Iaşi: Predica rostită de PS Petru Gherghel la deschiderea Porţii Sfinte a Jubileului Milostivirii

Gaudete in Domino semper! Iterum dico gaudete! Dominus prope est!

Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun bucuraţi-vă! Domnul este aproape! (Fil 4,4)

Preasfinţite Aurel, Sfinţiile Voastre,

Dragi seminarişti şi persoane consacrate,

Iubiţi credincioşi, dragi pelerini,

Duminica de astăzi, a treia din timpul Adventului, reprezintă un moment special pentru întreaga Biserică şi, desigur, pentru noi. Este Duminica Gaudete, a bucuriei.

Şi care este motivul bucuriei?

Motivul este că Domnul este aproape, Domnul este cu poporul său, nu a fost şi nu este departe sau străin de cei pe care i-a creat, este aproape, este aproape naşterea lui aşa cum ne spun textele sfinte în toată perioada Adventului, mai ales cele din liturgia duminici pe care o celebrăm astăzi 13 decembrie, care ne vestesc că Domnul vine la noi, că este aproape sărbătoarea naşterii sale, Crăciunul.

Nu poate fi bucurie mai mare şi mai adevărată decât întâlnirea cu Dumnezeul milostivirii. Nu cu o idee, nu cu o doctrină, ci cu o persoană care ne iubeşte şi se află într-un drum continuu spre noi. Binele, milostivirea, iubirea şi iertarea se îndreaptă mereu spre noi.

În prima lectură am ascultat îndemnul profetului Sofonia adresat poporului lui Israel, fiicei Sionului: "Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: «Nu te teme!», şi în Sion: «Să nu-ţi slăbească mâinile!» Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine, şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie. Pe cei din tine care sunt mâhniţi că sunt departe de sărbători îi voi aduna şi va fi ridicată ocara de deasupra lor" (Sof 3,14c-18).

Tot printr-un îndemn intervine şi profetul Isaia în cântarea sa preluată astăzi la psalmul responsorial: "Cântaţi cu bucurie şi veselie, căci mare şi sfânt este Domnul" (cf. Is 12,6). "Cântaţi-i Domnului căci a făcut lucruri minunate! Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul!" (Is 12,5).

Lectura a doua din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni continuă să vestească acelaşi adevăr şi invită la aceleaşi sentimente sufleteşti:

"Fraţilor, bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Bunăvoinţa voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor! Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre, în Cristos Isus" (Fil 4,4-7).

Care este motivul bucuriei zilei de azi? Care mai este motivul bucuriei noastre al celor prezenţi acum în catedrala noastră?

Pentru noi, cei de azi, ca şi pentru creştinii catolici din întreaga ţară este şi un motiv cu totul special la care ne invită să reflectăm ceremonialul deschiderii anului jubiliar al milostivirii lui Dumnezeu, an voit şi deschis oficial, în ziua de 8 decembrie, sărbătoarea Zămislirii neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria Maicii Domnului, de Sfântul Părinte papa Francisc.

Domnul este aproape, Domnul este în mijlocul vostru, cel care umple sufletul de pacea sa, care întrece orice închipuire, şi de la care vine această binecuvântare în inimi prin Cristos Isus şi în Cristos Isus.

E firesc să auzim astăzi chemarea lui Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Isus, care cheamă ascultătorii din timpul său la convertire, la întâlnirea cu cel care vine să ia asupra sa păcatele lumii: mielul lui Dumnezeu coborât pe pământ. Nu este alt motiv al bucuriei convertirii decât cel de a-l întâlni pe Dumnezeul milostiviri

Şi este tot atât de firesc să auzim întrebarea mulţimilor, a vameşilor, a soldaţilor şi a celor ce-l ascultau: Atunci ce trebuie să facem?

Sfinţiile Voastre,

Dragi seminarişti şi persoane consacrate,

Iubiţi credincioşi, dragi pelerini,

În aceste zile de Advent, mai ales astăzi, 13 decembrie, din dorinţa şi hotărârea Sfântului Părinte papa Francisc, trăim un moment deosebit.

Astăzi am intrat simbolic prin poarta sfântă, poarta care este însuşi Cristos, care a zis: "Eu sunt poarta oilor! Dacă cineva intră prin mine va fi mântuit" (In 10,7-9).

Am păşit cu multă bucurie şi cu profundă credinţă pe poarta milostivirii ca să ne putem apropia "de tronul harului", de cel care este izvorul adevăratei bucurii, despre care vorbesc astăzi textele sfintei Liturghii, adică de Isus, "întruchiparea milostivirii Părintelui ceresc", aşa cum ne spune apostolul Paul: "El este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia, pentru că prin el au fost create toate în ceruri şi pe pământ" (Col 1,15), "căci în el locuieşte toată plinătatea dumnezeirii trupeşte" (Col 2,9).

Atunci când Sfântul Părinte papa Francisc a proclamat noul an jubiliar, al milostivirii, prin documentul Misericordiae vultus, ne-a arătat către cine să se îndrepte privirea noastră, pentru a ne bucura de acest mister al milostivirii: către Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi chipul milostivirii Tatălui. Acest mister a devenit viu, vizibil şi s-a concretizat în copilul din Betleem, născut dintr-o fecioară din Nazaret. ... "La împlinirea timpului" (Gal 4,4) când era stabilit după planul său de mântuire, el l-a trimis pe Fiul său născut dintr-o femeie, Fecioara Maria, pentru a ne descoperi nouă, în mod definitiv, iubirea sa, adică cine îl vede pe el îl vede pe Tatăl (cf. In 14,9).

