ZMTCracovia2016:

Papa Francisc în Polonia, nu numai ZMT

De Andrea Tornielli

De la 27 la 31 iulie 2016, papa Francisc face o călătorie de cinci zile în Polonia motivată de Ziua Mondială a Tineretului. Este a doua ZMT pentru papa Francisc, care a început călătoriile în străinătate din pontificatul său cu Ziua tinerilor la Rio de Janeiro. Dar dacă întâlnirea de la Cracovia cu sute de mii de tineri care provin din toată lumea va reprezenta inima unei călătorii determinate de figura sfântului Ioan Paul al II-lea, există alte teme pe fundal care privesc Polonia în ansamblul său şi îndeosebi Biserica poloneză.

Invitaţiile papei Bergoglio la primirea refugiaţilor şi a imigraţilor, cererile de a deschide parohiile, tentativele sale de a construi încontinuu punţi, chemările sale cu privire la urgenţa reprezentată de cel care fuge de războaie şi terorism alimentate de traficurile de arme şi de complicităţi la care adesea Occidentul se preface că nu priveşte pentru a păstra sigure alianţele sale, privirea sa evanghelică în a recunoaşte în cel care fuge de persecuţie şi de mizerie faţa acelui Dumnezeu care făcându-se om s-a născut într-o familie de migranţi şi refugiaţi, vor forma cadrul călătoriei în Polonia. O ţară care a manifestat opoziţie deschisă faţă de politicile de primire ale Uniunii Europene.

Este adevărat că adesea atitudinea unor guverne din ţările din estul european cu profunde rădăcini creştine este batjocorită pe baza unor prejudecăţi uşoare. Dar este la fel de adevărat că în acele ţări, şi nu numai în acelea, suflă vânturi îngrijorătoare. Se află asta dintr-un rezultat despre dezbaterea prezentă în mass-media, îngrijit de purtătorul de cuvânt al episcopatului, părintele Pawel Rytel-Andrianik şi difuzat de Sala de Presă a Vaticanului la 23 iulie 2016, în care se înregistrează existenţa de temeri nejustificate într-o ţară în care imigraţii reprezintă abia 0,4% din întreaga populaţie.

"Motivul acestor temeri, se citeşte în notă, trebuie căutat în lipsa dezbaterii publice, în materia complicată a legii şi a procedurilor de migraţiune, într-o implicare insuficientă a organelor de guvern publice, a organizaţiilor neguvernamentale". Şi "din nefericire aceste temeri sunt alimentate de unele partide politice şi de declaraţii nepotrivite făcute de politicieni". Există "o frică de musulmani creată artificial". Preotul în rezumat prezintă recente incidente "neplăcute" petrecute în Polonia în ultimele luni, cu atacuri la adresa celor care cer azil, grupuri militare de voluntari care-i închid pe refugiaţi şi atacuri la adresa studenţilor străini cu pielea închisă la culoare prezenţi în ţară în cadrul Proiectului Erasmus".

În discursurile şi intervenţiile sale în timpul celor cinci zile poloneze ale sale, Papa Francisc va ţine cont de asta? Probabil că da, chiar dacă se poate prevedea că o va face cu aceeaşi atitudine pozitivă avută în timpul călătoriei din septembrie 2015 în Statele Unite, unde era aşteptat cu trepidaţie de cel care-şi imagina că va veni ca să biciuiască ţara simbol al capitalismului în timp ce, în schimb, a intrat pe vârful picioarelor, comunicând mesajul său chiar pornind de la valorile transmise de părinţii fondatori ai Americii.

Acest lucru este valabil şi din punctul de vedere al raporturilor din interiorul Bisericii. nu este un mister că tocmai în cadrul episcopatului şi al clerului polonez există obiecţii şi rezistenţe mai mult sau mai puţin evidente faţă de mesajul şi de stilul papei Francisc. Chemările la sobrietate şi la dezlipirea de putere, atenţia faţă de imigraţi şi refugiaţi, drumul lung şi zbuciumat al celor două Sinoade despre familie încheiat cu exortaţia Amoris laetitia care deschide la noi posibilităţi în pastoraţie şi în disciplina sacramentală, n-au întâlnit mereu consensuri în cadrul eclezial.

Cardinalul Kazimierz Nycz, arhiepiscop de Varşovia, într-un interviu la Vatican Insider din luna mai, cu profundă onestitate intelectuală a admis existenţa acestor dificultăţi. Prezente în episcopat şi în cler mult mai mult decât în laici. "Nu este îndoială - a spus el - că papa Francisc este primit în mod diferit de laici şi în mod diferit de clar. Mă gândesc că există diferite motive pentru asta. În ultima vreme citesc mult despre Papa Francisc şi America Latină şi mi-a venit în minte o analogie: după patru ani de pontificat al Papei Francisc există o situaţie - dacă e vorba de acceptare - asemănătoare cu aceea a sfântului Ioan Paul al II-lea. Spun asta în modul cel mai delicat posibil: în America Latină Ioan Paul al II-lea era primit de laici în mod entuziast, însă din cauza teologiei eliberării şi a altor motive, de către episcopi şi de către preoţi era primit... în mod diferit!".

Pentru aceasta asumă o importanţă deosebită întâlnirea papei cu episcopii din Polonia, care va avea loc, la începutul călătoriei, la puţine ore după sosirea sa în după-amiaza zilei de miercuri 27 iulie. Se va ţine cu uşile închise şi se va desfăşura în forma dialogului. Biserica poloneză trăieşte în mod deosebit amintirea lui Ioan Paul al II-lea. Dar nu se poate uita că tocmai în magisteriul şi în gesturile acelui pontif se regăseşte, şi după teribilele atentate din septembrie 2001, respingerea absolută a ciocnirii de civilizaţii şi prietenia faţă de musulmani, primirea faţă de migranţi şi respingerea faţă de orice identitate care degenerează în naţionalism. Riscul acesta din urmă prezent astăzi în diferite ţări europene.

(După Vatican Insider, 26 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.