Polonia aminteşte "botezul" său. Credinţa şi identitatea naţională merg împreună

De Anna T. Kowalewska

De la 14 la 16 aprilie 2016 Polonia va celebra solemn al 1050-a aniversare a botezului primului suveran, ducele Mieszko I (940-992). Papa Francisc l-a numit pe secretarul de stat Pietro Parolin ca delegat al său la celebrările prevăzute în cea mai veche capitală poloneză, Gniezno, şi la Poznan. Relevanţa aniversării este subliniată de Ewa Czaczkowska, istorică, profesoară la Universitatea Catolică din Varşovia, jurnalistă şi scriitoare, autoare a mai multor volume între care bestseller-ele "Sora Faustina Kowalska. Biografia unei sfinte" şi "Părintele Jerzy Popieluszko".

Care este, pentru ţara dumneavoastră, importanţa celei de-a 1050-a aniversări a "încreştinării"?

Este pentru prima dată când putem - într-o Polonie liberă şi suverană - să sărbătorim încreştinarea, adică "botezul" şi constituirea statului polonez. În 1966, când se împlinea mileniul, aniversarea nu s-a putut comemora datorită regimului. La solemnităţile Bisericii au fost opuse atunci de către autorităţile statului comunist manifestări oficiale cu caracter festiv şi complet laic. Acum, pentru prima dată în istoria modernă a Poloniei, celebrările vor avea un caracter comun: în locul unde în anul 966 contele Mieszko I a fost botezat se vor desfăşura în afară de ceremonii religioase şi Adunarea Naţională a celor două Camere ale Parlamentului cu participarea preşedintelui Republicii şi numeroşi înalţi reprezentanţi ai poporului. Probabil că nu toţi cetăţenii vor sărbători aniversarea botezului Poloniei în acelaşi mod, dar oricum celebrările vor avea un caracter naţional. Importanţa evenimentului este într-un fel subliniată şi de vizita Papei Francisc şi de ZMT din Cracovia prevăzute pentru sfârşitul lunii iulie.

Care este astăzi raportul care există între Biserica Catolică şi statul polonez?

Astăzi vedem rezultatele rolului deosebit pe care Biserica l-a asumat în ultimii două sute de ani, în secolul al XIX-lea şi în timpul întregului secol trecut. Când Polonia a fost ştearsă de pe harta Europei, în timpul celui de-al doilea război mondial, şi apoi în anii comunismului, Biserica a devenit bastionul şi adevărata patrie spirituală a polonezilor, permiţându-le să păstreze şi să întărească identitatea naţională legată strâns de sistemul valorilor creştine. Cultura poloneză de atunci era impregnată de creştinism şi este tot aşa şi astăzi, amintindu-şi de timpurile în care numai în biserici se putea vorbi propria limbă, se putea păstra propria istorie şi cultura naţională. Acel rol a fost întărit apoi de personalităţile marilor polonezi şi marilor oameni ai Bisericii precum cardinalul Stefan Wyszynski şi Papa Ioan Paul al II-lea.

În cadrul acelor raporturi, care a fost contribuţia cardinalului Wyszynski care a fost primat al Poloniei din 1948 până în 1981?

Tocmai cardinalul Wyszynski a fost cel care a organizat celebrările mileniului creştinismului în Polonia şi a scos în evidenţă faptul că botezul lui Mieszko I a contribuit în manieră decisivă la instituirea unui stat polonez modern. Programul celebrărilor stabilit de el avea ca obiectiv să întărească credinţa şi morala creştină, dar şi identitatea naţională a polonezilor. Astăzi studioşii sunt unanimi cu privire la faptul că aceia care au participat la celebrările mileniului creştinismului au contribuit după aceea pentru a face în aşa fel încât mişcarea sindicatelor libere Solidarnosc în anii Optzeci să reuşească să învingă comunismul fără vărsare de sânge şi să reconstruiască ţara liberă şi suverană. Acele valori nu şi-au pierdut validitatea nici astăzi.

Europa se secularizează, proces care în Polonia probabil are loc mai lent... Care sunt motivele acestei diferenţe?

De mai mulţi ani statisticile arată că în Polonia catolicii practicanţi sunt în mod stabil în jur de 40%. Însă trebuie amintit că în 1981 erau 51% şi în 1982 erau 57%. În 1981, când în Polonia autorităţile comuniste au introdus legea marţială, oamenii încă o dată s-au îndreptat spre Biserică pentru a căuta un spaţiu de libertate naţională şi individuală. În biserici, în afară de întâlniri cu personaje persecutate de regim, se desfăşurau dezbateri politice, discuţii cu caracter istoric şi chiar reprezentaţii de teatru. În afară de asta, Biserica oferea ajutor şi asistenţă celor care din cauza samavolniciilor din partea autorităţilor se aflau în nevoie. Situaţia actuală este şi rodul atitudinilor asumate în acei ani de oamenii Bisericii.

Cu ce spirit se pregătesc astăzi tinerii să celebreze a 1050-a aniversare a botezului Poloniei?

Statisticile spun că tinerii nu ajung la acel prag de 40% dintre credincioşi care merg în fiecare duminică la biserică. Totuşi studioşii afirmă că acest lucru ar putea să fie un proces natural: tinerii înainte părăseau Biserica, dar apoi se întorceau. Deci trebuie văzut ce se va întâmpla în timp. Pe de altă parte sunt numeroşi tinerii care se recunosc în morala creştină şi, de exemplu, printre ei creşte numărul celor care refuză şi contrastează divorţul şi avortul.

(După agenţia SIR, 13 aprilie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.