China, clerul "clandestin": Sperăm în înţelegerea cu Sfântul Scaun

De Gianni Valente

Trei Bucură-te, Marie pe zi, pentru a cere Sfântul Scaun şi China să găsească un acord şi să poată începe în sfârşit o nouă perioadă în viaţa catolicilor chinezi. Le recită la fiecare Liturghie credincioşii din Qiqihar. Episcopul lor, Iosif Wei Jingyi, are încredere că va funcţiona: "Înţelegerea dintre China şi Sfântul Scaun va fi. Este ca un destin. Este direcţia spre care mergem şi nu trebuie să aşteptăm prea mult. Este «semnul timpurilor» pe care acum suntem chemaţi să-l scrutăm, în lumina Evangheliei". Iosif Wei este un episcop aşa-numit "clandestin". Autorităţile civile nu-l recunosc în funcţia sa episcopală.

După ani de black-out, dialogul dintre China populară şi Sfântul Scaun a pornit din nou. Deja atesta asta la sfârşitul lui octombrie cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Papei Bergoglio, confirmând că în zilele precedente o delegaţie vaticană a zburat la Beijing ca să reia firul consultărilor cu funcţionarii de la Beijing, pentru a căuta o înţelegere cu privire la chestiuni sensibile, cum ar fi procedurile pentru numirea episcopilor chinezi. Din câte rezultă, în zilele trecute, au continuat contactele între cele două părţi. În timp ce în China se înmulţesc vocile episcopilor, preoţilor, călugărilor şi laicilor care vor să-şi facă simţită prezenţa. Şi nu ascund aşteptările provocate în jurul unui posibil acord între China şi Vatican, în timpul papei Francisc şi al preşedintelui Xi Jinping.

În rândul întâi figurează mulţi aşa-numiţi "clandestini" care exprimă speranţele puse în noua perioadă de dialog între Beijing şi Sfântul Scaun: episcopi şi preoţi care nu aderă la organismele şi la metodele folosite de politica religioasă a guvernului chinez, şi tocmai în virtutea experienţei lor destăinuiesc la Vatican Insider speranţa ca să se realizeze curând ceea ce şi ei aşteaptă în tăcere de mult timp, după atâtea ocazii irosite: "Sperăm ca vestea bună a înţelegerii dintre China şi Vatican să vină cu rapiditate, ca trecând de la noapte la zi", spune Lin Xue Hai, preot "clandestin" în provincia Fujian şi autor de intervenţii pe blogul "Fraţii Preoţi".

În rândurile preoţilor şi episcopilor chinezi se înregistrează presentimentul că o înţelegere între Sfântul Scaun şi China populară va putea aduce "lucruri bune pentru tot poporul chinez, şi nu numai pentru catolici", destăinuieşte părintele Jang Su Nian, preot la Wenzhou. Sunt primite în această lumină şi multiplele semnale de atenţie şi stimă adresate Chinei de Papa, definită de el "ţară prietenă". Conform părintelui Wang Guo Cai, care în anii petrecuţi în Italia a lucrat şi în slujba comunităţii chineze din Prato, "ceea ce realizează Papa pentru a face să crească şi să se maturizeze relaţiile Bisericii cu China este pur şi simplu extraordinar. Este ceea ce noi aşteptăm să vedem de atâta timp şi ne face să ne bucurăm. Pentru că va putea face mai uşoară pentru catolicii chinezi viaţa de toate zilele". În timp ce Iosif Liu, preot "clandestin" la Fuzhou ţine să remarce că "noi îl urmăm pe Papa şi ne încredem în el, în tot ceea ce el va decide cu privire la raportul cu China. Şi dacă relaţiile dintre Sfântul Scaun şi guvernul de la Beijing vor fi consolidate, asta în anumite privinţe va reprezenta un punct de repornire pentru Biserica aflată în China".

Nici lui Hu Xian Long, preot catolic "clandestin" din Mongolia Internă, eventuala înţelegere a Sfântului Scaun cu autorităţile legitime ale Republicii Populare Chineze nu-i apare ca un compromis cu caracter politic, sau chiar ca o cedare. Şi părintele Hu este convins că un rezultat pozitiv al colocviilor dintre Beijing şi Vatican ar putea colabora la deschiderea de noi drumuri pentru vestirea Evangheliei în ţinutul chinez: "Credinţa în Isus poate schimba inima persoanelor", spune Hu, "şi atâţia chinezi este ca şi cum ar aştepta această schimbare, realizată de Cristos. Noi ne rugăm şi pentru ca raporturile cu Sfântul Scaun să ajute China să meargă pe calea dezvoltării, pentru binele autentic al poporului".

Conform preotului "clandestin" Han Wen Ming, care lucrează în provincia de nord Heilongjiang, "Papa nu se gândeşte numai la Biserica prezentă în China, ci are la inimă sufletele unui miliard şi aproape patru sute de milioane de bărbaţi şi femei, de bătrâni şi de copii. Relaţiile bune vor ajuta Biserica să-şi facă misiunea sa în favoarea poporului chinez şi a păcii în lume". Vede în mod asemănător Iosif Han Zhihai, episcop de Lanzhou: "Noi", spune episcopul, şi el nerecunoscut ca atare de aparatele guvernamentale, "dorim ca poporul lui Dumnezeu din China să aibă spaţiu şi libertate pentru credinţă. Asta depinde şi de modul în care Sfântul Scaun va reuşi să accelereze comunicarea şi colaborarea cu guvernul chinez".

Conform episcopului Wei, a continua confruntarea dintre Sfântul Scaun şi autorităţile legitime chineze reprezintă şi o cale pentru a face mai rodnică în prezent mărturia celor care în China au fost păstraţi în credinţă în anii celei mai crunte persecuţii. Wei sugerează asta cu imagini sugestive, luate din viaţa sa personală: "Îmi vine să mă gândesc", povesteşte episcopul de Qiqihar "la o noapte de Crăciun când eram copil. Nu era niciun preot, pentru că toţi erau în închisoare, şi biserica fusese demolată. Familia mea s-a reunit cu alţi creştini, pentru a se ruga în ascuns. După rugăciune, ne-am adunat în jurul radioului dat de cineva. Am încercat să ne sintonizăm pe frecvenţa corectă pentru a asculta Radio Vatican, care transmitea liturghia de la miezul nopţii. Dacă ne-ar fi descoperit, ne-ar fi dus la închisoare, spunând că ascultăm "radioul duşmanilor". Dar n-am reuşit să ne sintonizăm. Şi atunci, îmi amintesc că tatăl meu repeta, plin de regret: «Oh, dacă ar putea China să stabilească o relaţie cu Sfântul Scaun... Astfel, am putea participa şi la liturghia Papei!». Acum - conclude episcopul Wei - acea dorinţă nu s-a diminuat datorită faptului că tatăl meu şi ceilalţi bătrâni au mers în paradis. Ba chiar a crescut, în schimbările enorme care au loc în China".

(După Vatican Insider, 28 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.