Papa Francisc: Angelus (15 noiembrie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori!

Evanghelia din această penultimă duminică din anul liturgic propune o parte din discursul lui Isus despre ultimele evenimente din istoria umană, orientată spre împlinirea deplină a împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Mc 13,24-32). Este un discurs pe care Isus l-a făcut la Ierusalim, înainte de ultimul său Paşte. El conţine câteva elemente apocaliptice, cum ar fi războaie, foamete, catastrofe cosmice: "soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui" (v. 24-25). Totuşi aceste elemente nu sunt lucrul esenţial al mesajului. Nucleul central în jurul căruia se învârte discursul lui Isus este El însuşi, misterul persoanei sale şi al morţii şi învierii sale, şi întoarcerea sa la sfârşitul timpurilor.

Ţinta noastră finală este întâlnirea cu Domnul înviat. Şi eu aş vrea să vă întreb: câţi dintre voi se gândesc la asta? Va fi o zi în care eu îl voi întâlni pe Domnul faţă în faţă. Aceasta este ţinta noastră: această întâlnire. Noi nu aşteptăm un timp sau un loc, ci mergem să întâlnim o persoană: pe Isus. De aceea, problema nu este "când" se vor întâmpla semnele prevestitoare ale ultimelor timpuri, ci faptul de a fi gata pentru întâlnire. Şi nu e vorba nici de a şti "cum" se vor întâmpla aceste lucruri, ci "cum" trebuie să ne comportăm, astăzi, în aşteptarea lor. Suntem chemaţi să trăim prezentul, construind viitorul nostru cu seninătate şi încredere în Dumnezeu. Parabola smochinului care înmugureşte, ca semn al verii de acum apropiate (cf. v. 28-29), spune că perspectiva sfârşitului nu ne abate de la viaţa prezentă, ci ne face să privim la zilele noastre într-o optică de speranţă. Este acea virtute atât de greu de trăit: speranţa, cea mai mică dintre virtuţi, dar ceea mai puternică. Şi speranţa noastră are un chip: chipul Domnului înviat, care vine "cu putere mare şi glorie" (v. 26), care manifestă iubirea sa răstignită transfigurată în înviere. Triumful lui Isus la sfârşitul timpurilor va fi triumful Crucii, demonstraţia că jertfa de noi înşine din iubire faţă de aproapele, imitându-l pe Cristos, este singura putere victorioasă şi singurul punct sigur în mijlocul tulburărilor şi al tragediilor din lume.

Domnul Isus nu este numai punctul de sosire al pelerinajului pământesc, ci este o prezenţă constantă în viaţa noastră: este mereu alături de noi, ne însoţeşte mereu; pentru aceasta atunci când vorbeşte despre viitor şi ne proiectează spre el, o face mereu pentru a ne conduce din nou la prezent. El se pune împotriva profeţilor falşi, împotriva vizionarilor care prevăd apropiat sfârşitul lumii şi împotriva fatalismului. El este alături, merge cu noi, ne iubeşte. Vrea să-i sustragă pe discipolii săi din orice epocă de curiozitate faţă de date, previziuni, horoscopuri, şi concentrează atenţia noastră asupra prezentului istoriei. Eu aş avea voinţa de a vă întreba - dar nu răspundeţi, fiecare să răspundă înlăuntrul său -: câţi dintre voi citesc horoscopul zilei? Fiecare să răspundă. Şi când îţi vine cheful să citeşti horoscopul, priveşte la Isus, care este cu tine. Este mai bine, îţi va face mai bine. Această prezenţă a lui Isus ne cheamă la aşteptare şi la veghere, care exclud atât nerăbdarea cât şi aţipirea, atât fugile înainte cât şi rămânerea închişi în timpul actual şi în mondenitate.

Şi în zilele noastre nu lipsesc calamităţi naturale şi morale şi nici adversităţi şi greutăţi de tot felul. Totul trece - ne aminteşte Domnul -; numai El, Cuvântul său rămâne ca lumină care conduce şi întăreşte paşii noştri şi ne iartă mereu, pentru că este alături de noi. Numai că este necesar să-l privim şi ne schimbă inima. Fecioara Maria să ne ajute să ne încredem în Isus, fundamentul trainic al vieţii noastre, şi să perseverăm cu bucurie în iubirea sa.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc să exprim durerea mea pentru atacurile teroriste care în seara zilei de vineri au însângerat Franţa, cauzând numeroase victime. Preşedintelui Republicii Franceze şi tuturor cetăţenilor le exprim condoleanţele mele fraterne. Sunt aproape îndeosebi de rudelor celor care şi-au pierdut viaţa şi de cei răniţi.

Atâta barbarie ne lasă uluiţi şi se pune întrebarea cum poate inima omului să imagineze şi să realizeze evenimente aşa de oribile, care au răscolit nu numai Franţa ci lumea întreagă. În faţa acestor acte, nu se poate să nu se condamne afrontul incalificabil adus demnităţii persoanei umane. Vreau să reafirm cu vigoare că drumul violenţei şi al urii nu rezolvă problemele umanităţii şi că a folosi numele lui Dumnezeu pentru a justifica acest drum este o blasfemie!

Vă invit să vă uniţi cu rugăciunea mea: să încredinţăm milostivirii lui Dumnezeu victimele lipsite de apărare ale acestei tragedii. Fecioara Maria, Mama milostivirii, să trezească în inimile tuturor gânduri de înţelepciune şi propuneri de pace. Ei să-i cerem să ocrotească şi să vegheze asupra iubitei naţiuni franceze, prima fiică a Bisericii, asupra Europei şi asupra lumii întregi. Cu toţii împreună să ne rugăm un pic în tăcere şi apoi să recităm Bucură-te, Marie.

[Bucură-te, Marie...]

Ieri, la Tr?s Pontas, în statul Minas Gerais în Brazilia, a fost proclamat fericit părintele Francisco de Paula Victor, preot brazilian de origine africană, fiu al unei sclave. Paroh generos şi zelos în cateheză şi în administrarea sacramentelor, s-a remarcat mai ales prin marea sa umilinţă. Fie ca mărturia sa extraordinară să fie model pentru atâţia preoţi, chemaţi să fie slujitori umili ai poporului lui Dumnezeu.

Vă salut pe voi toţi, familii, parohii, asociaţii şi credincioşi, care aţi venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi îi salut pe pelerinii care provin din Granada, Málaga, Valencia şi Murcia (Spania), San Salvador şi Malta; asociaţia "Însoţitorii Sanctuare Mariane din Lume" şi Institutul secular "Cristos Rege".

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.