Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Fântâni de har

Importanța Postului Mare ca timp de recuperare și de creștere

Tocmai a ieșit la Edizioni San Paolo volumul La Quaresima. Un'occasione da non perdere [Postul Mare. O ocazie care nu trebuie pierdută] (Cinisello Balsamo, 2016, 91 de pagini) care propune reflecții despre diferite aspecte ale drumului de pregătire pentru Paști. Publicăm capitolul inițial.

În timpul secularității, în cultura postmodernului, care este fundal pentru crepusculul secolelor lungi trăite în regim de creștinătate, Postul Mare asumă o importanță și mai mare pentru că devine timpul și modul în care discipolii lui Cristos - liberi și convinși - pornesc din nou la drum pentru a converti inima lor la logica și la stilul Evangheliei.

Papa Francisc, în bula de convocare a Jubileului extraordinar al milostivirii, se oprește în mod cu totul deosebit asupra acestui timp pe care cei din vechime îl defineau zeciuiala întregului an. Episcopul de Roma pare să-și ureze ca sa el să poată fi, într-adevăr, momentul cel mai prețios al anului jubiliar și îndeamnă astfel: "Postul Mare din acest An Jubiliar să fie trăit mai intens ca moment forte pentru a celebra și a experimenta milostivirea lui Dumnezeu" (Misericordiae vultus, 17). În realitate, Jubileul Milostivirii este o poartă spre viitorul Bisericii în misterul său de iubire primită care devine slujire de compasiune dăruită în mod supraabundent întregii omeniri. La cincizeci de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican, Papa Francisc confirmă intuiția Papei Ioan al XXIII-lea, care pe patul de moarte avea să spună:

"Acum mai mult ca oricând, desigur mai mult ca în secolele trecute, intenționăm să-l slujim pe om ca atare și nu numai pe catolici; să apărăm înainte de toate și pretutindeni drepturile persoanei umane și nu numai pe cele ale Bisericii catolice. [...] Nu Evanghelia se schimbă: noi suntem cei care începem să înțelegem mai bine. [...] A venit momentul de a recunoaște semnele timpurilor, de a percepe oportunitatea și de a privi departe".

Viitorul Bisericii ori este milostivirea între credincioși și față de toți, ori nu va fi, pentru că bărbații și femeile, altminteri, vor merge să ia apa consolări la alte fântâni și la alte izvoare numai să nu moară de sete datorită lipsei de speranță și de promisiune de viață. În exortația apostolică Evangelii gaudium, Papa Francisc a indicat "căile pentru drumul Bisericii în următorii ani" (nr. 1) și a confirmat această ștafetă Bisericii care este în Italia, cu ocazia recentei Întâlniri Ecleziale Naționale de la Firenze după ce a reafirmat în bula de convocare a Jubileului: "Cât de mult doresc ca anii viitori să fie pătrunși de milostivire pentru a merge în întâmpinarea fiecărei persoane ducând bunătatea și duioșia lui Dumnezeu!" (nr. 5).

Postul Mare devine astfel un timp nu numai propice, ci și emblematic al acelui drum pe care discipolii lui Cristos sunt chemați să-l parcurgă în fiecare an și în mod tot mai profund și conștient. Dacă creștinii antici spuneau pe bună dreptate că nu pot renunța la celebrarea duminicii (sine dominico non possumus), am putea spune că generația noastră de discipoli nu poate în niciun mod să renunțe la Postul Mare ca timp de purificare, de convertire, de creștere în înțelegerea Evangheliei și de creștere într-o mărturie senină, dezarmată, cordială și credibilă.

Timpul Postului Mare, încă din antichitate, este trăit ca deosebit de propice și potrivit pentru creșterea în viața de credință. Însăși instituirea "sfintei păresimi" se naște din necesitatea de a avea un timp deosebit al anului în care să se pregătească pentru Botez catecumenii, de primit în Veghea pascală, și pentru reconcilierea penitenților, celebrată în dimineața de Joia Sfântă. Deci, Postul Mare este un timp de pregătire și de purificare. Apoi referința la exemplul Domnului Isus însuși, care petrece "patruzeci de zile și patruzeci de nopți" (Mt 4,2) în deșert înainte de a începe activitatea sa publică, face din acest timp o perioadă privilegiată de angajare în imitarea exemplului Mântuitorului pentru a însufleți harul Botezului care ne-a altoit în însăși viața sa.

