Mons. Negri: "E fals a spune că papa acordă Împărtăşania celor recăsătoriţi"

"Papa nu are nevoie să fie adulat şi nu are nevoie să fie contestat. Eu am spus clerului meu în aceşti ani: papa nu se adulează şi nu se contestă, se urmează. Şi a urma implică a pune paşii noştri în ai săi, încercând să ne întruchipăm în drumul său şi să-l confruntăm cu viaţa noastră".

Este ceea ce a afirmat Monseniorul Luigi Negri, arhiepiscop de Ferrara, la 4 mai 2016, prezentând exortaţia apostolică Amoris laetitia la Teatrul Rosetum din Milano.

Uniunea Creştinilor Catolici Raţionali (UCRR) a publicat un rezumat îngrijit şi a indicat înregistrarea video a prezentării arhiepiscopului. Prezentăm câteva pasaje: "În exortaţia apostolică, a comentat Monseniorul Negri, claritatea există, nu există obiecţie faţă de tradiţia magisterială precedentă. Trebuie să rămânem la cele care sunt scrise şi nu la fenomenul enorm de manipulare în care am intrat. Capitolul al optulea din Amoris laetitia este o provocare de a fi realmente păstori".

În această privinţă, cardinalul Gerhard Ludwig Müller, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a adăugat: "Papa nu pune la îndoială, în niciun moment, argumentele prezentate de predecesorii săi", în timp ce vestita notă 351 din document, în care se vorbeşte despre eventualitatea sacramentelor, "face referinţă la situaţii obiective de păcat în general, fără a cita cazul specific al divorţaţilor într-o unire civilă".

Conform Monseniorului Negri, "papa reia punctual magisteriul Bisericii". Noutatea inserată de Francisc "este o preocupare pur pastorală, voind să facă mai puţin dificilă o pastoraţie a familiei pentru ca adevărul să devină caritate, deci să fie posibilă acea pastoraţie de integrare a tuturor în Biserică, lucru care este desigur un obiectiv pastoral al papei, nepermiţând nimănui să se simtă exclus pentru că milostivirea lui Dumnezeu are un câmp de acţiune care nu acceptă limitări".

Un alt lucru foarte clar, a continuat arhiepiscopul de Ferrara, este că "atacul la adresa Bisericii a fost mereu în acelaşi timp şi un atac la adresa familiei. Acesta este un tablou pe care magisteriul papei Francisc, în conexiune cu predecesorii săi, ni-l repropune astăzi cu forţă. Şi trebuie să spun, prin limbajul tipic care caracterizează modul de a fi şi de a comunica al papei Francisc, este şi deosebit de concret, deosebit de sugestiv, nu este greu".

Există spaţiu pentru o anecdotă care se referă la cântăreţul Enrico Ruggeri, care s-a plâns Monseniorului Negri că nu se poate recăsători religios, divorţând de o femeie cu care s-a unit fără prea multă convingere, "pentru că aşa mergea".

"Nu papa Francisc descoperă aceste provocări", a comentat prelatul, "el are o sensibilitate de a citi aceste provocări", şi vrea "să-l recupereze pe cel care se află în situaţii dificile, negative, contrare vieţii Bisericii", care sunt "80% dintre perechile care frecventează cursurile prematrimoniale. Ceea ce papa numeşte «pastoraţie a integrării» este aprofundarea căsătoriei creştine care ştie să înfrunte dificultăţile, provocările, căutând ajutor în credinţă, nu în altă parte".

Ajungând la discutatul capitol al optulea al exortaţiei apostolice, cel dedicat şi divorţaţilor recăsătoriţi, monseniorul Negri a luat act că "a fost pe larg secţionat şi resecţionat în tentativa de a-l duce în sensul că ar fi o ruptură cu tradiţia precedentă".

"Aceasta este o falsificare inacceptabilă - a subliniat Negri - nu există un cuvânt care să spună că este posibil a pune între paranteze unele aspecte fundamentale ale învăţăturii tradiţionale a Bisericii. Biserica trebuie să ia asupra sa circumstanţele în care se află bărbaţii şi femeile şi trebuie să înceapă acel drum de discernământ al situaţiilor, de însoţire pentru cei care trăiesc în situaţii de gravitate mai mare sau mai mică pentru ca să poată avea loc, la sfârşitul acestui drum, o integrare pozitivă a acestor fraţi ai noştri în viaţa Bisericii".

Şi desigur nu e suficient "a reafirma doctrina în faţa situaţiilor dificile, ci a face o însoţire care să ducă la o întâlnire autentică", cu aceste persoane, inducând o "dorită întoarcere deplină în comuniunea eclezială". De aceea, "fără a face referinţă la Împărtăşanie, papa vorbeşte despre posibilitatea unei integrări depline, cu scopul unui drum de însoţire şi de discernământ, trăit nu în mod generic ci caz cu caz".

Concluzând, Negri a specificat că aceasta este "reacţia mea la acest document citit, aşa cum papa a înţeles să-l pună, în cadrul magisteriului tradiţional al Bisericii şi deschis la această misiune de discernământ al noilor situaţii".

În răspunsul la întrebările publicului s-a intrat în miezul notei 351 deja citate, pusă de papa Francisc în subsolul paginii din Amoris laetitia, legând-o de aşa-numitele "circumstanţe atenuante": "În anumite cazuri - se citeşte în notă - ar putea să fie şi ajutorul sacramentelor".

În această privinţă, Monseniorul Luigi Negri a comentat: "Există situaţii în care responsabilitatea suferă reducţii, motiv pentru care putem asuma atitudini de înţelegere mai mare şi de primire mai mare. Dar vai de noi, şi papa nu poate s-o spună, dacă am spune că nu există responsabilitate".

Referitor la nota 351 a continuat: "pastoraţia are o serie de instrumente, nefiind exclus cel al Euharistiei, care pot reprezenta un ajutor fundamental pe drumul credinţei, dar pe drumul credinţei nu pentru că eu am dreptul la Euharistie! Euharistia poate să fie un ajutor extraordinar care în anumite situaţii, o spun eu, nu papa, ar putea să fie dat cu anumite circumstanţe de discreţie, de rezervă etc. Dar pe baza de a ajuta întoarcerea la credinţă, experienţa întâlnirii cu Cristos".

Deci, "nu ştiu unde ar putea fi echivocul, dacă iau această notă pentru a spune că papa este de acord cu Împărtăşania dată divorţaţilor recăsătoriţi, iau o frază care desigur nu poate să fie utilizată în acest sens. Dacă apoi el personal gândeşte aşa şi încă n-a spus asta, vom vedea când o va spune, dar nu spune că a spus-o când el n-a spus-o!".

Această deschidere "în text nu este şi dă crezare textul care este documentul oficial. Dacă acele citate de acolo voiţi să le scoateţi" în favoarea deschiderii papei pentru Împărtăşania dată divorţaţilor recăsătoriţi, "nu sunt adecvate. Această notă nu este decât confirmarea acestei atitudini de deschidere treptată şi prudentă care să favorizeze dorinţa de întoarcere la credinţă".

Deci atenţie: "Trebuie să rămânem la lucrurile care sunt scrise nu la fenomenul enorm de manipulare în care am intrat. Dar nu putem să începem să judecăm un document pentru posibilele manipulări mai mult sau mai puţin interesate pe care le face unul şi altul".

Acelaşi lucru este valabil pentru un alt document, motu proprio despre nulitatea matrimonială, "pe care obişnuiţii jurnalişti de asalt îl definesc ca deschidere la «divorţul catolic», dar care "cu siguranţă nu l-au citit decât cele două rânduri citate de Repubblica sau de Corriere della Sera".

Deci, în Amoris laetitia, a remarcat arhiepiscopul, "claritatea există, nu există obiecţie faţă de tradiţia magisterială precedentă şi drumul pentru integrare este indicat ca slujire de a face în aşa fel încât să se reînnoiască experienţa dorinţei de a cunoaşte credinţa şi de a se întoarce, aşa cum pot. Dacă se întorc şi se menţin în poziţia de totală iregularitate faţă de Cristos şi faţă de Biserică cred că nu le vom putea da niciodată Împărtăşania, afară de cazul de a lua locul papei".

"Capitolul al optulea - a conchis el - este o provocare de a fi realmente păstori, papa este foarte clar: să nu credeţi că aveţi indicaţii valabile pentru totdeauna şi pentru orice situaţie, în schimb trebuie luată în discuţie situaţie cu situaţie. Şi pot exista soluţii foarte diferite dacă situaţiile sunt foarte diferite".

(După Zenit, 21 mai 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.