Papa Francisc: Omilia la Solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului (26 mai 2016)

"Faceţi aceasta în amintirea mea" (1Cor 11,24.25).

De două ori apostolul Paul, scriind comunităţii din Corint, prezintă această poruncă a lui Isus în relatarea instituirii Euharistiei. Este mărturia cea mai veche despre cuvintele lui Cristos de la Ultima Cină.

"Faceţi aceasta". Adică luaţi pâinea, aduceţi mulţumire şi frângeţi-o; luaţi potirul, aduceţi mulţumire şi împărţiţi-l. Isus porunceşte să se repete gestul cu care a instituit memorialul Paştelui său, prin care ne-a dăruit trupul său şi sângele său. Şi acest gest a ajuns până la noi: înseamnă "a face" Euharistia, care îl are mereu pe Isus ca subiect, dar se realizează prin sărmanele noastre mâini unse de Duh Sfânt.

"Faceţi aceasta". Deja anterior Isus le ceruse discipolilor să "facă" ceea ce el avea deja clar în sufletul său, ascultând de voinţa Tatălui. Am ascultat asta puţin mai înainte în Evanghelie. În faţa mulţimilor obosite şi înfometate, Isus le spune discipolilor: "Daţi-le voi să mănânce" (Lc 9,13). În realitate, Isus este cel care binecuvântează şi frânge pâinile până la săturarea acelei întregi mulţimi, dar cele cinci pâini şi cei doi peşti sunt oferite de discipoli şi Isus voia tocmai asta: ca, în loc să dea drumul mulţimii, ei să pună la dispoziţie acel puţin pe care-l aveau. Şi apoi este un alt gest: bucăţile de pâine, frânte de mâinile sfinte şi preacinstite ale Domnului, trec în sărmanele mâini ale discipolilor, care le împart mulţimii. Şi acesta înseamnă "a face" cu Isus, înseamnă "a da de mâncare" împreună cu el. Este clar că această minune nu vrea numai să sature foamea de o zi, ci este semn a ceea ce Isus intenţionează să facă pentru mântuirea întregii omeniri dăruind trupul său şi sângele său (cf. In 6,48-58). Şi totuşi trebuie trecut mereu prin acele două gesturi mici: a oferi puţinele pâini şi peşti pe care le avem; a primi pâinea frântă din mâinile lui Isus şi a o împărţi tuturor. A face şi a frânge!

A frânge: acesta este celălalt cuvânt care explică sensul acelui "faceţi aceasta în amintirea mea". Isus s-a frânt, se frânge pentru noi. Şi ne cere să ne dăruim, să ne frângem pentru alţii. Tocmai acest "a frânge pâinea" a devenit icoana, semnul de recunoaştere a lui Cristos şi a creştinilor. Să ne amintim de Emaus: l-au recunoscut "la frângerea pâinii" (Lc 24,35). Să ne amintim de prima comunitate din Ierusalim: "Erau stăruitori [...] la frângerea pâinii" (Fap 2,42). Este Euharistia, care devine încă de la început centrul şi forma vieţii Bisericii. Dar să ne gândim şi la toţi sfinţii şi sfintele - vestiţi sau anonimi - care s-au "frânt" pe ei înşişi, propria viaţă, pentru "a da să mănânce" fraţilor. Câte mame, câţi taţi, împreună cu pâinea de toate zilele, tăiată pe masa din casă, au frânt inima lor pentru a-i creşte pe copii şi a-i creşte bine! Câţi creştini, ca cetăţeni responsabili, şi-au frânt propria viaţă pentru a apăra demnitatea tuturor, în special a celor mai săraci, marginalizaţi şi discriminaţi! Unde găsesc forţa pentru a face toate acestea? Tocmai în Euharistie: în puterea de iubire a Domnului înviat, care şi astăzi frânge pâinea pentru noi şi repetă: "Faceţi aceasta în amintirea mea".

Fie ca şi gestul procesiunii euharistice, pe care-l vom face imediat, să răspundă la acest mandat al lui Isus. Un gest pentru a face amintirea lui; un gest pentru a da să mănânce mulţimii de astăzi; un gest pentru a frânge credinţa noastră şi viaţa noastră ca semn al iubirii lui Cristos pentru acest oraş şi pentru lumea întreagă.

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.