Papa Francisc: Angelus (3 ianuarie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Liturgia de astăzi, a doua duminică după Crăciun, ne prezintă Prologul Evangheliei după sfântul Ioan, în care este proclamat: "Cuvântul - adică e Cuvântul creator al lui Dumnezeu - s-a făcut trup şi a locuit între noi" (In 1,14). Acel Cuvânt, care locuieşte în cer, adică în dimensiunea lui Dumnezeu, a venit pe pământ pentru ca noi să-l ascultăm şi să putem cunoaşte şi atinge cu mâna iubirea Tatălui. Cuvântul lui Dumnezeu este însuşi Fiul său Unicul Născut, făcut om, plin de iubire şi de fidelitate (cf. In 1,14), este însuşi Isus.

Evanghelistul nu ascunde dramatismul întrupării Fiului lui Dumnezeu, subliniind că darului de iubire a lui Dumnezeu îi corespunde neprimirea din partea oamenilor. Cuvântul este lumina şi, totuşi, oamenii au preferat întunericul; Cuvântul a venit între ai săi, dar ei nu l-au primit (cf. v. 9-10). I-au închis uşa în faţă Fiului lui Dumnezeu. Este misterul răului care ameninţă şi viaţa noastră şi care cere din partea noastră vigilenţă şi atenţie pentru a nu învinge. Cartea Genezei spune o frază frumoasă care ne face să înţelegem aceasta: răul este "cuibărit în faţa uşii noastre" (cf. 4,7). Vai de noi dacă-l lăsăm să intre; atunci el ar fi cel care închide uşa noastră pentru oricine altul. În schimb, suntem chemaţi să deschidem larg uşa inimii noastre pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Isus, pentru a deveni astfel fiii săi.

În ziua de Crăciun a fost deja proclamat acest solemn început al Evangheliei după sfântul Ioan; astăzi ne este propus încă o dată. Este invitaţia sfintei maici Biserici de a primi acest Cuvânt al mântuirii, acest mister al luminii. Dacă îl primim, dacă îl primim pe Isus, vom creşte în cunoaşterea şi în iubirea Domnului, vom învăţa să fim milostivi precum este el. În special, în acest An Sfânt al Milostivirii să facem în aşa fel încât evanghelia să devină tot mai mult trup şi în viaţa noastră. A ne apropia de evanghelie, a o medita, a o întrupa în viaţa zilnică este cel mai bun mod pentru a-l cunoaşte pe Isus şi a-l duce altora. Aceasta este vocaţia şi bucuria fiecărui botezat: a-l indica şi a-l dărui altora pe Isus; dar pentru a face asta trebuie să-l cunoaştem şi să-l avem înlăuntrul nostru, ca Domn al vieţii noastre. Şi el ne apără de rău, de diavol, care mereu este cuibărit în faţa uşii noastre, în faţa inimii noastre şi vrea să intre.

Cu un reînnoit elan de abandonare filială, noi ne încredinţăm încă o dată Mariei: imaginea sa dulce de mamă a lui Isus şi mamă a noastră o contemplăm în aceste zile în iesle.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă adresez un salut cordial vouă, credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din Italia şi din alte ţări. Salut familiile, asociaţiile, diferitele grupuri parohiale, îndeosebi cel din Monzambano, pe candidaţii la mir din Bonate Sotto şi pe tinerii din Maleo.

În această primă duminică din an reînnoiesc pentru toţi urările de pace şi de bine în Domnul. În momentele fericite şi în cele triste, să ne încredinţăm lui, care este milostivirea noastră şi speranţa noastră! Amintesc şi angajamentul pe care ni l-am luat la începutul anului, în Ziua Păcii: "Învinge indiferenţa şi cucereşte pacea"; cu harul lui Dumnezeu, vom putea să-l punem în practică. Amintesc şi acel sfat pe care vi l-am dat de atâtea ori: în fiecare zi să citim un text, un pasaj din evanghelie, pentru a-l cunoaşte mai bine pe Isus, pentru a deschide larg inima noastră lui Isus şi astfel să-l putem face cunoscut mai bine altora. A purta o mică evanghelie în buzunar, în geantă: ne va face bine. Nu uitaţi: în fiecare zi să citim un text din evanghelie.

Vă doresc duminică frumoasă şi poftă bună. Şi, vă rog, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. La revedere.

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.