Video-mesaj al Sfântului Părinte Francisc adresat tinerilor cubanezi reuniţi la La Habana (29 iulie 2016)

Dragi tineri reuniţi în La Habana,

Cu multă speranţă mă unesc cu voi în acest moment în care vă puneţi în sintonie cu Biserica universală care va avea inima sa tânără în Cracovia. Am încredere că aceste zile vor fi, pentru toţi, o ocazie specială pentru a mări cultura întâlnirii, cultura respectului, cultura înţelegerii şi a iertării reciproce. Asta este "a crea probleme"; asta este a visa. Şi tinerii trebuie să "creeze probleme".

Vă sugerez să trăiţi experienţa de a asculta cu grijă Evanghelia şi apoi să puteţi s-o faceţi vie în propriile voastre vieţi, în vieţile familiei voastre, ale prietenilor voştri. Voi ştiţi, Evanghelia transformă inima: lăsaţi-vă transformaţi de cuvintele sale care "sunt duh şi viaţă"; aceste cuvinte care sunt concrete, concrete ca viaţa, pentru că deja la vârsta voastră v-aţi dat seama că viaţa este concretă, nu sunt vise, viaţa este concretă, ori o luaţi aşa cum vine, concretă, ori nu.

Când recitaţi Via Crucis amintiţi-vă că nu putem să-l iubim pe Dumnezeu dacă nu-i iubim pe fraţi şi asta pur şi simplu pentru că Crucea este certitudinea iubirii fidele a lui Dumnezeu faţă de noi. Adică, Crucea este o iubire concretă pentru o viaţă concretă, o iubire aşa de mare încât este capabilă să intre până în păcatul nostru, în mizeria noastră, să ierte păcatul, să vindece mizeria. Crucea este o iubire care intră în suferinţa noastră şi ne dă forţă pentru a o depăşi; şi intră şi în moarte pentru a o învinge şi a ne mântui.

Când treceţi prin Poarta Sfântă, lăsaţi-vă contagiaţi de această iubire - dacă mă ascultă un medic mă va contesta - îmbolnăviţi-vă, îmbolnăviţi-vă de iubire, astfel veţi învăţa să-i priviţi mereu pe ceilalţi cu milostivire, cu apropiere, cu duioşie, mai ales pe cel care suferă şi pe cei care au nevoie de ajutor.

Veţi sta în faţa lui Isus din Preasfântul Sacrament: însoţiţi-l, pentru că în El, şi numai în El, veţi găsi forţa pentru a urma proiectul de fericire cel mai frumos şi constructiv al vieţilor noastre; pentru că, ştiţi, iubirea este constructivă, iubirea nu distruge nici pe duşman, iubire mereu construieşte. Şi, când sunteţi trimişi de episcopi ca martori ai milostivirii, amintiţi-vă că dorinţa cea mai frumoasă a Învăţătorului este ca să nu vă fie frică de nimic. Tineri şi tinere, nu vă fie frică de nimic, fiţi liberi de cătuşele acestei lumi şi vestiţi tuturor, bolnavilor, bătrânilor, celor trişti, că Biserica plânge împreună cu ei şi că Isus este capabil să le dea viaţă nouă, să-i învie.

Poate vă va putea ajuta ceea ce ne-a adus venerabilul părinte Félix Varela: voi "sunteţi dulcea speranţă a patriei". Riscă părinţelul! Însă vă spune vouă, nu mi-o spune mie, voi sunteţi "dulcea speranţă a patriei". Pentru a fi purtători ai speranţei, va fi necesar ca să nu pierdeţi această capacitate de a visa. Amintiţi-vă că în obiectivitatea vieţii trebuie să intre această capacitate de a visa şi că acela care nu are capacitatea de a visa este închis în el însuşi (cf. Salut adresat tinerilor de la Centrul Cultural "Părintele Félix Varela", La Habana, 20 septembrie 2015). Eu aş mai adăuga ceva: cine nu are capacitatea de a visa, deja s-a pensionat. Tinerii care nu au această capacitate de a visa şi de a merge înainte deja s-au pensionat şi nu folosesc nici pentru confeti la carnaval.

Tineri cubanezi, deschideţi-vă la lucruri mari! Nu vă fie frică, nu fiţi scrupuloşi. Visaţi că lumea cu voi poate să fie diferită! Visaţi că ţara voastră Cuba poate să fie diferită cu voi şi în fiecare zi mai bună! Nu renunţaţi! În această angajare, este important, este necesar să deschideţi inima şi mintea la speranţa pe care o dă Isus.

Şi niciodată să nu uitaţi că această speranţă este suferită; speranţa şi să sufere pentru a duce la capăt un proiect, însă de asemenea nu uitaţi că ea dă viaţă, este rodnică. Şi cu această speranţă nu veţi fi sterili, ci veţi da viaţă celorlalţi, veţi face patria, veţi face Biserica, veţi face lucruri mari. De ce? Pentru că speranţa este convocatoare pentru a construi "prietenia socială", chiar dacă se gândeşte diferit. Nu este necesar ca toţi să gândească la fel, nu, nu, toţi trebuie să se unească în "prietenia socială", chiar dacă unul gândeşte în altă manieră sau are altă convingere; însă toţi au ceva în comun: această dorinţă de a visa şi această iubire faţă de patrie. Important, egali şi diferiţi, este de a construi "prietenia socială" cu toţi; a face punţi, a munci în comun. A face punţi! Vreunul dintre voi va putea să-mi spună: Şi cum pot eu să fac o punte dacă nu sunt nici lemnar, nici inginer? Toţi putem face punţi, cu cuvântul, cu dorinţa, cu inima. Însă acum vă invit să fiţi constructori ai unei punţi umane, ai primei punţi care s-a făcut în istorie: daţi-vă mâna, întindeţi braţul şi daţi-vă mâna. Faceţi asta! Şi astfel, deja, toţi uniţi, cu mâna întinsă, dăm mărturie că vrem să facem punţi şi să muncim în comun.

Tineri şi tinere, reuniţi în La Habana, însă cu inima îndreptată spre Cracovia: nu fiţi în dezacord! Mergeţi împreună! Faceţi punţi, mereu cu mâna întinsă.

Pe acest drum, vă însufleţeşte Fecioara Maria a Carităţii. Ea de peste 400 de ani însoţeşte credinţa, speranţa şi întâlnirea dintre toţi cubanezii. Pun la picioarele sale tot ceea ce Fiul său vă va dărui frumos în aceste zile. Şi amintiţi-vă de cuvintele ei la Cana: "Faceţi tot ceea ce vă va spune" (In 2,5).

Vă asigur de apropierea mea şi de rugăciunea mea pentru voi şi pentru întregul iubit popor cubanez, în acelaşi timp, cu afect deosebit, vă binecuvântez. Şi ca întotdeauna vă cer: rugaţi-vă pentru mine. O îmbrăţişare şi o punte.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.