Papa Francisc răspunde copiilor

De Andrea Tornielli

În noiembrie 2015 au fost adunate într-o carte câteva dintre miile de scrisori ale copiilor care din toate colţurile pământului ajung în fiecare săptămână în Vatican, adresate lui Jorge Mario Bergoglio. Cartea, "Scrisori către papa Francisc" (Carlo Gallucci editore, 156 de pagini), o antologie îngrijită de vaticanista de la Tg5 Alessandra Buzzetti, arăta o secţionare verticală a vieţii zilnice şi a problemelor familiilor din cele cinci continente. Acum o altă carte prezintă întrebările copiilor adresate papei şi de data aceasta prezintă răspunsurile scurte şi eficace ale papei Francisc. Va apare mâine, 24 februarie 2016, în librării "L'amore prima del mondo" ["Iubirea înainte de lume"] (Rizzoli, 80 de pagini), un volum îngrijit de iezuitul Antonio Spadaro. Întrebările copiilor au fost adunate din diferite instituţii şcolare ţinute de părinţii iezuiţi în lume şi Spadaro, în august 2015, le-a prezentat Pontifului înregistrând răspunsurile sale.

"I-aş vrea pe toţi aici"

"Este frumos să răspund la întrebările copiilor, dar aş vrea să-i am aici cu mine, pe toţi! Ar fi foarte frumos - afirmă Papa Francisc -. Dar ştiu şi că această carte de răspunsuri va ajunge în mâna atâtor copii în toate lumea. Şi pentru aceasta sunt fericit". În noul volum sunt conţinute 31 de întrebări care provin din cele cinci continente. Întrebările sunt directe, angajante, uneori dificile. Răspunsurile sunt la fel de directe şi toate de citit.

"Dumnezeu nu se scufundă"

"Dragă Papa Francisc, aş vrea să ştiu mai mult despre Isus. Cum a mers pe apă?", întreabă Natasha (Kenya, 8 ani). "Dragă Natasha - răspunde Papa Francisc - trebuie să ţi-l imaginezi pe Isus care merge în mod natural, în mod normal. Nu a zburat deasupra apei sau n-a făcut tumbe înotând. El a mers aşa cum mergi tu, ca şi cum apa ar fi fost pământ, un picior după celălalt, şi văzând peştii sub picioarele sale făcând sărbătoare sau înotând repede. Isus este Dumnezeu şi El poate deci să facă totul. Poate să meargă liniştit şi pe apă. Dumnezeu nu se scufundă, ştii?".

Mama în Paradis dar fără aripi

"Dragă Papa Francisc, mama mea este în paradis. Îi vor creşte aripile de înger?", întreabă Luca (Australia, 7 ani). "Dragă Luca, nu, nu, nu! - răspunde Papa -. Mama ta stă în cer frumoasă, splendidă, plină de lumină. Nu i-au crescut aripile. Este chiar mama pe care tu o cunoşti, dar mai frumoasă ca oricând. Şi ea te priveşte şi îţi zâmbeşte ţie care eşti fiul ei. De fiecare dat când te vede mama ta este bucuroasă, dacă te comporţi bine. Dacă nu te comporţi bine, ea tot te iubeşte şi îi cere lui Isus să devii mai bun. Gândeşte-te aşa la mama ta: frumoasă, zâmbitoare şi plină de afect faţă de tine".

Minunea pe care Papa ar vrea-o

"Dragă Papa Francisc, dacă tu ai putea să faci o minune, ce anume ar fi?", a întrebat William (SUA, 7 ani). "Dragă William, eu i-aş vindeca pe copii. N-am reuşit încă să înţelege de ce suferă copiii. Pentru mine este un mister. Nu ştiu să dau o explicaţie. Mă întreb despre acest lucru. Mă rog cu privire la această întrebare: de ce suferă copiii? Este inima mea care-şi pune întrebarea. Isus a plâns şi plângând a înţeles dramele noastre. Eu încerc să înţeleg. Dacă aş putea face o minune, i-aş vindeca pe toţi copiii. Desenul tău mă face să reflectez: este o mare cruce închisă la culoare şi în spate sunt curcubeul şi soarele care străluceşte. Îmi place asta. Răspunsul meu la durerea copiilor este tăcerea sau un cuvânt care se naşte din lacrimile mele. Nu mi-e frică să plâng. Nici ţie să nu-ţi fie frică să plângi".

