Continuă la Roma întâlnirea internaţională despre viaţa consacrată

Vin nou în burdufuri noi

"Viaţă consacrată, dă piatra la o parte, eliberează-te de fâşii şi mergi!". Cu această parafrazare eficace a episodului evanghelic despre învierea lui Lazăr, arhiepiscopul José Rodríguez Carballo a încheiat intervenţia sa în aula Paul al VI-lea în Vatican, în după-amiaza zilei de vineri 29 ianuarie 2016, zi inaugurală a întâlnirii internaţionale care pecetluieşte Anul Vieţii Consacrate.

Discursul secretarului Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică a fost unul centrat în întregime pe tema "Vin nou în burdufuri noi": la cincizeci de ani de la Conciliu şi după acest an dedicat tuturor formelor de viaţă consacrată - ordo virginum, institute seculare, institute de viaţă activă, institute de viaţă contemplativă, ordine, călugări, eremiţi şi noile forme de consacrare - trebuie, de fapt, să ne întrebăm ce răspunsuri au fost date în faţa "semnelor timpurilor". În mod deosebit arhiepiscopul s-a oprit asupra a trei puncte fundamentale: slujirea autorităţii, formarea şi viaţa comunitară. Astfel, a spus el, autoritatea este un burduf nou dacă este trăită în dimensiunea slujirii şi a înţelegerii; dimpotrivă, este un burduf vechi dacă superiorul o concepe ca putere sau cum ar face "administratorul unei firme".

Contrapoziţie asemănătoare există în domeniul formării. Se poate vorbi despre un burduf nou când formarea permanentă este strâns legată de cea iniţială şi când se dă prioritate persoanei; în schimb, se poate vorbi despre un burduf vechi dacă este concepută numai ca însuşire de concepte, sau dacă se pretinde să se formeze consacraţi înainte de a fi consideraţi persoane şi creştini. Şi chiar în viaţa comunitară se aplică aceeaşi lectură: este burduf nou dacă se găseşte în ea ajutor reciproc, înţelegere şi dialog şi se depăşeşte autoreferenţialitatea; este burduf vechi dacă acea comunitate nu ascultă semnele timpurilor, dacă este locuită în mod normal de critici, invidii şi antagonisme, şi dacă nu este alimentată de rugăciune.

După ziua inaugurală în Vatican, întâlnirea - care va avea apogeul său la 1 februarie cu audienţa Papei Francisc în Vatican şi ziua următoare cu pelerinajul jubiliar, celebrarea euharistică prezidată de Pontif şi încheierea solemnă a Anului Vieţii Consacrate - a început să se articuleze în sesiuni dedicate diferitelor aspecte ale vieţii consacrate.

Sunt cinci sedii romane în care s-au împărţit cei circa patru mii de participanţi. La Antonianum discuţia, la care a participat acelaşi arhiepiscop Carballo, s-a centrat pe tema "Ordo virginum: dar pentru drumul poporului lui Dumnezeu"; în schimb, cardinalul Jo?o Braz de Aviz, preşedinte al dicasterului, a deschis la universitatea Urbaniana confruntarea despre "viaţa monastică de clauzură". Bazilica "Sfântul Ioan" din Lateran şi Universitatea Laterană au găzduit sesiunea dedicat temei milostivirii, care a implicat institutele călugăreşti de viaţă apostolică, de viaţă monastică şi conventuală masculină şi societăţile de viaţă apostolică. "Chemaţi şi formaţi să locuim responsabil în istorie" este titlul întâlnirii, în institutul patristic Augustinianum, la care au participat reprezentanţii institutelor seculare, în timp ce Casa Enrico De Oss? a fost sediul întâlnirii dedicate noilor forme de viaţă consacrată în Biserică.

"Sunt zile în care percepem un har deosebit", a spus cardinalul Braz de Aviz în timpul liturghiei celebrate în biserica "Sfânta Maria în Traspontina". Ştim, a adăugat el, că toate vocaţiile diferite la viaţa consacrată sunt o "perlă a Bisericii" care trebuie păzită. Cum? Amintindu-ne mereu că suntem într-un "proces permanent de convertire". Nu trebuie să lăsăm, a conchis el, să prevaleze structurile de organizare şi "structurile noastre personale": centrul trebuie să fie mereu Isus, pentru că "nu se poate fi consacraţi şi departe de Dumnezeu".

(După L'Osservatore Romano, 31 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 23.