Papa despre Paris: "Să nu construim ziduri, ci să ne rugăm şi să slujim"

De Domenico Agasso jr.

"Asta o vedem, drama": în capitala franceză "inima era închisă şi chiar numele lui Dumnezeu este folosit pentru a închide inima". Acum "ce este de făcut? Să vorbim clar, să ne rugăm şi să slujim". Asta a afirmat papa Francisc în această după-amiază în timpul vizitei la comunitatea evanghelică din Roma la Christuskirche (biserica lui Cristos, în via Sicilia), cu ocazia celui de-al V-lea centenar al lui Martin Luther. Vorbind despre atentatele pariziene, ecumenism, caritate, asistenţă, refugiaţi, a răspuns şi la întrebarea unui copil: "Un pontif care nu este paroh nu este fericit".

Papa a fost primit, cu căldură şi aplauze, de pastorul Jeans-Martin Kruse.

La Paris "şi numele lui Dumnezeu folosit pentru a închide inima"

După Paris "ce este de făcut? Să vorbim clar, să ne rugăm şi să slujim". Pontiful a evocat cu aceste cuvinte tragedia atacurilor teroriste în conversaţia spontană cu credincioşii din biserica luterană din Roma, răspunzând unei femei care îl întreba ce este de făcut pentru a evita ca persoanele să se resemneze cu mizeria şi să construiască noi ziduri. "Omul - a subliniat el - din primul moment, dacă citim Scripturile, este un mare constructor de ziduri, din primele pagini ale Genezei vedem asta". Conform Papei "există o fantezie în spatele zidurilor umane: a deveni ca Dumnezeu. Turnul Babel este tocmai atitudinea de a spune: «Noi suntem cei puternici, voi afară». Este mândria puterii, pentru a exclude se merge pe această linie".

Papa Bergoglio a adăugat: "Egoismul uman vrea să se apere, să apere propria putere. Zidurile până la urmă sunt ca o sinucidere, te închid. Este un lucru urât a avea o inimă închisă şi astăzi vedem asta".

"Zidul este monumentul ridicat excluderii - a explicat el -. Ştiţi ce este de făcut pentru a evita zidurile? Trebuie vorbit clar, să ne rugăm şi să slujim. Fiţi cei din urmă, prestaţi slujire fraţilor şi surorilor, celor mai nevoiaşi".

"Ce-mi place cel mai mult că sunt papă? Să fiu paroh"

"Lucrul care-mi place cel mai mult" că sunt Papă "este să fiu paroh", dar şi "să fiu cu copiii, să vorbesc cu ei, pentru că se învaţă mult de la ei". În schimb aşa a răspuns Papa Francisc la întrebarea unui copil de 9 ani: "Ce-ţi place mai mult că eşti Papă?".

"Răspunsul este simplu - a spus Jorge Mario Bergoglio - dacă eu te întreb ce-ţi place mai mult dintr-o mâncare tu îmi răspunzi că îţi place dulcele. Însă în realitate dintr-o mâncare trebuie să se mănânce totul. Astfel mie nu-mi place mult munca de birou, dar trebuie să fac asta". Dar "lucrul care-mi place mai mult este să fiu paroh, şi când eram rector al facultăţii de teologie (la Cordoba, Argentina), era o parohie lângă facultate unde eram paroh: îmi plăcea mult să predau copiilor catehismul şi duminica să fac liturghia cu copiii, erau 250 de copii şi era greu ca toţi să stea în tăcere, însă dialogul cu ei îmi plăcea mult, deoarece copiii sunt concreţi, nu pun întrebări teoretice".

"A fi papă cu stilul parohului, al păstorului. Mă simt bine când vizitez bolnavii, când vorbesc cu persoanele care sunt disperate, triste, şi îmi place mult să merg în închisoare. Dar nu să mă ducă la puşcărie, eh!", a râs Francisc. "De fiecare dată când intru într-o puşcărie mă întreb «de ce ei şi nu eu?» - a reafirmat el - şi acolo simt mântuirea lui Isus Cristos, pentru că El este cel care m-a mântuit, eu sunt mai păcătos decât El şi el m-a luat de mână". "Dacă papa nu este paroh, episcop, păstor, va fi o persoană importantă, inteligentă, va avea influenţă în societate, dar în inima sa cred că nu este fericit".

Luteranilor: a venit timpul "să ne cerem iertare"

Oprindu-se asupra raportului dintre catolici şi luterani, în omilie, dezvoltată de la textul evanghelic după sfântul Matei (25,31-46) şi rostită în întregime vorbind "liber", a afirmat şi a însemnat: "Au fost timpuri urâte între noi. Gândiţi-vă la persecuţiile dintre noi cu acelaşi botez. Trebuie să ne cerem iertare pentru asta, iertare pentru scandalul dezbinării".

În predică a afirmat: "În ziua judecăţii nu vei fi întrebat dacă ai mers la liturghie, ci dacă viaţa ta ai folosit-o pentru a face ziduri sau pentru a sluji. Noi toţi cei botezaţi, luterani şi catolici, suntem în această alegere: slujirea, faptul de a fi slujitor".

S-a întrebat Francisc: "Dar noi, luterani şi catolici, de care parte vom fi, la dreapta sau la stânga? Dar ai fost timpuri urâte, eh, între noi - a subliniat el - persecuţiile dintre noi, cu acelaşi botez... chiar ne-am arşi de vii, trebuie să ne cerem iertare pentru scandalul dezbinării, iertare, toţi, luterani şi catolici".

Când "împărtăşim cina Domnului - a afirmat el - îl amintim şi îl imităm pe Domnul Isus. Cina Domnului va fi. Ospăţul final din noul Ierusalim. Mă întreb: a împărtăşi cina Domnului este scopul unui drum sau viaticul pentru a merge împreună? Într-un anumit sens a împărtăşi înseamnă a spune că nu există diferenţe între noi, că avem aceeaşi învăţătură. Mă întreb: «Dar nu avem acelaşi botez?». Şi dacă da, trebuie să mergem împreună".

Francisc a îndemnat după aceea "să ne rugăm împreună, să lucrăm împreună pentru săraci, să ne iubim împreună, cu adevărată iubire de fraţi". Şi în faţa observaţiei "«dar suntem diferiţi deoarece cărţile noastre dogmatice spun una şi cărţile voastre dogmatice alta» noi trebuie să cerem harul diversităţii reconciliate în Domnul".

În comun catolicii şi luteranii au "o credinţă, un botez, un Domn", a recapitulat el.

Înainte de predică, răspunzând la întrebarea unei femei luterane căsătorite cu un creştin, a spus: "Când dumneavoastră vă simţiţi păcătoasă şi soţul dumneavoastră se simte păcătos, priviţi la Domnul şi cereţi iertare. Soţul dumneavoastră face acelaşi lucru. Când vă rugaţi împreună acel botez creşte, devine puternic. Atunci când îi învăţaţi pe copiii voştri cine este Isus, faceţi acelaşi lucru, atât în limbă luterană cât şi în limbă catolică".

(După Vatican Insider, 15 noiembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 25.