Scrisoare pastorală

Crăciunul în Anul Milostivirii

Milostivirea lui Dumnezeu întrupată în pruncul divin făcut om

Dragi fraţi şi surori,

În cuvintele evanghelistului Ioan, "într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el" (3,16-17), descoperim planul lui Dumnezeu faţă de lume şi toată milostivirea sa manifestată în Fiul său pe care l-a trimis pe pământ.

Sfântul Părinte papa Francisc, conştient de acest adevăr, pe care mulţi l-au uitat sau nu-l mai iau în seamă, ne invită la un program intens de reflecţii şi rugăciuni, tocmai pentru a ne lăsa convinşi de acest adevăr pe care, dacă îl vom înţelege pe deplin, viaţa noastră pe acest pământ va deveni alta, va fi mai multă bucurie, mai mult entuziasm în a face bine, mai multă speranţă pentru viitor, mai multă armonie şi pace.

Cu acest scop, papa Francisc a hotărât ca noul an bisericesc să fie un an jubiliar dedicat milostivirii divine, izvor de atâtea imbolduri în trăirea vieţii creştine.

În scrisoarea apostolică Misericordiae vultus - Faţa milostivirii -, adică în bula de convocare a Jubileului extraordinar al Milostivirii, publicată încă de la 11 aprilie 2015, Sfântul Părinte ne arată că "este nevoie mereu să contemplăm acest mister al milostivirii, căci el este izvor de bucurie, de seninătate şi de pace. Este condiţia mântuirii noastre, este cuvântul care revelează misterul Preasfintei Treimi, este actul ultim şi suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare", iar pentru a beneficia de acest izvor de iubire cerească, Sfântul Părinte a stabilit să fie celebrat acest an sfânt, ca un moment sacru şi un jubileu extraordinar al milostivirii, care să fie un timp favorabil pentru Biserică şi pentru noi toţi, pentru ca astfel să crească şi să facă mai puternică şi eficace mărturia credincioşilor, mărturia noastră de credinţă.

Este o invitaţie de suflet, o invitaţie părintească a păstorului nostru şi un semn de mare preţuire pentru noi.

Acest an dedicat întâlnirii noastre cu Dumnezeu cel milostiv, care este iubire veşnică, începe chiar în timpul de pregătire la marea sărbătoare a naşterii după trup a Mântuitorului, adică în prima parte a anului bisericesc, în Advent, în ziua de 8 decembrie, sărbătoarea Maicii Domnului, Neprihănit Zămislite, adică a celei care l-a primit în sânul ei pe acest pământ, pentru a ne împărtăşi nouă tuturor adevărata milostivire adusă din ceruri, adică pe Isus, Fiul lui Dumnezeu şi fratele nostru.

Preasfânta Fecioară Maria a devenit, aşadar, poarta prin care Isus cel milostiv a intrat în lume şi printre oameni, ca să facă vie şi concretă iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Naşterii Domnului, Crăciunul, cu bogăţia sa de semnificaţii, reprezintă pentru toţi cei care cred în Cristos, momentul împlinirii făgăduinţelor făcute de Părintele ceresc, care a anunţat, imediat după căderea celui dintâi om în păcat, că va trimite un izbăvitor, un eliberator, pe Principele păcii, pe Mesia Mântuitorul, care prin moartea şi învierea sa, va ridica blestemul păcatului din lume şi-i va face pe toţi cei care vor crede în el să se bucure de demnitatea de fii adevăraţi ai Tatălui ceresc şi moştenitori ai împărăţiei sale.

Astfel, rând pe rând, în lecturile din tot timpul Adventului, marii profeţi ai Vechiului Testament: Isaia, Ieremia, Habacuc, Zaharia şi psalmistul David, ne-au transmis şi nouă ceea ce a promis Dumnezeu, în iubirea sa, pentru poporul ales. Este cunoscut mesajul şi apelul profetului mesianic, Isaia, către cei care aşteptau mântuirea lui Israel: "Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui; el va şterge lacrimile de pe faţa tuturor" (Is 25,8). "Domnul va veni să mântuiască neamurile; el va face auzit glasul măririi sale, spre bucuria inimii voastre" (Is 30,29-30). "Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună" (Is 61,1a). Acelaşi plan l-au anunţat şi ceilalţi profeţi asigurându-i pe toţi de acest mare adevăr al aşteptării şi venirii Mântuitorului. Psalmistul David aşază în gura întregului popor strigătul plin de încredere şi speranţă: "Vino şi arată-ne faţa ta, Doamne, tu care şezi peste heruvimi şi vom fi mântuiţi" (Ps 79,2.4).

