Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Dobrogea: Impresii de călătorie (IX)

Mănăstirea Cocoș

Situată la 35 km de Tulcea, 8 km de Isaccea și 6 km de Niculițel, Mănăstirea Cocoș a luat ființă în 1833 pe locul unde pe la 1679 exista un schit de sihaștri. Se spune că trei călugări ce veneau de la muntele Atos au avut același vis: un cocoș îi îndemna să clădească mănăstire pe o veche vatră de pustnici, undeva aproape de Dunăre, într-un luminiș de pădure, la poalele unui deal stâncos. Au coborât din corabie la Isaccea și au aflat despre Niculițel și despre locurile marcate de cântecul unui cocoș sălbatic. Au construit la început un așezământ de rugăciune rudimentar. În 1846, sultanul elibera un firman de reparație a lăcașului. Așezarea s-a ruinat și în locul ei monahii au ridicat o troiță. Cu sprijin material din partea unui cioban din Poiana Sibiului care s-a călugărit și a donat tot avutul său mănăstirii, călugării au construit în 1853 o biserică nouă din piatră și cărămidă cu hramul Sfânta Treime. După Războiul de Independență s-au ridicat cele trei turle și clopotnița de 30 de metri înălțime. Pe la 1902 s-a construit întreaga latură de Răsărit a incintei: paraclisul (cu hramul sfântul Ierarh Nicolae), trapeza, bucătăria, chelăria, chiliile în stil oriental cu pridvor și cerdac. Pietrarii italieni, între 1911 și 1913, au construit biserica de astăzi din piatră de granit, un locaș monahal cu trei turle și pridvor susținut de patru stâlpi (cu hramul Coborârea Sfântului Duh).

Am ajuns la acel loc retras, la poalele unui deal învăluit de pădurile de tei. Am intrat în mănăstire. La poartă, într-un fel de librărie, era un călugăr care, după ce ne-a măsurat cu privirea, ne-a întrebat ce-i cu noi. "Am venit să ne rugăm la martiri", am răspuns. "Bine faceți", ne-a spus călugărul. Am pășit în mănăstirea plină de liniște și am admirat zona chiliilor. În dreapta ne-a întâmpinat o icoană mare cu chipul celor patru martiri: "Sfinții mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasie, Filip". Atal și Filip sunt reprezentați mai tineri. În centrul atenției este Camasie care este cu crucea în mâna dreaptă. Spre el arată Zotic cu mâna dreaptă și Filip cu mâna dreaptă, în stânga ținând evanghelia. Atal are în mâna dreaptă un sul și privește spre Zotic.

Apoi am intrat în biserică. Raclele cu rămășițele pământești ale celor patru martiri erau în față spre stânga, pe o masă, sub un baldachin. Pe fiecare raclă este notat numele martirului în ordinea în care apar și pe icoană. Ne-am rugat. Apoi am privit interiorul bisericii cu frumosul iconostas și cu pictură în tehnica mozaicului, făcută în ultimii ani, după lucrările de consolidare din anii 1994-1998. Undeva în dreapta cei patru sunt pictați din nou. Doi în dreapta lui Cristos împăratul care șade pe tron și doi în stânga. Cristos cu o mână binecuvântează, iar cu cealaltă ține evanghelia deschisă pe care se poate citi: "Oricine va mărturisi pentru mine, mărturisi-voi și eu pentru el". Toți patru mucenici au în mâna dreaptă crucea și sunt îndreptați spre Cristos. În afară de Camasie care are veșmânt albastru, ceilalți au veșminte roșii.

Am ieșit, iar la librărie am cerut cărți cu viețile celor patru martiri. Ni s-a indicat o mică broșură cu date despre mănăstire și cu viața pe scurt a martirilor.

Din mai puțin de jumătate de pagină aflăm că cei patru au fost martirizați în perioada marilor persecuții a lui Dioclețian. Zotic a fost preot, iar ceilalți misionari creștini și au trecut la Domnul la 4 iunie 303. Pentru că nu au voit să-și lepede credința, Zotic a fost decapitat, iar ceilalți răstigniți, după obiceiul romanilor, drept dovadă fiind fluierele picioarelor zdrobite. La 12 ianuarie 1973 moaștele au fost aduse de la Niculițel și așezate aici la loc de cinste.

Alții cred că cei patru erau ostași în armata romană, și, pentru credința lor în Cristos, au fost osândiți la moarte prin tăiere cu sabia. În sprijinul afirmației spun că martirii au fost găsiți așezați cu mâinile pe piept și cu capul spre apus. Toți aveau capetele tăiate, din care trei erau așezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului.

Despre anul morții celor patru martiri nu se cunosc date exacte. Există presupuneri că aceștia au fost uciși în perioada 319-324, când domnea împăratul Liciniu. O altă presupunere este că ei au murit în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), iar altă presupunere așază timpul martiriului celor patru în jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.

Este clar că sunt moaștele cele mai vechi descoperite pe teritoriul României. În anul 2001, în bazilica din vechea cetate Halmyris de pe malul Dunării au fost descoperite moaștele a încă doi sfinți, Epictet și Astion, martirizați în secolul al III-lea al erei creștine. Acestea acum se păstrează la Mănăstirea Halmyris.

Din broșură am înțeles că în Mănăstirea Cocoș slujbe sunt de trei ori pe zi, împlinind cele șapte laude și culminând cu sfânta Liturghie. De asemenea, am descoperit că în mănăstire ar fi un muzeu cu icoane din secolul al XVIII-lea, obiecte de cult, evanghelii ferecate, sigilii vechi, manuscrise în limba slavonă și veșminte.

La 18 septembrie 1997, mănăstirea a fost vizitată și de poetul Grigore Vieru care a notat: "La Cocoș / E-al meu strămoș. / Suferința / Mi-e credința. / România / Mi-e mândria! / Birui-va nu țara cu cele mai multe tancuri, ci Țara cu cel mai mult Dumnezeu în ea. / Dumnezeu să ne ajute, / Gr. Vieru / 18.IX. 97".

Spre final, broșura notează: "Prin prezența moaștelor celor patru sfinți martiri se aduce un spor duhovnicesc atât pentru soborul mănăstirii cât și pentru credincioșii ce vin să se reculeagă în fața sfinților în decursul anului, dar mai ales în ziua prăznuirii lor, la 4 iunie, ocazie cu care moaștele sunt scoase în procesiune la locul unde au fost descoperite. Dumnezeu a binevoit să binecuvânteze pământul dobrogean cu moaștele celor patru sfinți mucenici, care sunt vii rugători și mijlocitori ai noștri înaintea Sfintei Treimi".

Ne-am îndreptat spre Isaccea, vechiul Noviodunum, unde au fost martirizați cei patru.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (IX)

* * *

Dobrogea: Impresii de călătorie (VIII)

Dobrogea: Impresii de călătorie (VII)

Dobrogea: Impresii de călătorie (VI)

Dobrogea: Impresii de călătorie (V)

Dobrogea: Impresii de călătorie (IV)

Dobrogea: Impresii de călătorie (III)

Dobrogea: Impresii de călătorie (II)

Dobrogea: Impresii de călătorie (I)


 

lecturi: 16.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat