Papa Francisc: Celebrarea Vesperelor şi a Te Deum-ului de mulţumire pentru sfârşitul anului

Omilia sfântului părinte Francisc

Bazilica Vaticană

Joi, 31 decembrie 2015

Cât de plin de semnificaţie este faptul de a fi adunaţi împreună pentru a da laudă Domnului la sfârşitul acestui an!

Biserica în atâtea ocazii simte bucuria şi datoria de a înălţa cântarea sa la Dumnezeu cu aceste cuvinte de laudă, care încă din secolul al patrulea însoţesc rugăciunea în momentele importante ale pelerinajului său pământesc. Este bucuria mulţumirii care aproape spontan provine din rugăciunea noastră, pentru a recunoaşte prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu în evenimentele istoriei noastre. Însă, aşa cum se întâmplă adesea, simţim că în rugăciune nu este suficient numai glasul nostru. El are nevoie să se întărească prin compania întregului popor al lui Dumnezeu, care la unison îşi face auzită cântarea sa de mulţumire. Pentru aceasta, în Te Deum cerem ajutorul îngerilor, profeţilor şi întregii creaţii pentru a da laudă Domnului. Cu acest imn reparcurgem istoria mântuirii acolo unde, printr-un plan misterios al lui Dumnezeu, găsesc loc şi sinteză şi diferitele evenimente ale vieţii noastre din acest an care a trecut.

În acest An jubiliar asumă o rezonanţă specială cuvintele finale ale imnului Bisericii: "Fie, Doamne, mila ta asupra noastră precum şi speranţa noastră este în tine". Compania milostivirii este lumină pentru a înţelege mai bine ceea ce am trăit, şi speranţa care ne însoţeşte la începutul unui nou an.

A reparcurge zilele anului care a trecut poate să aibă loc fie ca o amintire a faptelor şi evenimentelor care ne duc din nou la momente de bucurie şi de durere, fie încercând să înţelegem dacă am perceput prezenţa lui Dumnezeu care toate le reînnoieşte şi le susţine cu ajutorul său. Suntem interpelaţi să verificăm dacă evenimentele din lume s-au realizat conform voinţei lui Dumnezeu, sau dacă am ascultat în mod prevalent de proiectele oamenilor, adesea încărcate de interese private, de sete nesătulă de putere şi de violenţă gratuită.

Şi, totuşi, astăzi ochii noştri au nevoie să focalizeze în mod deosebit semnele pe care Dumnezeu ni le-a acordat, pentru a atinge cu mâna forţa iubirii sale milostive. Nu putem uita că atâtea zile au fost marcate de violenţă, de moarte, de suferinţe de nedescris ale atâtor nevinovaţi, ale refugiaţilor constrânşi să-şi părăsească patria, ale bărbaţilor, femeilor şi copiilor fără locuinţă stabilă, hrană şi întreţinere. Şi totuşi, câte mari gesturi de bunătate, de iubire şi de solidaritate au umplut zilele din acest an, chiar dacă n-au devenit ştiri ale telejurnalelor. Lucrurile bune nu creează ştire. Aceste semne de iubire nu pot şi nu trebuie să fie întunecate de prepotenţa răului. Binele învinge mereu, chiar dacă în vreun moment poate apărea mai slab şi ascuns.

Oraşul nostru Roma nu este străin de această condiţie a lumii întregi. Aş vrea ca să ajungă la toţi locuitorii săi invitaţia sinceră de a merge dincolo de dificultăţile momentului prezent. Angajarea pentru a recupera valorile fundamentale de slujire, onestitate şi solidaritate să permită depăşirea gravelor incertitudini care au dominat scena din acest an şi care sunt simptome de simţ scăzut de dedicare pentru binele comun. Să nu lipsească niciodată aportul pozitiv al mărturiei creştine pentru a permite Romei, conform istoriei sale şi cu mijlocirea maternă a Mariei Salus Populi Romani, să fie interpretă privilegiată de credinţă, de primire, de fraternitate şi de pace.

"Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm. [...] Tu eşti speranţa noastră. Nu vom regreta în veci".

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.