Papa Francisc: Audienţă jubiliară (30 ianuarie 2016)

Milostivire şi misiune

Iubiţi fraţi şi surori,

Intrăm zi după zi în miezul Anului Sfânt al Milostivirii. Cu harul său, Domnul conduce paşii noştri în timp ce trecem prin Poarta Sfântă şi ne vine în întâmpinare pentru a rămâne mereu cu noi, în pofida lipsurilor noastre şi a contradicţiilor noastre. Să nu încetăm niciodată să simţim nevoia de iertarea sa, pentru că atunci când suntem slabi apropierea sa ne face puternici şi ne permite să trăim credinţa noastră cu bucurie mai mare.

Aş vrea să vă indic astăzi legătura strânsă care există între milostivire şi misiune. Aşa cum amintea sfântul Ioan Paul al II-lea: "Biserica trăieşte o viaţă autentică atunci când mărturiseşte şi proclamă milostivirea şi când îi apropie pe oameni de izvoarele milostivirii" (Enc. Dives in misericordia, 13). Creştini fiind, avem responsabilitatea de a fi misionari ai Evangheliei. Când primim o veste bună, sau când trăim o experienţă frumoasă, este natural ca să simţim exigenţa de a-i face părtaşi şi pe alţii. Simţim înlăuntrul nostru că nu putem reţine bucuria care ne-a fost dăruită: vrem s-o extindem. Bucuria trezită este de aşa natură încât ne determină s-o comunicăm.

Şi ar trebui să fie acelaşi lucru atunci când îl întâlnim pe Domnul: bucuria acestei întâlniri, a milostivirii sale, a comunica milostivirea Domnului. Mai mult, semnul concret că l-am întâlnit cu adevărat pe Isus este bucuria pe care o simţim atunci când îl comunicăm şi altora. Şi asta nu înseamnă "a face prozelitism", asta înseamnă a oferi un dar: eu îţi dau ceea ce îmi dă bucurie. Citind Evanghelia vedem că aceasta a fost experienţa primilor discipoli: după prima întâlnire cu Isus, Andrei a mers imediat să-i spună asta fratelui său Petru (cf. In 1,40-42), şi acelaşi lucru l-a făcut Filip cu Natanael (cf. In 1,45-46). A-l întâlni pe Isus echivalează cu a ne întâlni cu iubirea sa. Această iubire ne transformă şi ne face capabili să transmitem altora forţa pe care ne-o dăruieşte. Într-un fel am putea spune că din ziua Botezului îi este dat fiecăruia dintre noi un nume nou adăugat la cel pe care deja îl dau mama şi tata, şi acest nume este "Cristofor": toţi suntem "Cristofori". Ce înseamnă? "Purtători ai lui Cristos". Este numele atitudinii noastre, o atitudine de purtători ai bucuriei lui Cristos, ai milostivirii lui Cristos. Fiecare creştin este un "Cristofor", adică un purtător al lui Cristos!

Milostivirea pe care o primim de la Tatăl nu ne este dată ca o consolare privată, ci ne face instrumente pentru ca şi alţii să poată primi acelaşi dar. Există o circularitate minunată între milostivire şi misiune. A trăi din milostivire ne face misionari ai milostivirii şi a fi misionari ne permite să creştem tot mai mult în milostivirea lui Dumnezeu. Aşadar, să luăm în serios faptul că suntem creştini şi să ne angajăm să trăim ca oameni care cred, pentru că numai aşa Evanghelia poate să atingă inima persoanelor şi s-o deschidă ca să primească harul iubirii, să primească această mare milostivire a lui Dumnezeu care îi primeşte pe toţi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 25.