Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 30 decembrie 2015

3. Crăciunul din Jubileul Milostivirii

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În aceste zile ale Crăciunului ne este pus în faţă Pruncul Isus. Sunt sigur că în casele noastre încă multe familii au făcut ieslea, ducând înainte această frumoasă tradiţie care provine de la sfântul Francisc de Assisi şi care menţine viu în inimile noastre misterul lui Dumnezeu care se face om.

Evlavia către Isus Prunc este foarte răspândită. Atâţia sfinţi şi sfinte au cultivat-o în rugăciunea lor zilnică şi au dorit să-şi modeleze viaţa lor după aceea a lui Isus Prunc. Mă gândesc îndeosebi la sfânta Tereza de Lisieux, călugăriţă carmelitană, care a purtat numele de Tereza a Pruncului Isus şi a sfintei feţe. Ea - care este şi învăţător al Bisericii - a ştiut să trăiască şi să mărturisească acea "copilărie spirituală" care se asimilează tocmai meditând, la şcoala Fecioarei Maria, umilinţa lui Dumnezeu care pentru noi s-a făcut mic. Şi acesta este un mare mister, Dumnezeu este umil! Noi care suntem orgolioşi, plini de vanitate şi ne credem mare lucru, suntem nimic! El, cel mare, este umil şi se face prunc. Acesta este un adevărat mister! Dumnezeu este umil. Acest lucru este frumos!

A existat un timp în care, în persoana divino-umană a lui Cristos, Dumnezeu a fost un prunc şi acest lucru trebuie să aibă o proprie semnificaţie specială pentru credinţa noastră. Este adevărat că moartea sa pe cruce şi învierea sa sunt exprimarea maximă a iubirii sale răscumpărătoare, însă să nu uităm că toată viaţa sa pământească este revelaţie şi învăţătură. În perioada Crăciunului amintim copilăria sa. Pentru a creşte în credinţă am avea nevoie să-l contemplăm mai des pe Isus Prunc. Desigur, nu cunoaştem nimic din această perioadă a sa. Indicaţiile rare pe care le avem fac referinţă la impunerea numelui după opt zile de la naşterea sa şi la prezentarea la templu (cf. Lc 2,21-28); şi, în afară de asta, la vizita magilor urmată de fuga în Egipt (cf. Mt 2,1-23). Apoi este un mare salt până la doisprezece ani, când cu Maria şi Iosif merge în pelerinaj la Ierusalim pentru Paşti şi în loc să se întoarcă împreună cu părinţii săi se opreşte în templu ca să vorbească împreună cu învăţătorii legii.

După cum se vede, ştim puţin despre Isus Prunc, dar putem învăţa mult de la el dacă privim la viaţa copiilor. Este o frumoasă obişnuinţă pe care o au părinţii, bunicii, aceea de a-i privi pe copii, ce anume fac ei.

Înainte de toate descoperim că pruncii vor atenţia noastră. Ei trebuie să fie în centru, de ce? Pentru că sunt orgolioşi? Nu! Pentru că au nevoie să se simtă ocrotiţi. Este necesar şi pentru noi să-l punem în centrul vieţii noastre pe Isus şi să ştim, chiar dacă poate să pară paradoxal, că avem responsabilitatea de a-l ocroti. Vrea să stea în braţele noastre, doreşte să fie îngrijit şi să-şi poată îndrepta privirea sa spre privirea noastră. În afară de asta, a-l face pe Pruncul Isus să zâmbească pentru a-i demonstra iubirea noastră şi bucuria noastră pentru că el este în mijlocul nostru. Zâmbetul său este semn al iubirii care ne dă certitudinea că suntem iubiţi. În sfârşit, copiilor le place să se joace. Însă a-l face pe un copil să se joace înseamnă a abandona logica noastră pentru a intra în logica lui. Dacă vrem ca să se distreze este necesar să înţelegem ce anume îi place lui şi nu să fim egoişti şi să-i determinăm să facă lucrurile care ne plac nouă. Este o învăţătură pentru noi. În faţa lui Isus suntem chemaţi să abandonăm pretenţia noastră de autonomie - şi acesta este miezul problemei: pretenţia noastră de autonomie - pentru a primi, în schimb, adevărata formă de libertate, care constă în a-l cunoaşte pe cel pe care-l avem în faţa noastră şi a-l sluji. El, prunc, este Fiul lui Dumnezeu care vine să ne mântuiască. A venit între noi pentru a ne arăta faţa Tatălui bogat în iubire şi în milostivire. Aşadar, să-l strângem în braţele noastre pe Pruncul Isus, să ne punem în slujba sa: El este izvor de iubire şi de seninătate. Şi va fi un lucru frumos, astăzi, când ne întoarcem acasă, să mergem aproape de iesle şi să-l sărutăm pe Pruncul Isus şi să spunem: "Isuse, eu vreau să fiu umil ca tine, umil ca Dumnezeu" şi să-i cerem acest har.

_____________

Apel

Invit să ne rugăm pentru victimele calamităţilor care în aceste zile au lovit Statele Unite, Marea Britanie şi America de Sud, în special, statul Paraguay cauzând din păcate victime, mulţi evacuaţi şi daune uriaşe. Domnul să le dea întărire acelor populaţii şi solidaritatea fraternă să-i ajute în necesităţile lor.

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.