Milostivire

Eşti gol, de flăcări spadă deasupra-ţi se roteşte,
Cântar neşovăielnic măsoar-a tale fapte,
Ţi-e duhu-n sărăcire, şuvoi divin să poarte,
El, Domnul e iubire, dreptatea o sfinţeşte!

Tu, gol şi-n neputinţă, ai răsărit în lume,
În grij-aleasă Tatăl te-a îmbrăcat în haruri,
Mereu în căutare, tu, cerşetor de daruri,
Ai îngropat talantul şi nu i-ai dat un nume!

Şi ai lăsat candela, fără ulei fărâmă,
În mărăcini ogorul, pustiu, necurăţat,
Pe uliţi în cântare, mândrii, te-ai răsfăţat,
Tu ce aduci de faţă cântarul drept rămână?

Şi ai lăsat oceanul de patimi să învie,
Şi-n cântec de sirenă auzul priponit,
Plăcere, doar plăcere în fire-agonisit,
Tu ce aduci de faţă cântarul drept să fie?

Te-a-nvăluit lucirea, ai ascultat suspine?
Sau nepăsarea surdă şoptea-n a ta fiinţă?
Ai stat în aplecare spre bine, neputinţă?
Tu ce aduci de faţă cântarul să încline?

- Sunt gol, gol sunt, nimic nu am Părinte,
Ca să înclin cântarul, văd ciur în ani şi ani....
Copilul orb în strigăt spre-aducere aminte,
- Te rog, o, iartă-l Tată, cândva mi-a dat doi bani
Cu inima curată, fără făţărnicie,
Şi lacrima-i văzut-am sub pleoapă cum învie!

S-a înclinat cântarul, cercând milostivirea,
În zâmbet, milă, Tatăl şi-a arătat iubirea!

Martin Cata (Huşi)
 

lecturi: 17.