CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MEXIC

(12-18 februarie 2016)

Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu Corpul Diplomatic
Palatul Naţional, Ciudad de Mexico,
Sâmbătă, 13 februarie 2016

Domnule preşedinte, membri ai guvernului republicii, stimate autorităţi, reprezentanţi ai societăţii civile, fraţi întru episcopat, domnilor şi doamnelor!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru cuvintele de bun-venit pe care mi le-aţi adresat. Este motiv de bucurie a putea călca pe acest pământ mexican care ocupă un loc special în inima Americilor. Astăzi vin ca misionar de milostivire şi de pace, dar şi ca un fiu care vrea să aducă omagiu mamei sale, Fecioara de Guadalupe şi să se lase privit de ea.

Încercând să fiu un fiu bun, mergând pe urmele mamei, doresc, la rândul meu, să aduc omagiu acestui popor şi acestui pământ atât de bogat de cultură, de istorie şi de diversitate. În persoana dumneavoastră, domnule preşedinte, doresc să salut şi să îmbrăţişez poporul mexican în multiplele sale exprimări şi în cele mai diferite situaţii în care el trăieşte. Mulţumesc pentru că mă primiţi astăzi în ţara dumneavoastră.

Mexicul este o ţară mare. Binecuvântată cu îmbelşugate bogăţii naturale şi o foarte bogată biodiversitate care se extinde de-a lungul întregului său teritoriu vast. Situarea sa geografică privilegiată o face o răscruce a Americilor; şi culturile sale indigene, metise şi creole, îi conferă o identitate proprie care pune la dispoziţia sa o bogăţie culturală care nu este mereu uşor de găsit şi în special de valorizat. Înţelepciunea ancestrală înnăscută în multiculturalitatea sa este, pe departe, una dintre cele mai mari resurse umane ale sale. O identitate care a învăţat să ia formă în diversitate şi, fără nicio îndoială, constituie un bogat patrimoniu de valorizat, de stimulat şi de îngrijit.

Cred şi îndrăznesc să spun că principala bogăţie a Mexicului are astăzi o faţă tânără; da, sunt tinerii săi. Un pic peste jumătate din populaţie este compusă din tineri. Acest lucru permite să se gândească şi să se proiecteze un viitor, o zi de mâine. Acest lucru dă speranţă şi deschidere spre viitor. Un popor bogat în tineret este un popor capabil să se reînnoiască, să se transforme; este o invitaţie de a ridica privirea cu entuziasm spre viitor şi, în acelaşi timp, ne provoacă pozitiv în prezent. Această realitate ne duce în mod inevitabil să reflectăm asupra responsabilităţii fiecăruia în construirea Mexicului pe care îl dorim, a Mexicului pe care intenţionăm să-l transmitem generaţiilor viitoare. Ne duce de asemenea la conştiinţa că un viitor bogat în speranţă se formează într-un prezent format din bărbaţi şi femei drepţi, oneşti, capabili să se angajeze pentru binele comun, acel "bine comun" care în acest secol al douăzeci şi unulea nu este foarte apreciat. Experienţa ne demonstrează că de fiecare dată când noi căutăm calea privilegiului sau a beneficiilor pentru puţini în dauna binelui tuturor, mai devreme sau mai târziu viaţa socială se transformă într-un teren fertil pentru corupţie, trafic de droguri, excluderea culturilor diferite, violenţa şi chiar pentru traficul de persoane, sechestrarea şi moartea, care provoacă suferinţă şi care frânează dezvoltarea.

Poporul mexican a întărit experienţa sa cu o identitate care a fost formată în momente anevoioase şi dificile ale istoriei sale de mari mărturii ale cetăţenilor care au înţeles că, pentru a putea depăşi situaţiile născute din închiderea individualismului, era necesar acordul instituţiilor politice, sociale şi al pieţei şi al tuturor bărbaţilor şi femeilor angajaţi în căutarea binelui comun şi în promovarea demnităţii persoanei.

O cultură ancestrală şi un capital uman deschis la speranţă, ca al vostru, trebuie să fie un izvor de stimulare pentru a găsi noi forme de dialog, de tratative, de punţi în măsură să ne conducă de-a lungul parcursului unei angajări de solidaritate. O angajare în care toţi, începând de la cei care se definesc creştini, ne dedicăm construirii "unei politici autentic umane" (Gaudium et spes, 73) şi a unei societăţi în care nimeni să nu se simtă victimă a culturii rebutului.

Responsabililor vieţii sociale, culturale şi politice le revine în mod special să lucreze pentru a oferi tuturor cetăţenilor oportunitatea de a fi protagonişti demni ai destinului lor, în familie şi în toate locurile în care se dezvoltă socialitatea umană, ajutându-i să găsească un acces efectiv la bunurile materiale şi spirituale indispensabile: locuinţă adecvată, loc de muncă demn, alimentare, dreptate reală, o siguranţă efectivă, un mediu sănătos şi paşnic.

Aceasta nu este numai o chestiune de legi care cer actualizări sau îmbunătăţiri - mereu necesare -, ci o formare urgentă a responsabilităţii personale a fiecăruia prin respectarea deplină a celuilalt drept coresponsabil în cauza comună de a promova dezvoltarea naţiunii. Este o misiune care implică tot poporul mexican în diferitele sale instanţe, fie publice fie private, colective precum şi individuale.

Vă asigur, domnule preşedinte, că, în acest efort, guvernul mexican poate să se bazeze pe colaborarea Bisericii catolice, care a însoţit viaţa acestei naţiuni şi care reînnoieşte angajarea sa şi voinţa sa de a se pune în slujba cauzei nobile a edificării civilizaţiei iubirii.

Mă dispun să vizitez această mare şi frumoasă ţară ca misionar şi pelerin, care doreşte să reînnoiască împreună cu voi experienţa milostivirii ca nou orizont de posibilităţi care este în mod inevitabil purtător de dreptate şi de pace.

Şi mă pun sub privirea Mariei, Fecioara de Guadalupe, pentru ca, prin mijlocirea sa, Tatăl milostiv să ne dea ca aceste zile şi viitorul acestei ţări să fie o oportunitate de întâlnire, de comuniune şi de pace.

Multe mulţumiri.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 26.