Turcia, acele raporturi încurajatoare dintre catolici şi islamici

De Cristina Uguccioni

"Mă ocup de dialogul islamo-creştin de peste douăzeci de ani şi adesea, un pic provocator, spun că acest dialog nu există, dacă-l înţelegem ca raport între «universuri religioase». Cu atât mai mult aici în Turcia unde islamul este foarte complex şi variat şi creştinismul, redus la luminiţă, este deosebit de fragmentat: există catolici de patru rituri, protestanţi, anglicani, ortodocşi. În ansamblu creştinii sunt mai puţin de 0,1% din populaţie. În schimb spun mereu că există raporturi între persoane de credinţă creştină şi islamică şi pot fi bune şi rodnice". Cu aceste cuvinte deschide conversaţia părintele Claudio Monge, piemontez, 48 de ani, dominican: de 13 ani trăieşte la Istanbul după ce a obţinut masterul în limba şi cultura turco-otomană şi doctoratul în teologia religiilor la Universitatea din Strasbourg. Este paroh al bisericii dedicate sfinţilor Petru şi Paul şi responsabil al Centrului de Studii DoSt-i (Dominicans Study Istanbul, acronim care înseamnă "prietenie" în turceşte), ambele situate în cartierul Galata, unde dominicanii sunt prezenţi din 1233. Parohia este frecventată de catolici locali (puţini) la care se adaugă muncitori străini, turişti în trecere şi un grup de tineri africani care studiază la universitate cu burse de studiu.

Raporturile zilnice

"În Turcia, şi este o problema nu de puţină relevanţă, Biserica catolică nu are recunoaştere juridică, prin urmare nu au nici ordinele călugăreşti", continuă părintele Claudio. "Este o situaţie care impune dificultăţi şi limitări obiective, totuşi, în acest cadru care nu e uşor, nu lipsesc semnale încurajatoare de bună convieţuire cu musulmanii. Istanbul este o megalopolă cosmopolită locuită de milioane de persoane care provin din multe ţări: deci diversitatea nu trezeşte ostilităţi sau neîncrederi ca în alte zone ale Turciei. În cea mai mare parte a cazurilor trăim vieţi paralele, dar fie enoriaşii mei fie tinerii africani au construit câteva prietenii frumoase cu persoane de credinţă islamică. Cartierele citadine sunt ca nişte sate mici, se cunosc cam toţi şi raporturile, deşi superficiale, sunt în general impregnate de cordialitate, graţie şi caracterului ospitalier al poporului turc. Dau un mic exemplu: primul lucru pe care-l face bărbierul musulman când intru în frizeria sa este să-mi ofere o ceaşcă de ceai şi să se dispună să spună câteva vorbe".

Biserica şi marea bibliotecă

În fiecare sâmbătă biserica este deschisă în timpul după-amiezii şi tinerii africani organizează o vizită ghidată pentru turişti, majoritatea turci musulmani: vizitatorii se dovedesc interesaţi şi respectuoşi, arată admiraţie faţă de operele de pictură (prezenţă neobişnuită pentru ei într-un loc de cult) şi manifestă mare curiozitate faţă de tot ceea ce este prezent în biserică - de la lumânări la tabernacol - punând multe întrebări. "Eu şi cei doi confraţi ai mei suntem mulţumiţi de acest lucru - spune părintele Monge - pentru că am creat această iniţiativă tocmai pentru a oferi o ocazie de întâlnire şi a încuraja cunoaşterea reciprocă, mai ales cu privire la conţinuturile de credinţă".

Şi apoi este Centrul de Studii cu biblioteca, cea mai bogată din toată Turcia în materie de creştinism: 35.000 de volume care tratează de la istoria Bisericii la teologie, de la dialogul interreligios la filozofie, îndeosebi medievală şi tomistă. "Mulţi profesori universitari musulmani, cu care am raporturi frecvente şi prieteneşti, trimit aici pe studenţii şi cercetătorii lor", povesteşte părintele Claudio. "Misiunea mea este să-i urmăresc şi să-i însoţesc în studiu. Centrul permite apoi să se creeze legături semnificative: ştiinţa şi pasiunea pentru ştiinţă ne unesc, favorizând cunoaşterea şi stima reciprocă şi, uneori, şi prietenii profunde. Opera de evanghelizare se exprimă nu numai cu vestirea explicită ci cu o prezenţă care însoţeşte culturile şi persoanele".

Dialogul interreligios

Dialogului interreligios părintele Claudio îi dedică o angajare deosebită: "În fiecare an sunt organizate întâlniri şi raporturile cu profesorii musulmani implicaţi sunt sincere şi, în general, deschise: discutăm cu mare onestitate intelectuală. Din păcate, de câtva timp, Turcia este străbătută de o puternică opoziţie între partidul AKP al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi mişcarea Hizmet, foarte angajată mai ales pe frontul educaţiei şi informaţiei. Această tensiune de natură politică se reverberează şi asupra dialogului interreligios, provocând intoleranţe reciproce între intelectualii musulmani apropiaţi de AKP şi cei apropiaţi de Hizmet. Noi dominicanii vrem să fim echidistanţi şi să nu fim implicaţi în chestiuni care au puţin de-a face cu religia, astfel trebuie să găsim noi interlocutori cu care să continuăm angajarea în favoarea unui dialog rodnic".

Speranţele profesoarei musulmane

Printre profesorii musulmani implicaţi recent este Nagihan Halilo?lu, 40 de ani, profesoară de literatură şi multiculturalism la Institutul Alianţei Civilizaţiilor Naţiunilor Unite din Istanbul, care povesteşte: "Încă din timpurile şcolii am avut prieteni creştini de care eram legată. În cursul anilor am instaurat după aceea raporturi de prietenie cu alţi creştini, întâlniţi mai ales în străinătate: sunt mereu fericită să discut cu ei despre chestiuni de credinţă şi despre cum influenţează ea deciziile noastre zilnice. Cu părintele Claudio conversaţiile sunt foarte deschise şi sincere: sper să se înmulţească ocaziile de confruntare şi să se poată demara proiecte comune. Aş vrea să-l prezint studenţilor mei pentru ca să-şi poată da seama despre ceea ce fac creştinii aici în domeniul academic şi social. Sunt convinsă că persoanele religioase ar trebui să fie, prin definiţie, ambasadoare de pace. Consider esenţial ca musulmanii şi creştinii să se angajeze pentru a înţelege împreună cu să înainteze în pace şi, lucru şi mai important, cum să transmită acest mesaj persoanelor care nu cred".

(După Vatican Insider, 27 mai 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.