Reflecţie la sfârşit de an

A mai trecut un an. Ne-am învârtit 365 de zile în jurul soarelui cu 30 km pe secundă şi nimeni n-a ameţit la aşa viteză. Nici n-am simţit.

Şapte miliarde de oameni ne-am învârtit.

Ne-am învârtit cu oameni mincinoşi şi corupţi, cu oameni beţivi şi adulteri, cu oameni războinici şi criminali, cu oameni pe străzi strigând fel şi fel de lucruri, cu parlamente aprobând căsătorii împotriva firii, cu oameni flămânzi şi alţii prea sătui, cu oameni descurajaţi şi lipsiţi de ideal, cu oameni plini de frică pe străzile Parisului sau în altă parte, cu stadioane arhipline şi cu biserici goale, cu naufragiaţi şi înecaţi în mare, cu emigranţi alergând din toate părţile spre Europa, cu tineri arzând în discotecă.

Ne-am învârtit cu case distruse de bombardamente, cu garduri de sârmă ghimpată construite la graniţă, cu trenuri oprite ca emigranţii să nu ajungă la masa celor bogaţi, cu avioane doborâte, cu oameni cheltuind sume imense pe fleacuri, cu oameni aruncând multă mâncare la coş.

Ne-am învârtit cu oameni dormind pe străzi, daţi afară din serviciu, cu oameni căutând un loc de muncă, părăsiţi şi bolnavi, cu oameni judecându-se prin tribunale, certaţi pentru că moştenirea n-a fost împărţită corect.

Ne-am învârtit cu multe sicrie duse spre cimitir, cu oameni plângând cu inima frântă de durere, cu părinţi care şi-au dus singurul copil la groapă, cu mame care au ucis viaţa concepută, cu oameni care s-au îmbolnăvit din fumat şi băutură, cu lume stând la televizor şapte ore din noapte, cu copii spânzuraţi de dorul părinţilor plecaţi în străinătate.

Ne-am învârtit cu apele din ce în ce mai poluate, cu oraşe sufocate de smog, cu o climă dată peste cap, cu inundaţii catastrofale, incendii de păduri cum n-au mai fost, cu movile de gunoaie din ce mai mari.

În acest timp pomii au înflorit. Pădurea cât a mai rămas, a crescut în tăcere şi a produs oxigen ca să mai avem ceva de respirat, iarba a crescut pentru turme şi cirezi, câmpurile care au fost semănate au adus roade. Tarabele s-au umplut în pieţe şi am auzit strigătul: "Luaţi roşii, ardei, castraveţi, cartofi, fasole, banane, struguri, mere, pere, nuci".

Pe altă planetă nu s-a auzit un astfel de strigăt. E o tăcere cumplită. E un frig nemilos sau o căldură de iad.

De unde a avut pământul aşa noroc să producă atâtea bunuri, atâtea roade. De unde atâta viaţă şi pe uscat şi în apă?

Ce miracol e acest pământ! Nici prea departe de soare ca să nu fie sloi de gheaţă, nici prea aproape ca să nu fie un deşert fierbinte fără viaţă. Ce miracol că albinele găsesc flori pentru mierea lor, cerbii izvoarele de apă şi iarba de păşunat! Ce miracol că păsările ştiu să-şi facă un cuib şi să-şi crească puii, peştii ştiu unde să-şi depună icrele! Ce miracol că este timp suficient şi prielnic pentru ca grâul să ajungă la maturitate pentru pâinea ce de toate zilele, pomii să producă roadele gustoase! Ce miracol, ce miracol!

Preamăriţi-l pe Creator! Daţi laudă lui pentru atâta înţelepciune! Aduceţi mulţumiri şi vă plecaţi în faţa lui! "El face să răsară soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi". El a creat orice formă de viaţă, fiecare plantă după soiul său, fiecare pasăre, animal şi pe tine care eşti capodopera lui. E admirabil ce a făcut Dumnezeu pentru noi! Cântaţi-i şi preamăriţi-l căci este vrednic de laudă!

Preamăriţi-l pentru soarele care vă încălzeşte, pentru ploaia care face ţarina să rodească, pentru apa din izvor, pentru florile multicolore, pentru frumuseţea cerului înstelat, pentru inima care bate în piept, pentru munţi şi câmpii, pentru mări şi oceane, pentru zile şi nopţi, pentru cântec şi armonii, pentru ceea ce v-a oferit într-un an de zile, pentru bucurii şi realizări, pentru ceea ce aţi văzut umblând pe acest pământ!

Ne-am învârtit în jurul soarelui şi am rămas prin legea gravitaţiei dependenţi de el. Recunoaştem acest lucru. E lucru şi mai important să ştii şi să recunoşti că eşti dependent de Dumnezeu, Creatorul tău şi să nu te desparţi de el. Legea gravitaţiei e o constrângere frumoasă cu multe beneficii pentru acest pământ. Însă a gravita în jurul lui Dumnezeu nu se poate decât în mod liber. Gravitează şi tu în jurul lui Dumnezeu şi vei avea parte de multe beneficii. Ai fost creat chiar pentru acest lucru. Dacă pământul ar lua-o razna prin univers şi n-ar mai gravita în jurul soarelui ar rămâne fără viaţă. La fel şi tu dacă te desprinzi de Dumnezeu şi nu mai vrei să gravitezi în jurul lui, rămâi fără viaţă. Copilul e fericit când este ţinut de mână de tatăl său. E în siguranţă. Dacă eşti nefericit, e pentru că ai uitat să-l mai ţii de mână pe Dumnezeu. Te-ai îndepărtat de el şi ai crezut că te poţi descurca singur în viaţă. Ca fiul risipitor ai fugit din casa tatălui tău voind o desprindere totală. Experienţa, departe de Dumnezeu, te-a făcut din ce în ce mai trist, nemulţumit pentru că paradisul pe care l-ai căutat nu l-ai găsit niciodată.

Fă bilanţul unui an de zile şi vezi dacă nu cumva eşti pe un drum greşit. Dumnezeu este în căutarea ta chiar şi atunci când tu nu-l mai cauţi şi i-ai întors spatele. Drumul său de căutare a început la Betleem când s-a făcut om pentru ca tu să-l cunoşti. A locuit între noi pentru ca tu să poţi locui în cer. Dumnezeu a voit să se învârtă cu noi în jurul soarelui pe care l-a creat.

A mai trecut un an şi poate n-ai observat acest lucru.

Pr. Eugen Budău

lecturi: 12.