Sobrietatea care eliberează

A fost aprobat de conciliul ortodox textul despre post

De Hyacinthe Destivelle

Sfântul şi marele conciliu al Bisericii ortodoxe a dedicat o parte a dezbaterilor sale din 22 şi 23 iunie 2016 chestiunii postului, inclusă în agendă încă de la începutul pregătirii sale. În 1961 se gândea să se adapteze regulile postului, inspirate în mare parte din idealul monastic, la condiţiile de viaţă ale credincioşilor. Cu titlul "Adaptarea regulamentului postului la exigenţele epocii noastre", primele schiţe ale documentelor preconciliare despre această temă propuneau reguli generale scurtând sau făcând mai puţin rigide unele posturi.

A treia conferinţă panortodoxă preconciliară din 1986 a publicat pentru prima dată documentul examinat în aceste ultime zile de conciliu, cu un titlu nou: Importanţa postului şi respectarea lui astăzi. Schimbarea titlului era semnificativă: accentul nu mai era pus pe adaptarea regulilor - ceea ce rămâne oricum un element important al documentului actual - ci pe importanţa postului în viaţa spirituală a creştinului. Aşadar adaptarea nu ar fi trebuit să aibă loc printr-o modificare a regulilor, ci prin aplicarea principiului oikonom?a, adică făcând mai puţin rigidă aplicarea regulii canonice (akrib?a) pentru binele spiritual al credincioşilor, caz cu caz. În ianuarie 2016, sinaxa primaţilor a inserat această temă pe locul al patrulea în ordinea de zi a conciliului.

Postul "este o instituţie foarte veche [...] stabilită încă din paradis". Cu acest citat din sfântul Vasile începe documentul, care declară că postul este "expresia cea mai bună a idealului ascetic al ortodoxiei" şi aminteşte că Biserica ortodoxă "a proclamat mereu marea valoare a postului pentru viaţa spirituală a omului şi pentru mântuirea sa". Bazându-se pe izvoarele biblice şi apostolice ale postului, şi mai ales pe "semnificaţia sa cristologică", documentul afirmă că "toţi credincioşii sunt chemaţi să se conformeze, fiecare după propriile puteri şi după propriile posibilităţi, însă fără a avea libertatea de a ignora această instituţie sacră" cu scopul de "a ajunge la the?sis în timpul vieţii lor". De fapt, "este imposibil a avea acces la viaţa spirituală ortodoxă fără lupta spirituală a postului".

Postul, continuă textul, este legat de rugăciune, de căinţă şi de binefacere, "mai ales în epoca noastră în care împărţirea inegală şi nedreaptă a bunurilor ajunge să priveze popoare întregi de pâinea lor cea de toate zilele". Însă "a posti nu înseamnă a se abţine pur şi simplu de la unele alimente precise": de fapt, "abstinenţa de la unele alimente şi frugalitatea [...] constituie elementele vizibile ale acelei lupte spirituale care este postul".

Textul aminteşte de posturile prescrise de Biserica ortodoxă. Este vorba despre patru perioade ale anului liturgic care precede festivităţile de Paşti (Postul Mare), a sfinţilor apostoli Petru şi Paul, a Adormirii Maicii Domnului, a Crăciunului, dar şi posturile zilnice ale Înălţării Sfintei Cruci, al ajunului Epifaniei şi al Tăierii Capului Sfântului Ioan Înaintemergătorul, şi posturile din timpul săptămânii de miercuri şi vineri. În sfârşit documentul aminteşte exigenţa postului euharistic (înainte de miezul nopţii), precum şi binefacerile spirituale ale postului "în semn de căinţă, pentru realizarea unui vot spiritual, pentru succesul unei intenţii sfinte, într-o perioadă de ispită, pentru a însoţi o rugăciune către Dumnezeu, înainte de botez (cel al adulţilor), înainte de hirotonire, în caz de pocăinţă, în timpul sfintelor pelerinaje şi în alte cazuri asemănătoare".

Totuşi, precizează textul, "cu îngăduinţă pastorală" Biserica ortodoxă aplică şi "principiul ecleziastic de oikonomia". De fapt, "astăzi este o realitate de fapt că mulţi credincioşi, fie din neglijenţă fie din cauza condiţiilor de viaţă, oricare ar fi ele, nu respectă toate prescrierile care se referă la post". Aceste cazuri, "fie ele generale sau individuale", trebuie să fie tratate de Biserică "cu grijă pastorală".

Biserica "lasă aşadar Bisericilor ortodoxe locale grija de a fixa măsura de economie milostivă şi de indulgenţă de aplicat cu scopul de a uşura «povara» posturilor sacre pentru cei cărora le este greu să respecte tot ceea ce prescriu acestea, fie din motive personale (boală, serviciu militar, condiţii de muncă, şi aşa mai departe), fie din motive generale (condiţii climatice, dificultăţi de a găsi unele alimente de post)".

Cum se poate vedea, documentul nu aduce nicio schimbare la regulile ortodoxe referitoare la post: dimpotrivă, le confirmă şi le promovează. Cât priveşte posibilitatea de a le face mai puţin rigide, dă dovadă de realism: mai degrabă decât să fixeze reguli generale, cum fusese prevăzut, lasă fiecărei Biserici locale grija de a fixa, prin aplicarea principiului de oikonomia, eventuale adaptări în funcţie de context.

De la publicarea sa în 1986, textul în practică n-a fost modificat şi, dintre toate textele preconciliare, este unicul care n-a fost contestat în aceste ultime luni de o Biserică autocefală sau alta. Din momentul primei sale publicări, teologul ortodox Olivier Clément sublinia necesitatea, pentru a vorbi despre post, "de a folosi limbajul contemporan, deosebit de sugestiv, al dorinţei şi al necesităţii: a limita necesităţile pentru a elibera dorinţa, care este dorinţă de Dumnezeu". Continua spunând: "Într-o civilizaţie înconjurată de nimic şi în care mulţi caută căile tăcerii, ale păcii profunzimilor, ale unei conştiinţe a trupului, a vorbi despre asceză ar permite să se ducă departe mărturia ortodoxiei, actualizând imensa experienţă spirituală de care ea dispune".

Documentul sfântului şi marelui conciliu despre post este o profundă mărturie a tradiţiei ascetice ortodoxe şi o încurajare pentru toţi creştinii. Această mărturie este deosebit de necesară într-o epocă marcată în acelaşi timp de o cultură consumistă şi de căutarea unui stil de viaţă mai moderat şi mai frugal. Lărgind perspectiva la raportul creştinului cu trupul său şi cu creaţia, suntem tentaţi să facem un paralelism cu enciclica Laudato si' a Papei Francisc, care în ea lansează un apel la sobrietate: "Sobrietatea, trăită cu libertate şi conştiinţă, este eliberatoare. Nu este mai puţin viaţă, nu este intensitate scăzută, ci complet contrariul" (nr. 223).

Acest paralelism este şi mai justificat deoarece Papa Francisc, la începutul enciclicei sale, îl citează pe patriarhul ecumenic Bartolomeu: "[Bartolomeu] ne-a propus să trecem de la consum la jertfă, de la aviditate la generozitate, de la risipă la capacitatea de a împărtăşi, într-o asceză care «înseamnă a învăţa să dăm, şi nu pur şi simplu să renunţăm. Este un mod de a iubi, de a trece treptat de la ceea ce eu vreau la ceea ce are nevoie lumea lui Dumnezeu»" (nr. 9).

(După L'Osservatore Romano, 26 iunie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.