nașterea lui Isus; iar Isus, prin patima, moarte și învierea sa, ni l-a trimis pe "Duhul Sfânt" de la Tatăl (cf. In 7,39). De aceea și lecturile de la sfânta Liturghie parcă sunt într-un crescendo: prima ne vorbește despre Tatăl, Evanghelia ne vorbește despre Fiul, iar lectura a doua ne vorbește despre Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu; Duhul Sfânt este promisiunea lui Dumnezeu; Duhul Sfânt este plinătatea darului lui Dumnezeu (Rom 5,5). "Fraților, când a venit plinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, supus Legii, pentru ca să-i răscumpere pe cei supuși Legii și pentru ca să dobândim înfierea. Iată după ce puteți cunoaște că sunteți fii: Dumnezeu l-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său, care strigă: «Abba, Tată!» Așadar, nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, ești și moștenitor prin harul lui Dumnezeu" (Gal 4,4-7).

Maria, împreună cu îngerii și sfinții, îndreaptă toate laudele din lume spre Dumnezeu cel întreit și unic, căci numai în Dumnezeu cel întreit și unic se împlinesc toate binecuvântările divine pentru noi. Iar noi avem în aceste binecuvântări tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți în timp și în veșnicie. Binecuvântarea primită zilnic în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt este cea mai desăvârșită binecuvântare. Maria, intim legată de persoanele divine, ca fiică, mamă și mireasă, ne introduce în intimitatea persoanelor divine, pentru a putea primi binecuvântările și mântuirea lor.

Un alt eveniment pe are îl sărbătorim astăzi este și cea de-a 50-a Ziua Mondială a Păcii, care anul acesta are ca temă "nonviolența". Când Maica Tereza a primit premiul Nobel pentru pace în 1979, a declarat clar mesajul său de nonviolență activă: "În familia noastră nu avem nevoie de bombe și de arme, de a distruge pentru a aduce pace, ci numai de a sta împreună, de a ne iubi unii pe alții". Această celebrare se potrivește bine și cu faptul că Isus a fost prevestit ca principe al păcii, care este pacea noastră, pentru că el a dărâmat zidul despărțitor al urii dintre iudei și păgâni și a făcut din toți oamenii o singură familie, familia fiilor lui Dumnezeu. Când Isus i-a împiedicat pe cei care o acuzau pe adulteră ca s-o ucidă cu pietre (cf. In 8,1-11) și când, în noaptea dinainte de a muri, i-a spus lui Petru să pună înapoi sabia în teacă (cf. Mt 26,52), Isus a trasat calea nonviolenței, pe care a parcurs-o până la sfârșit, până la cruce, prin care a realizat pacea și a distrus dușmănia (cf. Ef 2,14-16). Papa Francisc reafirmă iar mesajul său de la Assisi 2016: "Niciodată numele lui Dumnezeu nu poate să justifice violența. Numai pacea este sfântă, nu războiul!" O, dacă oamenii ar înțelege asta, fața lumii s-ar schimba!

Se spune că în Egipt, la Alexandria, există o tradiție curioasă ca, în noaptea de Anul Nou, între orele 23 și 24, oamenii să arunce pe fereastră, în mod simbolic, tot ceea ce a fost rău în anul care trecut și să lase fereastra deschisă, ca papa Ioan al XXIII-lea (1881-1963), ca să intre noutatea din anul care vine. Pentru noi, creștinii, răutatea este păcatul de orice fel, iar noutatea este Cristos, așa cum ne învață sfântul Irineu (130-202). Să aruncăm răutatea și păcatul de orice fel și să-l primim pe Cristos. Așa cum ne recomanda și sfântul papă Ioan Paul al II-lea (1920-2005), atunci când era la cârma Bisericii, "Să nu ne temem să-i deschidem fereastra și inima lui Cristos care vine", și atunci pacea, bucuria și binecuvântarea pe care ni le urăm și ni le dorim în acest timp, vor fi ale noastre.

În viața sfântul Iosif Cafasso (1811-1860) este descrisă o lecție de catehism pe care acesta a ținut-o copiilor. El și-a început lecția astfel: "Copii, câte mame aveți?" Mulți dintre copii au răspuns că au doar una. Atunci bunul preot (responsabil cu pastorația deținuților) a reacționat imediat: "Nu, nu. Gândiți-vă mai bine... Aveți mai multe". Câțiva copii și-au amintit atunci de bunica, de mătușa sau de învățătoarea de la școală. Și sfântul insista: "Mă refer la mame adevărate". Și, dacă copiii nu reușeau, după puțin timp exclama: "Eu cred că știți, dar nu vreți să-mi spuneți mie. Să vedem dacă ghicesc și voi o să mă corectați. Aveți două mame, una este cea care este acasă care vă iubește foarte mult. Cealaltă este cea care stă în cer, se cheamă Maria și vă iubește și mai mult. Nu-i așa că am ghicit?" Copiii spuneau, convinși: "Ați ghicit! Ați ghicit!"

Da, de acest adevăr vrea să ne convingă și pe noi Biserica astăzi, că pe lângă mamele noastre de pe pământ mai avem și o altă mamă în cer pe care trebuie să ne-o luăm, căci și Isus a luat-o, ba a dat-o și altora. Prin apostolul Ioan sub cruce, Isus ne-a dat-o pe Maria ca mamă și fiecăruia dintre noi care credem în el. S-o luăm și noi de mamă și s-o chemăm în ajutor.

Cunosc mai mulți sfinți care și-au luat-o pe Maria de mamă și nu s-au înșelat, căci au reușit în viață. Sfântul Bernard (1090-1153) și-a luat-o pe Maica Domnului de mamă și nu numai că nu a greșit, dar imediat a spus: "Nu s-a auzit niciodată ca cineva să fi fost părăsit de Maria". Sfânta Tereza de Avila (1515-1582), luând-o pe Maria ca mamă, și nu s-a înșelat, căci și-a terminat cu bine reforma Carmelului, s-a sfințit pe ea și călugărițele încredințate. Sfântul Ioan Vianney (1786-1859) și-a luat-o și el pe Maria ca mamă și nu s-a înșelat, căci Maria l-a ajutat să ajungă preot și apoi să câștige multe suflete pentru Cristos. Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873-1897) și-a luat-o și ea pe Maria ca mamă și nici ea nu s-a înșelat, căci s-a sfințit în puținii ei ani de viață.

Dar este oare vreun om care s-o fi luat pe Maria ca mamă și să se fi înșelat? Nu! S-o luăm și fiecare dintre noi, acum la început de an, pe Maria ca mamă și sub ocrotirea ei vom avea parte numai de pace și bucurii!

La mulți ani în pace și bucurie, cu Isus, Maria și Iosif!

Pr. Ioan Lungu


 

lecturi: 16.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat