Papa Francisc: Audienţă acordată Mişcării Creştine Muncitori (16 ianuarie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Vă primesc cu plăcere şi îi mulţumesc preşedintelui pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Adresez un bun-venit fratern păstorilor care au voit să fie prezenţi cu voi, iar unii dintre ei venind chiar de departe. Vă salut pe voi toţi şi mulţumesc celor doi reprezentanţi, Maria şi Giovanni, pentru mărturiile pe care le-au scris.

În mărturia sa, Maria amintea de vocaţia voastră, vorbind despre "vocaţia muncii". Este adevărat: munca este o vocaţie, pentru că se naşte dintr-o chemare pe care Dumnezeu a adresat-o încă de la început omului, pentru ca "să cultive şi să păstreze" casa comună (cf. Gen 2,15). Astfel, în pofida răului care a corupt lumea şi chiar activitatea umană, "în munca liberă, creativă, participativă şi solidară fiinţa umană exprimă şi măreşte demnitatea propriei vieţi" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 192). Cum putem răspunde bine la această vocaţie, care ne cheamă să imităm activ opera neobosită a Tatălui şi a lui Isus care, spune Evanghelia, "acţionează împreună" (cf. In 5,17)?

Aş vrea să vă sugerez trei cuvinte, care pot să ne ajute. Primul este educaţie. A educa înseamnă "a scoate afară". Este capacitatea de a extrage ceea ce este mai bun din propria inimă. Nu înseamnă numai a învăţa vreo tehnică sau a împărţi noţiuni, ci a face mai umani pe noi înşine şi realitatea care ne înconjoară. Şi acest lucru este valabil îndeosebi pentru muncă: este nevoie de formarea la un nou "umanism al muncii". Pentru că trăim într-un timp de exploatare a muncitorilor; într-un timp în care munca nu este chiar în slujba demnităţii persoanei, ci este muncă sclavă. Trebuie să formăm, să educăm la un nou umanism al muncii în care omul, şi nu profitul, să fie în centru; în care economia să-l slujească pe om şi nu să se slujească de om.

Un alt aspect este important: a educa ajută la a nu ceda în faţa înşelăciunii celui care vrea să dea de înţeles că munca, angajarea zilnică, dăruirea de sine şi studiul nu au valoare. Aş adăuga că astăzi, în lumea muncii - dar în orice mediu - este urgent a educa să se parcurgă drumul, luminos şi angajant, al onestităţii, fugind de scurtăturile favoritismelor şi recomandărilor. Aici dedesubt este corupţia. Există mereu aceste tentaţii, mici sau mari, dar e vorba mereu de "vânzări-cumpărări morale", nedemne de om: trebuie respinse, obişnuind inima să rămână liberă. Altminteri, dau naştere la o mentalitate falsă şi nocivă, care trebuie combătută: aceea a ilegalităţii, care duce la corupţia persoanei şi a societăţii. Ilegalitatea este ca o caracatiţă care nu se vede: stă ascunsă, scufundată, dar cu tentaculele sale apucă şi otrăveşte, poluând şi făcând atât de mult rău. A educa este o mare vocaţie: aşa cum sfântul Iosif l-a învăţat pe Isus arta tâmplăriei, şi voi sunteţi chemaţi să ajutaţi tinerele generaţii să descopere frumuseţea muncii cu adevărat umane.

Al doilea cuvânt pe care aş vrea să vi-l spun este împărtăşire. Munca nu este numai o vocaţie a fiecărei persoane, ci este oportunitatea de a intra în relaţie cu alţii: "orice formă de muncă presupune o idee despre relaţia pe care fiinţa umană poate sau trebuie s-o stabilească cu celălalt" (Scrisoarea enciclică Laudato si', 125). Munca ar trebui să unească persoanele, nu să le îndepărteze, făcându-le închise şi distante. Ocupând atâtea ore pe parcursul zilei, ne oferă şi ocazia pentru a împărtăşi cotidianul, pentru a ne interesa de cel care este lângă noi, pentru a primi ca pe un dar şi ca pe o responsabilitate prezenţa celorlalţi.

Ioan a vorbit, în mărturia sa scrisă, despre o formă de împărtăşire care se realizează în Mişcarea voastră: "proiectele de Serviciu Civil", care vă permit să vă apropiaţi de persoane şi contexte noi, însuşindu-vă problemele şi speranţele lor. Este important ca ceilalţi să nu fie numai destinatari ai vreunei atenţii, ci ai adevăratelor proiecte. Toţi fac proiecte pentru ei înşişi, dar a proiecta pentru alţii permite să se facă un pas înainte: pune inteligenţa în slujba iubirii, făcând persoana mai integră şi viaţa mai fericită, pentru că este capabilă să dăruiască.

Ultimul cuvânt pe care aş vrea să vi-l încredinţez este mărturie. Apostolul Paul încuraja la mărturisirea credinţei şi prin activitate, învingând lenea şi indolenţa; şi a dat o regulă foarte puternică şi clară: "Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce" (2Tes 3,10). Şi în acel timp existau aceia care-i puneau pe alţii să muncească pentru a mânca ei. Astăzi, în schimb, există persoane care ar vrea să muncească, dar nu reuşesc şi cu greu reuşesc chiar să mănânce. Voi întâlniţi atâţia tineri care nu muncesc: într-adevăr, aşa cum aţi spus, sunt "noii excluşi din timpul nostru". Gândiţi-vă că în unele ţări din Europa, din această Europă a noastră, atât de cultă, tineretul ajunge la 40% şomeri, 47% în alte ţări, 50% în altele. Dar ce face un tânăr care nu munceşte? Unde ajunge? În dependenţe, în boli psihologice, în sinucideri. Şi nu întotdeauna se publică statisticile sinuciderilor tinerilor. Aceasta este o dramă: este drama noilor excluşi din timpul nostru. Şi sunt privaţi de demnitatea lor. Dreptatea umană cere accesul la muncă pentru toţi. Şi milostivirea divină ne interpelează: în faţa persoanelor aflate în dificultate sau a situaţiilor obositoare - mă gândesc şi la tinerii pentru care a se căsători sau a avea copii este o problemă, pentru că nu au un loc de muncă suficient de stabil sau casă - nu foloseşte a ţine predici; în schimb este nevoie de a transmite speranţă, a întări cu prezenţa, a susţine cu ajutorul concret.

Vă încurajez să daţi mărturie pornind de la stilul de viaţă personal şi asociativ: mărturie de gratuitate, de solidaritate, de spirit de slujire. Discipolul lui Cristos, când este transparent în inimă şi sensibil în viaţă, duce lumina Domnului în locurile în care trăieşte şi munceşte. Asta vă urez, în timp ce vă cer scuze pentru întârziere: aveţi răbdare, voi! Însă audienţele [de dimineaţă] s-au prelungit. Şi vă binecuvântez pe voi toţi, familiile voastre şi angajarea voastră. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.