Hălăuceşti: Funeraliile sorei Teofila Sociu. O viaţă trăită în Dumnezeu

"A murit o sfântă, iar, dacă îmi este permis, aş vrea să adaug că a murit o mare sfântă a Moldovei" au fost câteva dintre cuvintele de învăţătură pe care părintele paroh, Paul Bulai, le-a exprimat în predica de la Liturghia de înmormântare a sorei Teofila Sociu, care a avut loc marţi, 30 august 2016, la ora 16.00, în Parohia "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Hălăuceşti.

Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi, împreună cu alţi preoţi concelebranţi, printre ei numărându-se fii ai satului, dar şi alţi părinţi care au cunoscut-o şi au vrut să-i mulţumească, pentru ultima dată, sorei pentru grija care a avut-o faţă de ei în perioada formării. De asemenea la Liturghie au participat şi un număr însemnat de surori franciscane, dar şi terţiari, copii şi tineri din comunitatea parohială.

Sora Teofila era sora franciscană misionară de Assisi şi făcea parte de mai mulţi ani din comunitatea surorilor franciscane din Hălăuceşti.

S-a născut la 7 septembrie 1922, în satul Pildeşti, com. Simioneşti, jud. Neamţ, şi a intrat în Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi la 12 aprilie 1940. A început noviciatul la 25 august 1943, a făcut prima profesiune la 8 decembrie 1945, iar profesiunea perpetuă a celebrat-o la 14 august 1981.

Iubirea şi încredinţarea în voinţa celui iubit au caracterizat viaţa de consacrare a sr. Teofila şi au făcut din ea o slujitoare umilă, fidelă, plină de bunătate, discreţie, răbdare şi cu o voinţă mereu vie. În anii grei din perioada regimului comunist a continuat să-şi ofere viaţa slujind în diferite parohii precum: Bârgăuani, Băluşeşti, Galaţi, Nisiporeşti, dar şi la Seminarul şi Episcopia din Iaşi (11 ani). În anul 1990 sr. Teofila a revenit cu drag în comunitatea călugărească, aşa cum îi promisese Domnului, fiind o figură luminoasă, senină, mărturisitoare bucuroasă a consacrării ei, atât în slujirea de superioară în diferitele comunităţi cât şi în ultimii ani de neputinţă şi boală.

În comunitatea "Sfânta Rita" din Hălăuceşti sora Teofila l-a slujit pe Dumnezeu cu cea mai mare delicateţe şi iubire. L-a slujit pe Domnul nostru în tăcere fără să facă prea mult zgomot. Trăia intens fiecare moment prin care trecea comunitatea, provincia, dar şi întreg institutul.

Avea o privire blândă şi era mereu disponibilă să te asculte şi să-ţi vorbească. În ultimii doi ani de viaţă sora Teofila nu a mai reuşit să se deplaseze şi din această cauză petrecea mult timp în camera ei, dar şi în anumite spaţii comune. Acest fapt însă nu a împiedicat-o să fie atentă şi grijulie cu surorile din comunitate. Era mereu întrebată de către surori când o întâlneau: "Ce mai faceţi, sora?" Şi cu zâmbetul pe buze ea răspundea: "Mă rog. Mă rog pentru fiecare dintre voi să fiţi statornice, sănătoase şi voioase". Îşi iubea mult surorile şi chiar în clipele cele mai grele avea tăria sufletească să le întrebe cum se simt sau cum se simt cei pe care surorile i-au întâlnit în viaţa de zi cu zi.

Sora Teofila s-a stins uşor şi lin asemenea unei lumânări. Duminică, 28 august, după ce a ascultat sfânta Liturghie şi a primit sfânta taină, sora a simţit că Domnul îi cere viaţa înapoi. Şi înconjurată de câteva surori, fără să facă prea mult zgomot, l-a întâlnit pe Domnul despre care spunea: "Tot ce vreau este să-i fiu pe plac lui Dumnezeu!"

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că el ne-a dăruit-o pe sora Teofila să ne fie exemplu, dar şi dovadă că viaţa de dăruire totală lui Dumnezeu se merită să fie trăită cu toată fiinţa.

Mulţumim, sora Teofila!

Sr. Adriana Blînda

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 august: Hălăuceşti: Funeraliile sorei Teofila Sociu

* * *

A trecut la Domnul sr. Teofila (Catrina) Sociu (28 august)

lecturi: 19.