"Îmi place fotbalul"

"Dragă Papa Francisc, de ce îţi place să joci fotbal? Îţi doresc multă sănătate!", scrie Wing (China, 8 ani). "Dragă Wing, îmi place mult fotbalul - răspunde Papa -. Eu n-am jucat niciodată partide serioase pentru că niciodată n-am învăţat bine tehnica jocului. Piciorul meu nu este zvelt. Dar îmi place mult să văd jucând echipele pe teren. Ştii de ce? Pentru că văd că este un joc de echipă, de solidaritate. Mă pasionează să văd un meci. Dacă un jucător vrea să joace singur pierde, şi apoi nu este iubit de colegii săi de echipă. Se joacă bine fotbal atunci când se joacă împreună, când se face joc de echipă şi se caută binele tuturor fără a se gândi la binele personal sau la arătarea în faţa altora. Aşa ar trebui să fie şi în Biserică".

"Îmi plăcea mult să dansez..."

"Dragă Papa Francisc, când erai copil, îţi plăcea să dansezi?", întreabă Prajla (Albania, 6 ani). "Mult, dragă Prajla! Dar chiar mult de tot! - este răspunsul Papei Francisc -. Îmi plăcea să stau împreună cu alţi copii, să mă joc, să supraveghez, dar şi să dansez dansurile noastre tipice din Argentina. Mă distram mult. Apoi ca tânăr îmi plăcea să dansez tangoul. Îmi place mult tangoul. Vezi, a dansa înseamnă a exprima bucuria, veselia. Când unul este trist nu poate să danseze. În general tinerii au o mare resursă: să fie bucuroşi. Şi pentru aceasta când suntem tineri dansăm şi aşa se exprimă veselia inimii. Chiar şi marele David, când a cucerit Ierusalimul, făcând din el Cetatea Sfântă, a transportat acolo cu solemnitate Arca Alianţei şi a început să danseze în faţa ei. Nu s-a preocupat de formalităţi, a uitat că trebuie să se comporte ca un rege şi a început să danseze ca un băieţel! Însă Micol, soţia sa, văzându-l de la fereastră sărind şi dansând, a râs de el şi l-a dispreţuit în inima sa. Această femeie era bolnavă de seriozitate, «sindromul lui Micol» îl numesc eu. Oamenii care nu pot să exprime veselia sunt mereu serioşi. Dansaţi, voi care sunteţi copii, astfel nu veţi fi prea serioşi când veţi fi mari!".

Conflictele din lume

Alte scrisori dau mărturia cât de mult privirea copiilor asupra lumii este în măsură să perceapă realitatea cea mai dureroasă a vieţii, ducându-l pe cititor la actualitatea persoanelor care suferă şi a popoarelor victime ale violenţei şi atrocităţilor. Michael, din Nigeria, îl întreabă pe Papa: "Cum poţi să rezolvi conflictele din lume?", iar Papa Francisc răspunde: "Trebuie ajutate persoanele de bunăvoinţă să vorbească rău despre război. Eu nu pot să rezolv conflictele din lume, dar tu şi eu putem încerca să facem din acest pământ o lume mai bună. Trebuie convinşi toţi că modul cel mai bun de a câştiga un război este să nu fie făcut. Nu este uşor, ştiu asta. Dar eu încerc. Încearcă şi tu".

Alegerea cea mai dificilă

Există şi întrebări care par să fie puse de un adult, ca aceea a lui Tom, 8 ani, care din Regatul Unit îl întreabă pe Papa "care a fost alegerea ta cea mai dificilă în misiunea ta de credinţă?". Pontiful admite că "alegerile dificile sunt multe, dar dacă trebuie să-ţi spun tipul de alegere pentru mine mai dificilă, iată trebuie să spun că este de a trimite pe cineva sau dintr-o funcţie de responsabilitate sau dintr-o poziţie de încredere sau de pe un drum pe care-l parcurge pentru că nu corespunde".

"Libertatea, darul cel mai mare"

Maximus, din Singapore, ar vrea în sfârşit să înţeleagă "pentru ce Dumnezeu ne-a creat chiar dacă ştia că vom păcătui împotriva Lui". Şi Papa Francisc răspunde: "Pentru că Dumnezeu ne-a creat asemenea Lui. Liberi. Şi a fi liberi comportă posibilitatea de a păcătui. Dar câtor oameni le este frică de libertate! Libertatea poate provoca frică pentru că nu este programabilă. Şi tocmai pentru aceasta libertatea este frumoasă şi este darul cel mai mare".

(După Vatican Insider, 24 februarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.