Dobrogea: Impresii de călătorie (I)

Cu scopul de a descoperi câte ceva din urmele începuturilor creştinismului din vechea Scyithia Minor, în perioada 4-9 iulie 2016, împreună cu pr. Isidor Gheorghieş şi pr. Damian Frunză, am fost în Dobrogea. Ne-am cazat, prin bunăvoinţa părintelui paroh, în Constanţa, într-o fostă casă "Caritas" (construită după 1996, unde a funcţionat şi un cabinet medical). Pe parcursul zilelor au stat în centrul atenţiei noastre: Tomis-Constanţa (biserica catolică, catedrala ortodoxă, cetatea şi bazilicile vechi, moscheea, muzeul, faleza...), Histria, Elisala, Niculiţel, Noviodunum, Dinogetia, Balcic, cetatea Kaliakra, ultimele două din Bulgaria. Ghid la cele mai importante obiective ne-a fost pr. Ieronim Iacob.

Biserica catolică din Constanţa

Aproape de moscheea "Carol I" şi catedrala ortodoxă "Sfinţii Petru şi Pavel" se află biserica catolică "Sfântul Anton de Padova" (Strada Nicolae Titulescu, nr. 11). Construită din cărămidă roşie aparentă, în stil romanic, atrage atenţia prin mărime, prin simplitatea liniilor exterioare şi interioare, prin sobrietatea interiorului, prin arcurile de cerc din partea concavă a bolţilor şi prin prezenţa elementelor decorative geometrice de tip rozetă sau fronton. Sus în faţă poate fi admirată o rozeta de mari dimensiuni şi mozaicul reprezentând patronul bisericii (sfinţit la 17 noiembrie 2013). În interior sunt trei navate. Ferestrele rotunde şi altarul în formă de barcă executat din marmură îţi atrag privirea.

Pr. Ieronim Iacob ne-a spus povestea acestei biserici. A fost ridicată între anii 1938 şi 1939 pe locul unei capele (construită în anul 1886 şi mărită în 1898, pe locul primei capele care data din anul 1869). Odată cu începerea construirii căii ferate şi a portului în oraş au ajuns mai mulţi catolici. Capela existentă a devenit neîncăpătoare. Proiectul noii biserici aparţine arhitectului Romano de Simon (1900-1981) din Bucureşti, care a avut ca model lăcaşurile de cult din nordul Italiei în stil romanic specific sec. al XIII-lea. La 19 iunie 1938 a avut loc sfinţirea pietrei de temelie a actualei biserici, construită din cărămidă aparentă, prin strădania pr. Emanoil Kreis (1894-1964), paroh de Constanţa (1935-1951). Biserica a fost construită cu contribuţia enoriaşilor, binefăcătorilor şi a unor instituţii şi întreprinderi din Constanţa şi din alte localităţi ale Dobrogei. Părintele Kreis a adunat mai întâi fonduri în anii 1936-1937, a căutat un alt amplasament, dar a renunţat. În aprilie-decembrie 1938 a demolat vechea biserică. În decembrie 1938 s-a celebrat prima Liturghie în biserica neterminată. În decursul anilor, încetul cu încetul s-a finalizat. A fost reparată în anii 1950-1951, 1955 şi următorii, 1984-1985, 2010, 2012-2013. Ca atare altarul încă nu a fost consacrat, iar biserica nu s-a bucurat de o adevărată sfinţire.

La început acoperişul bisericii era din olane turceşti, acum este din ţiglă. Biserica are 25 m lungime, 14 m lăţime; 16 m înălţime; turnul, 32 m înălţime; absida bisericii, la interior - 7 m; rozeta, diametru - 5 m. Pe crucieră se ridică cupola, hexagonală la exterior, cu interiorul circular având un diametru de 7 m.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial biserica a fost preluată (20 septembrie 1944) de trupele sovietice care au transformat-o în depozit pentru muniţie, iar din turn supravegheau zona portuară. Obiectele sacre au fost distruse sau au dispărut. După 7 octombrie 1947 biserica a fost redobândită, după aprobarea Biroului de Rechiziţii al Primăriei Constanţa şi avizul comandantului trupelor sovietice de ocupaţie, dar nu s-a putut celebra din cauza stării degradante în care se afla. De-abia la 15 august 1955 s-a celebrat Liturghia, după o întrerupere de 11 ani.

La 17 martie 1995 biserica a fost declarată monument de arhitectură.

În afară de pr. Emanoil Kreis la biserică au lucrat şi preoţii parohi: Emil Hausotter, Constantin Hausner, Iosif Gonciu, Ştefan Ghenţa, Ieronim Iacob.

Pr. Constantin Hausner (paroh de Constanţa între 1964-1979) s-a născut la 9 mai 1912 în Iaşi (casa părintească era undeva în Târgu Cucu, aproape de sinagogă), a murit la Constanţa la 5 martie 2001 şi a fost înmormântat lângă biserică. La mormânt i s-a pus o placă de marmură neagră cu o cruce în vârf. Pe placa de marmură are şi o fotografie.

Casa parohială este nouă şi a fost construită între anii 1992 şi 1995.

Parohia are 650 de familii catolice, cu circa 1.700 de credincioşi. În întreg oraşul Constanţa sunt 1.000 de familii catolice, cu aproape 4.000 de credincioşi. Ceilalţi depind de parohia nouă, "Sfântul Pius din Pietrelcina". Unii pot merge pentru Liturgie şi la capela Congregaţiei Preoţilor Salezieni.

Cât despre biserica veche şi despre casa parohială, acestea sunt descrise de arhiep. Raymund Netzhammer în anul 1908 ("Din România. Incursiuni prin această ţară şi istoria ei", vol I, Ed. "Humanitas", Bucureşti, p. 220-222): "Căruţa opri acum la o curte despărţită de stradă de un zid de înălţimea unui om. Imediat după ce am trecut poarta, domnul preot Bibiella se înfăţişă ca să ne întâmpine. (...) Prima vizită o făcurăm la micuţa, dar frumoasa şi curat întreţinuta biserică, unde te impresionează destul de plăcut altarele sale sculptate de triolezul Stuflesser. Locuinţa preotului, situată în aceeaşi curte cu biserica, nu îndeplineşte nici pe departe cerinţele modeste ale unei clădiri de lux, fiind o căsuţă cu un singur nivel, cu patru încăperi micuţe. Bucătăria este undeva mai în spate, în curte, constând dintr-o baracă de scânduri". Despre catolici notează că nu se ştie numărul; cu un an înainte au fost 62 de botezuri. Centrul parohial era din 1871, fiind deschis de părinţii capucini, ţinând de prefectura apostolică de Trapezunt (Asia Mică) până în momentul când Dobrogea a devenit teritoriu românesc. Cu mult timp înainte catolicii au fost păstoriţi de centre situate în Bulgaria. Arhiepiscopul Netzhammer citează un raport din 1659 al ep. Filip Stanislavov din Nicopolis care spune că "40 de catolici din omis nu posedă nicio capelă, dar că el însuşi le citeşte, într-o casă particulară, slujba religioasă, aducând în acest scop potirul şi odăjdiile. Pe vremea aceea, populaţia Constanţei se compunea din 2.000 de bulgari, greci şi români şi din 6.000 de turci".

Am celebrat în biserica "Sfântul Anton" din Constanţa în fiecare zi. Am avut vreme să privim şi să contemplăm frumuseţea bisericii. Icoanele din mozaic sfinţite de paroh în ziua 8 iulie 2016 (fericiţii Anton Durcovici şi Vladimir Ghica, sfinţii Bretanion, Epictet şi Astion), chiar în ziua în care erau comemoraţi sfinţii Epictet şi Astion, vorbesc despre istoria mai nouă şi mai veche a Tomisului. Dar despre aceasta voi nota în celelalte episoade.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (I)

* * *

Dobrogea: Impresii de călătorie (II)

lecturi: 23.