Mesajul Sfântului Părinte adresat preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Laici, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a decretului "Apostolicam actuositatem" (12 noiembrie 2015)

Veneratului frate cardinal Stanisław Ryłko, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici

Adresez salutul meu cordial dumneavoastră, domnule cardinal, şi tuturor participanţilor la Ziua de studiu organizată de Consiliul Pontifical pentru Laici, în colaborare cu Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci, cu tema Vocaţia şi misiunea laicilor. La cincizeci de ani de la decretul "Apostolicam actuositatem".

Întâlnirea voastră se situează în cadrul celei de-a 50 aniversări a încheierii Conciliului al II-lea din Vatican, eveniment extraordinar de har, care, aşa cum a afirmat fericitul Paul al VI-lea, a avut "caracterul unui act de iubire; al unui mare şi triplu act de iubire: faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de omenire" (Alocuţiune la începutul celei de-a Patra Sesiuni, 14 septembrie 1965: Insegnamenti, III [1965], 475). Această reînnoită atitudine de iubire care îi inspira pe părinţii conciliari a dus, printre multiplele sale roade, şi la un nou mod de a privi la vocaţia şi la misiunea laicilor în Biserică şi în lume, care a găsit expresia magnifică înainte de toate în cele două mari constituţii conciliare Lumen gentium şi Gaudium et spes. Aceste documente de bază ale Conciliului îi consideră pe credincioşii laici în cadrul unei viziuni de ansamblu despre poporul lui Dumnezeu, la care ei aparţin împreună cu membrii ordinului sacru şi cu călugării, şi în care sunt părtaşi, în modul lor propriu, de funcţia sacerdotală, profetică şi regească a lui Cristos însuşi. Aşadar, Conciliul nu priveşte la laici ca şi cum ar fi membri de "gradul al doilea", în slujba ierarhiei şi simpli executanţi ai ordinelor date de sus, ci ca discipoli ai lui Cristos care, în virtutea Botezului lor şi a inserării lor naturale "în lume", sunt chemaţi să însufleţească orice mediu, orice activitate, orice relaţie umană conform spiritului Evangheliei (cf. LG, 31), aducând lumina, speranţa, caritatea primite de la Cristos în acele locuri care, altminteri, ar rămâne străine de acţiunea lui Dumnezeu şi abandonate mizeriei condiţiei umane (cf. GS, 37). Nimeni nu poate mai bine ca ei să desfăşoare misiunea esenţială de "a înscrie legea divină în viaţa cetăţii pământeşti" (ibid., 43).

Pe fondul amplu al acestei doctrine conciliare se inserează decretul Apostolicam actuositatem, care tratează mai îndeaproape despre natura şi despre domeniile apostolatului laicilor. Acest document a amintit cu putere că "vocaţia creştină este prin natura sa şi vocaţie la apostolat" (nr. 2), motiv pentru care vestirea Evangheliei nu este rezervată câtorva "profesionişti ai misiunii", ci ar trebui să fie dorinţa profundă a tuturor credincioşilor laici, chemaţi, în virtutea Botezului lor, nu numai la însufleţirea creştină a realităţilor vremelnice, ci şi la operele de evanghelizare explicită, de vestire şi de sfinţire a oamenilor (cf. ibid.).

Se poate spune că toată această învăţătură conciliară a făcut să crească în Biserică formarea laicilor, care a adus deja atâtea roade până acum. Însă Conciliul al II-lea din Vatican, ca orice Conciliu, interpelează fiecare generaţie de păstori şi de laici, pentru că este un dar inestimabil al Duhului Sfânt care trebuie primit cu recunoştinţă şi cu simţ de responsabilitate: tot ceea ce ne-a fost dăruit de Duhul Sfânt şi transmis de sfânta Maică Biserică trebuie înţeles, asimilat şi coborât în realitate mereu din nou! A pune în aplicare Conciliul, a-l aduce în viaţa zilnică a fiecărei comunităţi creştine: aceasta era neliniştea pastorală care l-a însufleţit mereu pe sfântul Ioan Paul al II-lea, ca episcop şi ca Papă. În timpul Marelui Jubileu al anului 2000, el a spus: "O nouă perioadă se deschide în faţa ochilor noştri: este timpul aprofundării învăţăturilor conciliare, timpul recoltării a ceea ce părinţii conciliari au semănat şi generaţia din aceşti ani a îngrijit şi a aşteptat. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican a fost o adevărată profeţie pentru viaţa Bisericii; va continua să fie astfel pentru mulţi ani din cel de-al treilea mileniu abia început" (Discurs la Întâlnirea internaţională despre aplicarea Conciliului al II-lea din Vatican, 27 februarie 2000: Insegnamenti, XXIII, 1 [2000], 278).

Îl rog pe Domnul, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, pentru ca întâlnirea voastră să fie stimulent pentru toţi - păstori şi credincioşi laici - ca să aibă în inimă aceeaşi nelinişte de a trăi şi de a pune în aplicare Conciliul şi a aduce lumii lumina lui Cristos. Vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine şi cu afect vă binecuvântez.

Din Vatican, 22 octombrie 2015
Comemorarea sfântului Ioan Paul al II-lea

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 19.