Există două puncte fundamentale de referință în acest timp deosebit de sacru: misterul lui Cristos și misterul omului. Întregul efort și întreaga angajare se află tocmai în a face posibilă un soi de întrepătrundere între misterul lui Cristos, care ne este revelat, și misterul de umanitate pe care suntem chemați să-l învățăm și aproape să-l pătimim. Asta tocmai în vederea unei profunde transformări a vieții fiecărui botezat chemat să se purifice și să intre astfel în relație mai profundă și mai autentică cu Dumnezeu, pentru a fi tot mai capabil de relații fraterne de calitate care să fie un semn de speranță pentru toți. Postul Mare este timpul care, mai întâi oferit îndeosebi catecumenilor și penitenților, devine, foarte repede, ocazia care se reînnoiește în fiecare an pentru toți credincioșii de a merge din nou la izvoarele propriei vieți de credință și de a da la o parte, prin asceză și rugăciune, pământul care riscă să colmateze fântânile de har (cf. Gen 26,15). Pentru a dezgropa această prezență a lui Dumnezeu în viața noastră și a face să iasă din nou la suprafață conștiința noastră baptismală, Postul Mare este cu adevărat o ocazie care nu trebuie pierdută și un timp de pocăință la care nu putem renunța dacă vrem să ținem vie armonia pe care am primit-o în dar prin Botez. Să ne gândim la ceea ce Origene spune despre patriarhi ca arhetipici și modele de credință: "Găsim mereu obișnuitele trude ale patriarhilor pentru fântâni. [...] Există așadar fântânile, săpate de servitorii lui Abraham, pe care filistenii le umpluseră cu pământ. Isaac începe în primul rând să le curețe pe acestea. Filistenii urăsc apele, iubesc pământul; Isaac iubește apele, caută mereu fântânile, le curăță pe cele vechi, deschide altele noi. [...] Cine sunt aceștia, care umplu fântânile cu pământ? Fără îndoială cei care repun în lege un sens pământesc și carnal și închid pe cel spiritual și mistic, în așa fel încât să nu bea și să nu permită altora să bea. [...] Dacă așadar și voi care astăzi ascultați aceste lucruri, le primiți cu credință, și în voi acționează Isaac, purifică inimile voastre de sentimente pământești și, văzând că în Scripturile divine sunt ascunse aceste mistere așa de mari, înaintați în înțelegere, înaintați în simțurile spirituale. Și voi veți începe să fiți învățători, și din voi vor țâșni fluvii de apă vie (In 7,38). Pentru că este prezent Cuvântul lui Dumnezeu, și aceasta este ora lucrării sale: să înlăture pământul din sufletul fiecăruia dintre voi și să deschidă izvorul tău. De fapt este în tine, și nu vine din afară, așa cum este în tine împărăția lui Dumnezeu (Lc 15,8)" (Omilii despre Numeri 12).

Postul Mare este timpul în care ne dedicăm în mod pasionat recuperării izvoarelor interioare. Așa nota în Jurnalul său o tânără ca Etty Hillesum care, deși nu avea nicio experiență de Postul Mare - fiind evreică nepracticantă - a învățat din ceea ce a trebuit să pătimească (cf. Evr 5,8) în timpul persecuției naziste: "Înăuntrul meu există un izvor foarte profund. Și în acel izvor este Dumnezeu. Uneori reușesc să ajung la el, mai adesea el este acoperit de pietre și nisip: atunci Dumnezeu este îngropat. Așadar trebuie dezgropat din nou" (Jurnal 1941-1942, îngrijit de J. G. Gaarlandt, Adelphi, Milano, 2012, pag. 153). Am putea spune că respectul față de practicile penitențiale din antichitate, uneori așa de frapante, astăzi marea provocare a Postului Mare este această lucrare de eliberare și valorizare a acelei prezențe a lui Dumnezeu - discretă și ascunsă - care locuiește în inima noastră și deja locuiește în viața și în istoria tuturor... dar care uneori rămâne parcă sufocată de prea multe preocupări și de nenumărate distrageri. Așadar renunțarea devine pentru noi o lucrare de conștiință și de întoarcere la esențial în toate domeniile vieții noastre. Așa ne face să ne rugăm și să sperăm rugăciunea zilei din Miercurea Cenușii, evidențiind elementele principale ale drumului Postului Mare: "Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieții creștine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriți prin fapte de pocăință".

(După L'Osservatore Romano, 27 februarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 22.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat