CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MEXIC

(12-18 februarie 2016)

Vizită la Spitalul pediatric "Federico Gómez"

Ciudad de Mexico, duminică, 14 februarie 2016

Stimată primă doamnă, doamnă ministru al sănătăţii, domnule director, membri ai patronatului, familii prezente aici, prietene şi prieteni, dragi copii,

Bună seara!

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-o dăruieşte de putea veni să vă vizitez, să mă întâlnesc cu voi şi cu familiile voastre în acest spital. Să pot împărtăşi un picuţ din viaţa voastră, din aceea a tuturor persoanelor care lucrează ca medici, infirmieri, membri ai personalului şi voluntari care îi asistă, atâţia oameni care lucrează pentru voi.

Există un text în Evanghelie care ne relatează viaţa lui Isus când era copil. Era foarte mic, ca unii dintre voi. Într-o zi, părinţii săi, Iosif şi Maria, l-au dus la templu pentru a-l prezenta lui Dumnezeu. Şi acolo se întâlnesc cu un bătrân care se numea Simeon, care, când îl vede, foarte hotărât şi cu multă bucurie şi recunoştinţă, îl ia în braţe şi începe să-l binecuvânteze pe Dumnezeu. Faptul de a-l vedea pe pruncul Isus a provocat în el două lucruri: un sentiment de recunoştinţă şi dorinţa de a binecuvânta. Adică, acestui bătrân i-a venit voinţa de a aduce mulţumire lui Dumnezeu şi de a binecuvânta.

Simeon este "bunicul" care ne învaţă aceste două atitudini fundamentale ale vieţii: aceea de a mulţumi şi aceea de a binecuvânta.

Aici eu vă binecuvântez pe voi; medicii vă binecuvântează, ori de câte ori vă îngrijesc, infirmierii, întregul personal, toţi cei care lucrează vă binecuvântează pe voi copii, însă şi voi trebuie să învăţaţi să-i binecuvântaţi pe ei şi să-i cereţi lui Isus ca să aibă grijă de ei pentru că ei au grijă de voi. Eu aici (şi nu numai prin vârstă) mă simt foarte aproape de aceste două învăţături ale lui Simeon. Pe de o parte, trecând prin acea poartă şi văzând ochii voştri, zâmbetele voastre - unele ştrengare! - feţele voastre, m-a făcut să-mi vină dorinţa de a aduce mulţumire. Mulţumire pentru afectul pe care îl aveţi primindu-mă; mulţumire pentru că văd afectul cu care sunteţi îngrijiţi aici, afectul cu care sunteţi însoţiţi. Mulţumire pentru efortul atâtora care fac ce pot mai bine pentru ca să vă puteţi vindeca repede. Este aşa de important a ne simţi îngrijiţi şi însoţiţi, a ne simţi iubiţi şi a şti că voi căutaţi modul cel mai bune de a ne îngriji; pentru toate aceste persoane spun: mulţumesc, mulţumesc.

Şi în acelaşi timp, doresc să vă binecuvântez. Vreau să-i cer lui Dumnezeu ca să vă binecuvânteze, să vă însoţească pe voi şi rudele voastre, toate persoanele care lucrează în această casă şi fac în aşa fel încât acele zâmbete să continue să crească în fiecare zi. Toate persoanele care nu numai cu medicamente ci cu "afectoterapia" ajută pentru ca acest timp să fie trăit cu mai multă bucurie. Este atât de importantă "afectoterapia"! Atât de importantă. Uneori o mângâiere ajută atât de mult pentru a vă simţi mai bine.

Îl cunoaşteţi pe indianul Juan Diego voi, sau nu? ["Da!"] Să vedem: să ridice mâna cine îl cunoaşte... Când unchiul micului Juan era bolnav, el era foarte preocupat şi neliniştit. În acel moment, apare Fecioara de Guadalupe şi îi spune: "Să nu se tulbure inima ta şi să nu te neliniştească niciun lucru. Nu sunt aici eu, care sunt Mama ta?". Avem Mama noastră: să-i cerem să ne ofere Fiului său Isus.

Şi acum, copiilor le cer un lucru: să închidem ochii, să închidem ochii şi să cerem ceea ce inima noastră doreşte astăzi. Un moment de tăcere cu ochii închişi şi înăuntru să cerem ceea ce voim... Şi acum împreună îi spunem Mamei noastre: Bucură-te, Marie...

Fie ca Domnul şi Fecioara de Guadalupe să vă însoţească mereu. Multe mulţumiri! Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Nu uitaţi! Domnul să vă binecuvânteze.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.