Întâlnire internaţională la sfârşitul Anului Vieţii Consacrate

Bucuria ca responsabilitate

Purtători de bucurie în lume, instrumente de fraternitate şi protagonişti ai unei spiritualităţi de comuniune. Aşa a sintetizat cardinalul Jo?o Braz de Aviz rolul consacraţilor în societatea contemporană. Prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică a vorbit celor circa patru mii de participanţi la întâlnirea internaţională care de la 28 ianuarie la 2 februarie 2016 încheie la Roma şi în Vatican Anul Vieţii Consacrate. După veghea de rugăciune - prezidată în seara de joi, 28 ianuarie 2016, în bazilica "Sfântul Petru", de arhiepiscopul José Rodriguez Carballo, secretar al Congregaţiei - intervenţia cardinalului a deschis, în dimineaţa de vineri 29, lucrările întâlnirii dedicate temei "Viaţa consacrată în comuniune. Fundamentul comun în diversitatea formelor".

Întâlnirea a avut ca finalităţi acelea de a cunoaşte şi a face cunoscut mai bine marele mozaic al vieţii consacrate, a trăi comuniunea redescoperind chemarea unică în diversitatea formelor (ordo virginum, viaţă monastică, institute apostolice, institute seculare, noi institute şi noi forme de viaţă consacrată), a începe împreună drumul Jubileului pentru a confirma mandatul specific al vocaţiei celor consacraţi: "a fi faţă a milostivirii Tatălui, martori şi constructori ai unei fraternităţi trăite autentic".

Dimineaţa zilei de 29 a fost caracterizată de conferinţa amplă a iezuitului Christoph Theobald. Teologul a reflectat despre "fundamentul comun care locuieşte, adică «energia» secretă care însufleţeşte, diversitatea formelor de viaţă consacrată", adică "acţiunea lui Dumnezeu". Ceea ce cheamă la o urmare "apropiată" zi de zi, la o conformare cu Cristos în viaţa sa contemplativă şi activă, la slujirea care în umilinţă să dea răspunsuri la aşteptările societăţii contemporane. În concluzie, Theobald a propus şi viaţa consacrată ca "laborator" pentru viaţa Bisericii, invitând adunarea şi alimentarea câtorva "experienţe fericite din aceşti ultimi cincizeci de ani post-conciliari": de exemplu, "curajul de a întemeia mănăstiri cu adevărat ecumenice, deschiderea unora la schimbul cu mănăstiri din alte religii" sau şi valorizarea rolului femeilor.

Dimineaţa s-a încheiat cu două intervenţii dedicate vieţii contemplative. Benedictina Maria Ignazia Angelini a subliniat cum contemplaţia nu este atât o acţiune ci "o stare de viaţă, un stil" care se oglindeşte în acţiunile cu care este urmat Învăţătorul. Carmelitanul Miguel Márques Calle, în schimb, după ce a prezentat câteva exemple de contemplaţie prin figuri ca acelea a lui Ioan al Crucii, Carlo Carretto şi maica Tereza de Calcutta, s-a oprit asupra câtorva caracteristici fundamentale ale vieţii consacrate. Printre acestea, se evidenţiază cea a bucuriei. "Bucuraţi-vă", a spus călugărul amintind cum "bucuria" este unul dintre primele cuvinte din Noul Testament cu vestea îngerului adusă Mariei. Márques Calle i-a îndemnat pe toţi să devină din nou purtători ai unui cuvânt "plin de viaţă, de prospeţime".

O invitaţie care a reluat ceea ce s-a spus cu o seară înainte, în cursul veghii în "Sfântul Petru" de arhiepiscopul Rodríguez Carballo. "Pentru un consacrat - a afirmat prelatul - bucuria nu este o posibilitate ci o responsabilitate", pentru că "dacă noi credem că Dumnezeu poate să umple inimile noastre şi să ne facă fericiţi", atunci "nu putem priva lumea de bucuria în Cristos": nu se poate, a adăugat citându-l pe Papa Francisc, "să avem feţe de înmormântare".

Arhiepiscopul, trasând un bilanţ al anului special dedicat vieţii consacrate, i-a invitat pe toţi la o rugăciune de mulţumire pentru drumul parcurs şi de cerere de sprijin pentru a răspunde la "provocarea fericirilor": niciunui botezat, a spus el, "şi cu mult mai puţin celui care-l urmează pe Isus în viaţa consacrată, nu-i este permis să inventeze un alt drum pentru a ajunge la sfinţenie". Deci trebuie să se respingă "ispita autoreferenţialităţii şi să se iasă din «cuib» spre toate periferiile posibile pentru a duce vestea bună a Evangheliei".

(După L'Osservatore Romano, 30 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.