Acesta este sensul profund al faptului trecerii prin poarta sfântă. Intrăm în misterul lui Cristos, care este poarta milostivirii şi care ni-l face cunoscut prin naşterea, cuvintele şi jertfa sa pe Tatăl, cel care este "bogat în milostivire" (Ef 2,4).

Acesta este motivul bucuriei noastre, în această a treia duminică din Advent, şi motivul bucuriei de a merge spre Crăciun, spre Naşterea Domnului, ca, întâlnindu-l şi urmându-l, să putem beneficia de marea revărsare de iubire şi milostivire pe tot parcursul anului jubiliar, printr-o convertire şi trăire personală a invitaţiei la milostivire, ca să fim şi noi milostivi asemenea Tatălui.

Bucuria trebuie să o transformăm în fapte. Nu e suficient să ştim care este sensul acestui an jubiliar, nu e suficient să admirăm ce a făcut şi ce face Dumnezeu pentru noi, să vorbim despre acest mister, ci trebuie să facem ceea ce au făcut cei care-l ascultau pe Ioan când vorbea despre cel care trebuie să vină şi să se arate, drept Mesia, trimisul Tatălui, ca să ridice păcatele lumii.

Noi, cei de aici, cei de azi, cei care am intrat pe poarta sfântă, ce trebuie să facem?

De răspunsul la această întrebare depinde adevărata bucurie la care ne invită şi ne îndeamnă astăzi profetul Sofonia sau apostolul neamurilor.

Suntem chemaţi la reflecţie, la rugăciune, la pocăinţă, la fapte de milostenie, la iubire şi convertire.

În acest an, intrarea pe poarta sfântă presupune o adevărată schimbare, un drum nou, care are drept scop final o viaţă nouă.

În faţa noastră s-a deschis această poartă, această fericită ocazie, această oportunitate de a fi mai buni, mai plini de milostivire şi mai fericiţi.

Programul pe care Sfântul Părinte ni-l recomandă în Misericordiae vultus şi pe care noi l-am transmis întregii Biserici locale cuprinde variate posibilităţi, nu numai de a aprofunda acest mister al milostivirii în toată bogăţia lui, ci şi o gamă largă de modalităţi de a trăi această milostivire prin primirea sfintelor sacramente ale Spovezii şi Împărtăşaniei, prin pelerinajul la locul unde s-a deschis poarta sfântă, prin trecerea plină de credinţă prin acest loc ce ne poartă la tronul harului, ce ne face conştienţi că doar prin el, prin Isus, poarta adevărată, putem avea acces la bogata milostivire a lui Dumnezeu.

Ne este dat în acest an să împărtăşim şi celorlalţi bucuria dragostei creştine, a faptelor de milostenie trupească şi sufletească şi să oferim celor în suferinţă semnele carităţii creştine, bucuria întâlnirii cu cei marginalizaţi şi nedreptăţiţi.

Bucuria obţinerii indulgenţei jubiliare pentru noi şi pentru sufletele din purgator, în condiţiile prescrise de normele bisericeşti, ne face să ne asigurăm şi mai deplin de larga milostivire a lui Dumnezeu, care revarsă peste noi darul iertării datoriilor rămase în urma păcatelor iertate prin sfânta spovadă.

Vom avea, aşadar, atâtea modalităţi de a ne apropia de Dumnezeul milostivirii, de Isus Cristos, chipul milostivirii Tatălui, şi încă un lucru mângâietor, ştiind că avem mereu alături pe cea care s-a deschis să-l primească în sânul ei şi în casa din Nazaret, împreună cu Iosif cel drept, pe însuşi Isus, milostivirea întrupată.

Vom experimenta şi ocrotirea marilor sfinţi ai milostivirii: sfântul Ioan Paul al II-lea, sfânta Tereza a Pruncului Isus şi, desigur, mesagera iubirii milostive, sfânta Faustina Kowalska.

Cu ochii îndreptaţi spre Isus, care vine să se nască printre noi, şi cu grija de a-l însoţi în drumul iubirii sale, cu bucuria convertirii în suflet trebuie să ne îndreptăm spre ceilalţi fraţi ai noştri care au nevoie de milostivire, bine ştiind că însuşi Isus ne spune: "Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv" (Lc 6,36). Numai în acest sens ne vom face vrednici de a înţelege sensul profund al cuvintelor din predica de pe munte ce trebuie să devină regula supremă de viaţă pentru fiecare ucenic al Domnului: "Fericiţi cei milostivi pentru că ei vor afla milostivire" (Mt 5,7) şi vom trăi cu adevărat bucuria întâlnirii cu Domnul şi dorinţa Sfântului Părinte papa Francisc pentru a ajunge, în acest an jubiliar, la tronul harului, la adevărata milostivire.

Misericordias Domini in aeternum cantabo!
Milostivirile Domnului în veci le voi cânta! (Ps 88,1)

Amin.

Iaşi, 13 decembrie 2015

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Iaşi: Deschiderea porţii sfinte a Anului Jubiliar (13 decembrie)

lecturi: 27.