S-a încheiat sesiunea plenară a Comisiei Teologice Internaţionale

Ca Andrei

De Serge Thomas Bonino

Dominican, secretar general al Comisiei Teologice Internaţionale

Sinodalitate, credinţă şi sacramente, libertate religioasă. Asupra acestor tematici s-au concentrat lucrările celei de-a doua sesiuni plenare a celui de-al nouălea cincinal al Comisiei Teologice Internaţionale, desfăşurate de luni 30 noiembrie până vineri 4 decembrie în Vatican.

Trebuie amintit, că deja în decembrie 2014, în timpul primei sesiuni plenare, cei treizeci de teologi şi teologe care compun Comisia au ales trei teme de mare actualitate asupra cărora să reflecteze. Au fost constituite după aceea trei subcomisii cu câte zece membri fiecare, cu sarcina de a pregăti, în sintonie cu ansamblul Comisiei, un document despre fiecare dintre aceste teme.

Prima dintre cele trei teme alese este "Sinodalitatea astăzi, în viaţa şi în misiunea Bisericii". Papa Francisc a confirmat actualitatea temei atunci când, cu ocazia comemorării celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor (17 octombrie 2015) a declarat: "Lumea în care trăim şi pe care suntem chemaţi s-o iubim şi s-o slujim şi în contradicţiile sale cere de la Biserică potenţarea sinergiilor în toate locurile misiunii sale. Tocmai drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din al treilea mileniu".

Noţiunea de sinodalitate a ieşit în evidenţă în teologia catolică după reînnoirea ecleziologiei realizate de Conciliul al II-lea din Vatican. Ea exprimă misterul Bisericii drept comuniune pe planul dinamic al acţiunii ecleziale. Pornind de la o examinare a izvoarelor noţiunii şi de la o privire asupra realizărilor sale istorice, se propune să se precizeze natura teologică a sinodalităţii, să se definească specificul său faţă de alte noţiuni asemănătoare ei, ca de exemplu colegialitatea, şi să se clarifice aplicaţiile sale la diferitele nivele ale vieţii ecleziale şi, fără a subevalua dimensiunea sa instituţională, să se sublinieze dimensiunea ei spirituală intimă.

A doua temă aleasă este raportul dintre "Credinţă şi sacramente". Situaţia pastorală actuală, deşi e diferită în funcţie de diferitele ţări, lasă să se întrevadă, de fapt, un anumit "divorţ" între credinţă şi sacramente. Pe de o parte, atâtea persoane care deşi se consideră credincioase nu simt nevoia de a întrupa credinţa lor în practica sacramentală eclezială. Pe de altă parte, mulţi care nu cred, din diferite motive, cer să primească sacramentele fără a avea credinţa cerută pentru ca ele să dea rod şi, probabil, pentru însăşi validitatea sacramentului. Această situaţie creează probleme dificile păstorilor. În acest sens, Comisia ar vrea să furnizeze câteva elemente în vederea unui discernământ, fie scoţând în evidenţă legătura teologică intrinsecă dintre credinţă şi "sacramentele credinţei", fie reflectând asupra gradului de credinţă necesar pentru adevărul celebrărilor sacramentale.

În sfârşit, a treia temă este "Libertatea religioasă astăzi". Nu e vorba de a ne întoarce asupra problemei deja controversate a continuităţii dintre Dignitatis humanae şi magisteriul Papilor din secolul al XIX-lea, ci de a lumina, pornind de la principiile declaraţiei conciliare, diferitele problematici despre temă reieşite în ultimii cincizeci de ani. De fapt, dacă declinul încă neterminat al totalitarismelor comuniste reprezintă un câştig pentru libertatea religioasă în diferite ţări, în alt sens, creşterea fundamentalismelor teocratice constituie o nouă ameninţare. În afară de asta, anumite evoluţii culturale în modul de a înţelege drepturile persoanei (scoase din fundamentul lor în natura umană universală), aşa-numita "neutralitate" sau "laicitate" a statului (interpretată ca agnosticism care trebuie să excludă religia din spaţiul comun), sau şi democraţie (uneori redusă la o simplă procedură formală fără fundamente substanţiale), conduc adesea la o limitare îngrijorătoare a dreptului persoanelor şi al comunităţilor la libertatea religioasă. În realitate, aceasta din urmă apare tot mai mult ca drept fundamental care, conform lui Ioan Paul al II-lea, este garanţie a tuturor celorlalte drepturi şi reprezintă o exigenţă mai mare decât binele comun, contribuind la o convieţuire socială dreaptă şi paşnică.

Fiecare dintre cele trei subcomisii - care se reuniseră deja la Roma, în primăvara acestui an, pentru a pune în comun primele elemente de reflecţie despre diferitele teme - în timpul aceste sesiuni plenare a prezentat roadele muncii sale. Şi îmbogăţind-o prin evidenţierile critice şi sugestiile celorlalţi membri ai Comisiei, a ajuns la o primă schiţă a viitoarelor documente.

În afară de a fi momente intense de studiu şi de discuţie teologică, sesiunile Comisiei Teologice Internaţionale reprezintă şi o exercitare concretă a vieţii fraterne între teologi şi teologe foarte diferiţi prin provenienţă geografică, stare de viaţă şi tradiţie intelectuală. În acest context, celebrarea cotidiană comună a Euharistiei, sacrament originar al unităţii ecleziale, a căpătat o semnificaţie deosebită.

În prima zi, în sărbătoarea sfântului Andrei, secretarul general a celebrat liturghia şi în omilia sa a oferit o comparaţie între rolul mediator al apostolului şi cel al teologului. În evanghelia lui Ioan, Andrei este cel care conduce la Isus, care duce la Cristos pe fratele său Petru, pe tânărul cu cele cinci pâini de orz şi pe grecii care vor să-l vadă pe Isus. În mod asemănător, teologul joacă un rol mediator între credinţă şi culturi. El este cel care încearcă să conducă din nou la Logosul întrupat cercetările multiforme ale raţiunii umane exprimate în diferitele culturi.

Miercuri, 3 decembrie, Comisia Teologică Internaţională a fost invitată la audienţa generală în piaţa "Sfântul Petru" şi membrii săi au avut bucuria de a-l întâlni pe Papa abia întors din Africa.

În sfârşit, în dimineaţa zilei de joi 4 decembrie, cardinalul Gerhard Ludwig Müller, preşedinte al Comisiei, împreună cu arhiepiscopii Luis Francisco Ladaria Ferrer şi Joseph Augustine Di Noia, a prezidat concelebrarea euharistică în Grotele vaticane la mormântul apostolului Petru, amintind între altele slujirea petrină specifică la care este chemată Comisia Teologică Internaţională.

(După L'Osservatore Romano, 6 decembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.