Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Regele sărac

Sfântul Francisc la Greccio în Crăciunul din 1223

De Felice Accrocca

La Crăciunul din 1223, Francisc de Assisi la pregătit la Greccio cele necesare pentru a celebra în mod demn euharistia în acea zi solemnă: cu ajutorul unui om din cartier, cu numele Ioan, a pus paie într-o iesle și a procurat un bou și un măgar, pentru ca să fie vizibil pentru toți - cu "ochii trupului" - în ce mod copilul Isus s-a născut la Betleem, lipsit de tot ceea ce este necesar unui prunc.

Ioan a pregătit toate conform indicațiilor primite: cu acea împrejurare foarte solemnă poporul a venit în masă aducând lumânări și făclii. După ce a meditat măreția misterului, reprezentat în mod vizual grație scenei pregătite de Francisc, pe iesle a fost pregătit altarul și a fost celebrată euharistia. Francisc, diacon, a intonat Evanghelia și a predicat poporului, vorbind cu multă însuflețire despre acel mare mister: după ce s-a terminat celebrarea, toți s-au întors la locuințele lor plini de bucurie. Aceasta este, în substanță, relatarea lui Toma din Celano, care a relatat cel dintâi episodul în lucrarea sa Viața fericitului Francisc, scrisă între 1228 și 1229.

Din relatarea lui Toma nu rezultă că Francisc s-ar fi gândit să pună în scenă o iesle așa cum o înțelegem noi astăzi, pură reprezentare a unui mister de credință. Mai degrabă a voit să recreeze condițiile pentru o întâlnire reală cu misterul întrupării Domnului. Nu era pruncul în iesle (nici n-a fost cine să interpreteze rolurile lui Iosif și Maria), ci chiar pe acea iesle a fost celebrată jertfa euharistică, deoarece pentru Francisc ambele realități - euharistia și întruparea - făceau trimitere la aceeași alegere de fond. Alegerea unui Dumnezeu care se umilește, care se golește de prerogativele sale divine, pentru mântuirea omului.

Gândirea lui Francisc este suficient de clară în această privință și este în sintonie cu aceea a multor autori spirituali ai timpului. "Iată, în fiecare zi el se umilește - scrie în Avertizare I -, ca atunci când din scaunul regesc a coborât în sânul Fecioarei; în fiecare zi el însuși vine la noi în aparență umilă; în fiecare zi coboară din sânul Tatălui pe altar în mâinile preotului".

Euharistia perpetuează deci întruparea lui Cristos în istorie și, în același timp, cere ca - asemenea lui Cristos - să știm să ne expropriem de toate, fără a reține pentru noi nimic din noi înșine. Strigă asta cu glas tare Francisc într-un text plin de lirism în Scrisoare către tot Ordinul: "Toată omenirea să se cutremure, universul întreg să tremure și cerul să tresalte, când pe altar, în mâinile preotului, este prezent Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. O, admirabilă înălțime și uimitoare condescendență! O, umilință sublimă! O, sublimitate umilă, că Domnul universului, Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu, se umilește până acolo încât se ascunde, pentru mântuirea noastră, sub puțina aparență a pâinii! Priviți, fraților, umilința lui Dumnezeu și deschideți în fața lui inimile voastre; umiliți-vă și voi, pentru că sunteți înălțați de el. Așadar, nimic din voi să nu rețineți pentru voi, pentru ca pe toți și în întregime să vă primească Acela care în întregime vi se oferă vouă". A se expropria de toate, chiar și de orice așteptare față de alții. La Crăciunul din 1223 Francisc a voit să amintească, încă o dată, această realitate, reprezentând-o vizual locuitorilor din Greccio și din satul vecin.

Este oportun să ne oprim asupra a ceea ce prezintă Toma cu privire la conținuturile și modalitățile predicii lui Francisc. Hagiograful afirmă că sfântul, în noaptea aceea, a predicat despre nașterea regelui sărac și despre Betleem, oraș mic. Punctul culminant al predicii lui Francisc în acea noapte sfântă tindea, așadar, să contemple modalitățile alese de Fiul lui Dumnezeu pentru intrarea sa în istoria oamenilor: regele era un rege sărac, orașul în care s-a născut era un oraș mititel. Este vorba, fără îndoială, despre o temă constantă în meditația lui Francisc și în propunerea sa de viață creștină.

Apoi, sunt foarte interesante adnotările hagiografului despre modalitățile acelei predici: de fapt, Toma afirmă că atunci când Francisc rostea cuvântul "Betleem" făcea asta umplându-și gura de afect duios și producând (desigur cu reiterarea primei "e") un sunet asemănător cu behăitul unei oi, și de fiecare dată când spunea "pruncul din Betleem" sau "Isus" își lingea buzele și plescăia, ca și cum ar fi gustat dulceața acelor cuvinte. De altfel, Toma este - printre hagiografi - cel care ne informează mai bine despre modul în care Francisc folosea toate resursele trupului și ale vocii pentru a comunica propriile sentimente, până acolo încât să afirme că el a făcut din tot trupul său o limbă.

Așadar, Domnul se năștea încă o dată, umil și sărac ca la Betleem, și cerea oamenilor să meargă pe urmele sale. Misterul întrupării și jertfa euharistică, puternic unite în celebrarea voită de Francisc (este important de reafirmat că euharistia a fost celebrată pe ieslea pregătită de el pentru asta), atestau o irevocabilă alegere din partea Fiului lui Dumnezeu. Între altele, același Toma din Celano spune în mod expres că "umilința întrupării și caritatea pătimirii" lui Isus Cristos țineau atât de ocupată memoria lui Francisc, încât el nu voia să se gândească la altceva.

Apoi Toma se îngrijește să explice bine sensul viziunii avute de unul dintre cei prezenți, om - precizează el - de virtute minunată. Acesta a văzut că în iesle zăcea nemișcat un prunc, care, însă, la apropierea lui Francisc, s-a trezit din amorțeala sa profundă. Această viziune, clarifică Toma, nu era în contradicție cu realitatea lucrurilor, pentru că, prin slujitorul său Francisc, pruncul Isus s-a trezit în inima multora care îl uitaseră.

Desigur că noaptea din Greccio a exercitat o profundă influență asupra răspândirii ulterioare a ieslei (să ne gândim de altfel ce instrument extraordinar de cateheză ajungea să fie pentru a fi în polemică împotriva ereziei catare, care nega realitatea întrupării și omenitatea lui Cristos). Totuși, mult mai profund și angajant a fost mesajul lansat de Francisc la Crăciunul din 1223: un mesaj care era invitație de a primi propunerea lui Isus și de a merge pe urmele sale, în umilință, în sărăcie, în exproprierea totală de sine. Lucru pe care el l-a făcut cu hotărâre și cu forță, până la sfârșit.

(După L'Osservatore Romano, 28-29 decembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 10.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat