Papa Francisc: Sfânta Liturghie pentru Jubileul Curiei Romane, al Guvernatoratului şi al Instituţiilor legate de Sfântul Scaun (22 februarie 2016)

Luni, 22 februarie 2016, solemnitatea Catedrei Sfântul Apostol Petru, Sfântul Părinte Francisc a celebrat în bazilica vaticană sfânta Liturghie pentru Jubileul Curiei Romane, al Guvernatoratului şi al Instituţiilor legate de Sfântul Scaun. Publicăm în continuare textul omiliei pe care papa a rostit-o după proclamarea sfintei Evanghelii.

Sărbătoarea liturgică a Catedrei Sfântului Petru ne vede adunaţi pentru a celebra Jubileul Milostivirii ca o comunitate de slujire a Curiei Romane, a Guvernatoratului şi a Instituţiilor legate cu Sfântul Scaun. Am trecut prin Poarta Sfântă şi am ajuns la mormântul apostolului Petru pentru a face mărturisirea noastră de credinţă; şi astăzi Cuvântul lui Dumnezeu luminează în mod special gesturile noastre.

În acest moment, fiecăruia dintre noi Domnul Isus îi repetă întrebarea sa: "Voi, cine spuneţi că sunt eu?" (Mt 16,15). O întrebare clară şi directă, în faţa căreia nu este posibil să scăpăm sau să rămânem neutri, nici să amânăm răspunsul sau să-l delegăm altuia. Însă în ea nu este nimic inchizitor, dimpotrivă, este plină de iubire! Iubirea unicului nostru Învăţător, care astăzi ne cheamă să ne reînnoim credinţa în El, recunoscându-l ca Fiu al lui Dumnezeu şi Domn al vieţii noastre. Şi primul chemat să-şi reînnoiască mărturisirea sa de credinţă este Succesorul lui Petru, care poartă cu sine responsabilitatea de a-i întări pe fraţii săi (cf. Lc 22,32).

Să lăsăm ca acest har să plăsmuiască din nou inima noastră pentru a crede şi să deschidă gura noastră pentru a face mărturisirea de credinţă şi a dobândi mântuirea (cf. Rom 10,10). Aşadar, să ne însuşim cuvintele lui Petru: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu" (Mt 16,16). Gândul nostru şi privirea noastră să se îndrepte spre Isus Cristos, început şi sfârşit al oricărei acţiuni a Bisericii. El este fundamentul şi nimeni nu-i poate pune unul diferit (1Cor 3,11). El este "piatra" pe care trebuie să construim. Aminteşte asta cu cuvinte expresive sfântul Augustin când scrie că Biserica, deşi agitată şi zguduită datorită evenimentelor istoriei, "nu se prăbuşeşte, pentru că este întemeiată pe piatră, de la care Petru îşi trage numele. Nu piatra îşi trage numele de la Petru, ci Petru îşi trage numele de la piatră; aşa cum nu numele Cristos derivă de la creştin, ci numele creştin derivă de la Cristos. [...] Piatra este Cristos, pe fundamentul căruia a fost edificat şi Petru" (In Joh. 124, 5: PL 35, 1972).

Din această mărturisire de credinţă derivă pentru fiecare dintre noi misiunea de a corespunde chemării lui Dumnezeu. Înainte de toate, păstorilor le este cerut să aibă ca model pe Dumnezeu însuşi care se îngrijeşte de turma sa. Profetul Ezechiel a descris modul de a acţiona al lui Dumnezeu: El merge în căutarea oii pierdute, o readuce la staul pe cea rătăcită, o pansează pe cea rănită şi o îngrijeşte pe cea bolnavă (34,16). Un comportament care este semn al iubirii care nu are margini. Este o dăruire fidelă, constantă, necondiţionată, pentru ca să poată ajunge la toţi cei mai slabi milostivirea sa. Şi, totuşi, nu trebuie să uităm că profeţia lui Ezechiel porneşte de la constatarea lipsurilor păstorilor din Israel. De aceea ne face bine şi nouă, chemaţi să fim păstori în Biserică, să lăsăm ca faţa lui Dumnezeu Bun Păstor să ne lumineze, să ne purifice, să ne transforme şi să ne redea pe deplin reînnoiţi misiunii noastre. Ca şi în locurile noastre de muncă să putem simţi, cultiva şi practica un puternic simţ pastoral, înainte de toate faţă de persoanele pe care le întâlnim în fiecare zi. Ca nimeni să nu se simtă neglijat sau maltratat, ci fiecare să poată experimenta, înainte de toate aici, grija atentă a Bunului Păstor.

Suntem chemaţi să fim colaboratorii lui Dumnezeu într-o acţiune aşa de fundamentală şi unică precum aceea de a mărturisi cu existenţa noastră forţa harului care transformă şi puterea Duhului care reînnoieşte. Să lăsăm ca Domnul să ne elibereze de orice ispită care îndepărtează de esenţialul misiunii noastre şi să redescoperim frumuseţea de a mărturisi credinţa în Domnul Isus. Fidelitatea faţă de slujire se conjugă bine cu milostivirea pe care vrem s-o experimentăm. De altfel, în Sfânta Scriptură fidelitatea şi milostivirea sunt un binom inseparabil. Unde este una, acolo este şi cealaltă, şi tocmai în reciprocitatea şi complementaritatea lor se poate vedea însăşi prezenţa Bunului Păstor. Fidelitatea care ne este cerută este aceea de a acţiona după inima lui Cristos. Aşa cum am ascultat din cuvintele apostolului Petru, trebuie să păstorim turma cu "suflet generos" şi să devenim un "model" pentru toţi. În acest mod, "când va apare Păstorul suprem" vom putea primi "coroana gloriei care nu se veştejeşte" (1Pt 5,14).

Franciscus

* * *

Jubileul Curiei Romane, al Guvernatoratului şi al Instituţiilor legate de Sfântul Scaun a început la ora 8.30, în aula "Paul al VI-lea" cu celebrarea Orei Medii şi meditaţia părintelui Marko Ivan Rupnik, S.I., despre "Milostivirea în viaţa noastră zilnică". Era prezent Sfântul Părinte Francisc care, imediat după aceea, a participat cu laicii şi călugării la procesiunea care - trecând prin Piaţa "Sfântul Petru" - a ajuns în bazilica vaticană prin Poarta Sfântă.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.