Lecturile din Noul Testament, ale evangheliştilor şi ale apostolilor, care însoţesc solemnitatea Naşterii Domnului, confirmă tot ceea ce ne-au anunţat profeţii Vechiului Testament şi împlinirea aşteptării popoarelor şi ne conving că cel aşteptat s-a arătat între oameni, ca să le aducă tuturor bucuria mântuirii, a iertării şi a păcii.

Iată a venit împlinirea timpului, când Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pe pământ (cf. Gal 4,4). "Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său", declară evanghelistul Luca (Lc 1,68); aşa încât "toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru" (Is 52,10b), iar "păstori au venit în grabă şi i-au văzut pe Maria, pe Iosif şi pe prunc culcat în iesle" (Lc 2,16).

La toate declaraţiile profeţilor, ale psalmistului şi evangheliştilor, apostolul şi evanghelistul Ioan conclude: "Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (In 1,14), căci "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (In 3,16).

Sfinţiile Voastre, dragi fraţi şi surori,

Pe tot parcursul acestui an jubiliar, vom putea descoperi "veşnica îndurare a lui Dumnezeu", adevăr ce reiese din faptele minunate săvârşite de Fiul său la naşterea sa şi la glorioasa sa înviere, prin care împlineşte cu desăvârşire voinţa Tatălui şi dobândeşte marea iertare şi împăcare a oamenilor păcătoşi cu Tatăl cel milostiv şi plin de îndurare.

Trăim, aşadar, de Crăciun, cu mare bucurie, începutul misterului mântuirii noastre, căci îl primim pe Isus în mijlocul nostru la naşterea sa după trup, în totală umilinţă şi sărăcie, arătându-ne cât de mult valorează omul creat de Dumnezeu, după chipul şi asemănarea sa, ales şi destinat de a fi părtaş la gloria sa.

Ne bucurăm, de asemenea, să-l însoţim şi să-l admirăm pe tot parcursul anului bisericesc în drumul iubirii sale, până la victoria sa glorioasă şi înălţarea sa lângă tronul ceresc, pentru a ne pregăti şi nouă un loc de bucurie şi fericire veşnică.

Vom continua să descoperim, etapă cu etapă, drumul mântuirii noastre şi vom proclama cu mare entuziasm şi recunoştinţă iubirea sa milostivă transmiţând tuturor bucuria întâlnirii cu cel care a coborât din cer pentru noi şi pentru a noastră mântuire, făcând să strălucească şi în noi chipul milostiv al Tatălui, după cum ni l-a arătat Isus, Mântuitorul nostru.

Vom cânta cu bucurie imnul îngerilor de la naşterea lui Isus în Betleemul Iudeii: "Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bună voinţă" şi vom implora bogăţia milostivirii sale pentru noi toţi, pentru toţi cei slabi şi păcătoşi, pentru care s-a umilit şi s-a dăruit până la moarte şi încă până la moartea pe cruce, mai ales pentru cei mai încercaţi şi marginalizaţi de lângă noi.

Dorindu-vă tuturor, împreună cu episcopul auxiliar Aurel, cu toţi colaboratorii noştri din episcopie şi seminar, Sărbători fericite şi haruri bogate, vă mulţumim pentru curajul de a vă angaja mai departe pentru a fi creştini şi ucenici ai Domnului între oamenii timpului nostru şi pentru iubirea faţă de semeni şi faţă de cei ce au mai mare nevoie de milostivirea Domnului.

Întors recent de la Sinodul episcopilor pentru familii ce s-a desfăşurat la Roma, mă bucur să adresez un cuvânt de preţuire şi dragoste specială pentru toate familiile noastre, care au ştiut şi ştiu să-l păstreze pe Isus în mijlocul lor, pe acela care a ţinut să se nască dintr-o fecioară curată şi să aducă tuturor mamelor şi taţilor un profund gând de binecuvântare cu fiecare fiu ce a venit în lume prin iubirea şi slujirea lor. Acolo unde vine Isus, cel care a coborât pe pământ pentru oameni şi între oameni, acolo coboară milostivirea lui Dumnezeu, care este şi rămâne în veci bucuria adevărată.

Crăciun fericit şi bucurii sufleteşti în tot Anul Milostivirii!

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

lecturi: 22.