Ratzinger: "Comuniune profundă şi prietenie cu Francisc"

De Andrea Tornielli

"Ascultarea faţă de succesorul meu n-a fost pusă în discuţie niciodată. Dar este apoi sentimentul de comuniune profundă şi de prietenie". Sunt cuvintele papei emerit. Peste câteva zile va fi publicată cartea-interviu a lui Peter Seewald cu Benedict al XVI-lea, conversaţii care au avut loc după istorica decizie de renunţare la papalitate. Cartea se intitulează "Ultime conversaţii". Dar ca "pregustare" a acelor colocvii, cotidianul "La Repubblica" a pus în pagină un dialog dintre Ratzinger şi Elio Guerriero, cel care se îngrijeşte de ediţia italiană a operelor ratzingeriene, care a avut ocazia să se întreţină cu fostul pontif.

Sunt semnificative confirmările cu privire la timpurile în care s-a format decizia renunţării şi rolul determinant al călătoriilor intercontinentale, îndeosebi cea prevăzută la Rio de Janeiro în iulie 2013 pentru ZMT, pe care Benedict nu se simţea în stare s-o facă. "Erau numeroase angajamente pe care consideram că nu le mai pot duce la capăt - a relatat Ratzinger -. Îndeosebi fusese deja fixată data Zilei Mondiale a Tineretului care trebuia să se desfăşoare în vara anului 2013 la Rio de Janeiro în Brazilia. Or, în această privinţă, eu aveam două convingeri foarte precise. După experienţa călătoriei în Mexic şi în Cuba, nu mă mai simţeam în stare să fac o călătorie aşa de angajantă. În afară de asta, cu direcţia dată de Ioan Paul al II-lea acestor zile, prezenţa fizică a papei era indispensabilă. Nu se putea gândi la o legătură televizată sau la alte forme garantate de tehnologie. Şi aceasta era o circumstanţă pentru care renunţarea era o obligaţie pentru mine".

"Călătoria în Mexic şi în Cuba - a continuat Papa emerit referindu-se la călătoria din martie 2012 - a fost pentru mine frumoasă şi emoţionantă din multe puncte de vedere. În Mexic am rămas uimit întâlnind credinţa profundă a atâtor tineri, experimentând pasiunea lor bucuroasă pentru Dumnezeu. La fel am fost uimit de marile probleme ale societăţii mexicane şi de angajarea Bisericii de a găsi, pornind de la credinţă, un răspuns la provocarea sărăciei şi a violenţei. În schimb, nu este nevoie de amintit în mod expres că în Cuba am rămas uimit să văd modul în care Raul Castro vrea să conducă ţara sa pe un nou drum fără a rupe continuitatea cu trecutul imediat. Şi aici am fost foarte impresionat de modul în care fraţii mei întru episcopat încearcă să găsească orientarea în acest proces dificil pornind de la credinţă. Totuşi, în aceleaşi zile am experimentat cu mare forţă limitele rezistenţei mele fizice. Mai ales mi-am dat seama că nu mai sunt în măsură să înfrunt în viitor zboruri transoceanice datorită problemei fusului orar. Desigur am vorbit despre aceste probleme şi cu medicul meu, profesorul Patrizio Polisca. În acest mod devenea clar că nu voi mai fi în stare să iau parte la Ziua Mondială a Tineretului la Rio de Janeiro în vara lui 2013, se opunea în mod clar problema fusului orar. De atunci a trebuit să decid într-un timp relativ scurt cu privire la data retragerii mele".

În partea finală a colocviului, Benedict al XVI-lea vorbeşte despre succesorul Francisc. "Ascultarea faţă de succesorul meu n-a fost pusă în discuţie niciodată. Dar apoi este sentimentul de comuniune profundă şi de prietenie. În momentul alegerii sale eu am simţit, ca mulţi, un spontan sentiment de recunoştinţă faţă de Providenţă. După doi pontifi care proveneau din Europa centrală, Domnul îşi îndrepta privirea ca să spunem aşa spre Biserica universală şi ne invita la o comuniune mai extinsă, mai catolică. Personal eu am rămas profund uimit încă din primul moment de disponibilitatea umană extraordinară a papei Francisc faţă de mine. Imediat după alegerea sa a încercat să-mi dea telefon. Nereuşind această tentativă, mi-a telefonat încă o dată imediat după întâlnirea cu Biserica universală din balconul de la Sfântul Petru şi mi-a vorbit cu mare cordialitate. De atunci mi-a dăruit un raport minunat de patern-fratern. Adesea ajung aici la mine mici daruri, scrisori scrise personal. Înainte de a întreprinde mari călătorii, papa mă vizitează mereu. Bunăvoinţa umană cu care mă tratează este pentru mine un har deosebit al acestei ultime faze a vieţii mele pentru care pot să fiu doar recunoscător. Ceea ce spune despre disponibilitatea faţă de ceilalţi oameni nu sunt numai cuvinte. Pune în practică asta cu mine. Domnul la rândul său să-l facă să simtă în fiecare zi bunăvoinţa sa. Pentru această mă rog Domnului pentru el".

(După Vatican Insider, 24 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.