ZMTCracovia2016:

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Polonia
cu ocazia celei de-a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului
(27-31 iulie 2016)

Vizita la Spitalul Pediatric Universitar (UCH)

Prokocim, Cracovia, vineri, 29 iulie 2016

Iubiţi fraţi şi surori,

Nu putea lipsi, în această vizită a mea la Cracovia, întâlnirea cu micii pacienţi din acest spital. Vă salut pe toţi şi mulţumesc din inimă primului ministru pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat. Aş vrea să stau un pic mai aproape de fiecare copil bolnav, alături de patul său, să-i îmbrăţişez pe fiecare, să ascult chiar şi numai un moment pe fiecare dintre voi şi împreună să facem tăcere în faţa întrebărilor pentru care nu sunt răspunsuri imediate. Şi să ne rugăm.

Evanghelia ni-l arată în mai multe rânduri pe Domnul Isus care-i întâlneşte pe bolnavi, în primeşte şi merge cu plăcere să-i viziteze. El mereu îşi dă seama de ei, îi priveşte aşa cum o mamă priveşte copilul care nu se simte bine şi simte mişcându-se înlăuntrul ei compasiunea.

Cât aş vrea ca noi, creştini fiind, să fim capabili să stăm alături de bolnavi în maniera lui Isus, cu tăcerea, cu o mângâiere, cu rugăciunea. Din păcate societatea noastră este poluată de cultura "rebutului", care este contrariul culturii primirii. Şi victimele culturii rebutului sunt chiar persoanele mai slabe, mai fragile; şi aceasta este o cruzime. În schimb este frumos a vedea că în acest spital cei mai mici şi nevoiaşi sunt primiţi şi îngrijiţi. Mulţumesc pentru acest semn de iubire pe care-l oferiţi! Acesta este semnul adevăratei civilizaţii, umane şi creştine: a pune în centrul atenţiei sociale şi politice persoanele mai dezavantajate.

Uneori familiile sunt singure în îngrijirea lor. Ce-i de făcut? Din acest loc în care se vede iubirea concret, aş vrea să spun: să înmulţim faptele culturii primirii, fapte animate de iubirea creştină, iubire faţă de Isus răstignit, faţă de trupul lui Cristos. A sluji cu iubire şi duioşie persoanele care au nevoie de ajutor ne face pe toţi să creştem în umanitate; şi ne deschide trecerea la viaţa veşnică: cine face fapte de milostenie, nu-i este frică de moarte.

Îi încurajez pe toţi cei care au făcut din invitaţia evanghelică de "a vizita pe cei bolnavi" o alegere personală de viaţă: medici, infirmieri, toţi lucrătorii sanitari, precum şi capelanii şi voluntarii. Domnul să vă ajute să faceţi bine munca voastră, în acest spital ca şi în orice alt spital din lume. N-aş vrea să uit, aici, munca surorilor, atâtea surori, care-şi dedică viaţa în spitale. Fie ca Domnul să vă răsplătească dăruindu-vă pace interioară şi o inimă mereu capabilă de duioşie.

Mulţumesc tuturor pentru această întâlnire! Vă port cu mine, în afect şi în rugăciune. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.