"Familia tradiţională este celula esenţială a omenirii"

De Cristina Uguccioni

"Voi sunteţi fraţii noştri şi surorile noastre mai mari în credinţă. Toţi aparţinem unei singure familii, familia lui Dumnezeu, care ne însoţeşte şi ne ocroteşte ca popor al său". Aşa spunea papa Francisc comunităţii ebraice în timpul vizitei la sinagoga din capitală, în ianuarie. Aşadar rămânând în familie - la puţin săptămâni de la publicarea exortaţiei apostolice post-sinodale Amoris laetitia - vorbim despre familie cu un "frate mai mare", Riccardo Di Segni, 66 de ani, rabin şef de Roma din 2001.

În primele pagini din Amoris laetitia, papa Francisc aminteşte Psalmul 128, proclamat şi astăzi fie în liturgia nupţială ebraică fie în cea creştină, care vede în centru perechea tatălui şi a mamei cu istoria lor de iubire şi de generare. Apoi este amintită Cartea Genezei în care este schiţată realitatea matrimonială în forma sa exemplară. Cum instruiesc în vederea familiei versetele din Geneza fundamentale pentru evrei (dar şi pentru creştini)?

În relatarea creaţiei din capitolul 1 se citeşte: "Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: «Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l»". În a doua relatare a creaţie amintesc îndeosebi două momente: Dumnezeu îşi dă seama de singurătatea bărbatului şi decide să-i dea un ajutor "care să-i semene (sau care să stea în faţa sa)": o creează pe femeie pe care Adam o recunoaşte "os din oasele mele şi carne din carnea mea". Din întâlnirea lor ia viaţă familia: "De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup".

Indicaţia pe care o luăm este, înainte de toate, obligaţia de a o face, o familie. În al doilea rând, forma, care este cea constituită din bărbat şi din femeie - asupra cărora se extinde binecuvântarea Creatorului - uniţi în căsătorie şi deschişi la naştere şi la viaţă. Acest model de familie, astăzi definit "tradiţional", este fundamentul legăturii sociale, celula esenţială a marii familii umane, nucleul pe care orice societate se poate edifica şi dezvolta continuând opera creatoare a lui Dumnezeu.

În capitolul al doilea din Amoris laetitia, dedicat "provocărilor familiilor", se face referinţă la "o schimbare antropologico-culturală" astăzi în desfăşurare care influenţează toate aspectele vieţii. După părerea dumneavoastră, cu influenţează familia această schimbare?

Provocările sunt multiple, greu de prezentat toate. Mă gândesc de exemplu la apariţia de valori contrare legăturii familiale, la o cultură care descurajează angajarea şi asumarea de responsabilităţi, la individualismul care induce perechile să nu înfrunte împreună problemele. Dar mă gândesc şi la dificultăţile economice care se pot revela o stâncă insuportabilă şi - referitor la Italia - la lipsa de politici autentice de susţinere şi de structuri adecvate de sprijin. La asta se adaugă - şi este nodul crucial - faptul că modelul tradiţional de familie nu numai că nu mai este împărtăşit, ci este pus în discuţie în mod apăsător: în epoca noastră au apărut modele alternative cu care trebuie să ne confruntăm.

Acest nod crucial este deosebit de simţit şi discutat în cadrul comunităţilor ebraice italiene?

Trebuie spun mai înainte că sunt foarte variate comunităţile ebraice. Oricum aş spune că pentru multe persoane aceasta nu este o temă asupra căreia să se focalizeze atenţia. Dimpotrivă, există altele care se dovedesc sensibile şi atente. Cu siguranţă este izvor de preocupare şi reflecţie pentru lumea rabinică. Noi susţinem şi subliniem că modelele alternative de familie pun în pericol însăşi continuitatea comunităţilor, îndemnăm şi încurajăm pe conducători să înfrunte chestiunea în cadrul comunităţilor lor. Asta generează dezbateri din care reies poziţii diferite: există unii care consideră inevitabilă schimbarea, deşi n-o împărtăşesc, dar şi alţii care văd cu ochi buni modelele alternative. Noi, rabinii, suntem unanimi în a susţine şi a promova familia tradiţională.

În epoca noastră, ce aduce în dar omenirii religia ebraică în privinţa temei familiei?

Aş spune valoarea şi forţa familiei tradiţionale despre care am vorbit, care timp de secole a reprezentat fundamentul tare şi de neînlocuit al vieţii noastre comunitare şi pe care-l considerăm că el constituie modelul de referinţă pentru vitalitatea şi supravieţuirea întregii familii umane. Aducem în dar şi modelele noastre de educaţie şi de transmitere a credinţei, care trece prin familie şi prin legătura dintre generaţii.

Credeţi că pot să fie promovate forme de colaborare între creştini şi evrei pentru a susţine legăturile familiale?

S-ar putea experimenta, ar trebuie studiate modalităţile.

Anul trecut, în cursul catehezelor sale, papa Francisc afirma că familia interpretează şi dă viaţă acelei capodopere a creaţiei care este alianţa dintre bărbat şi femeie, căreia îi sunt încredinţate stăpânirea lumii şi responsabilitatea istoriei şi invita la "un asalt neaşteptat de simpatie faţă de această alianţă, capabilă să pună noile generaţii la adăpost de neîncredere şi de indiferenţă". Împărtăşiţi această reflecţie? Consideraţi că evreii şi creştinii pot să fie aliaţi în susţinerea acestei alianţe strategice a bărbatului şi a femeii?

Este o reflecţie importantă. Cred că o convergenţă între evrei şi creştini este posibilă, rămâne de înţeles cum am putea s-o trăim şi s-o declinăm concret pe planul cultural şi social.

(După Vatican Insider, 22 mai 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 29.