CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN KENYA, UGANDA ŞI REPUBLICA CENTRAFRICANĂ
(25-30 noiembrie 2015)

Întâlnirea cu tinerii din Uganda

Kololo Air Strip, Kampala (Uganda)

Sâmbătă, 28 noiembrie 2015

(În engleză)

Bună după-amiază! Bună după-amiază! Mulţumesc pentru prezenţa voastră.

Voi vorbi în limba mea maternă.

(În spaniolă)

Am ascultat cu multă durere în inimă mărturia lui Winnie şi a lui Emmanuel. În timp ce ascultam mi-am pus o întrebare: o experienţă negativă poate folosi la ceva în viaţă? Da! Atât Emmanuel cât şi Winnie au trăit experienţe negative. Winnie credea că nu există viitor pentru ea; că viaţa pentru ea era un zid care stătea în faţa ei. Însă Isus a făcut-o să înţeleagă că în viaţă se poate face o mare minune: a transforma un perete într-un orizont, un orizont care să-mi deschidă viitorul. În faţa unei experienţe negative - şi mulţi, mulţi dintre cei care suntem aici am avut experienţe negative - există mereu posibilitatea de a deschide un orizont, de a-l deschide cu forţa lui Isus. Astăzi Winnie a transformat depresia sa, amărăciunea sa în speranţă. Şi aceasta nu este magie: aceasta este lucrare a lui Isus! Pentru că Isus este Domnul. Isus poate totul. Şi Isus a îndurat experienţa cea mai negativă din istorie: a fost insultat, a fost refuzat şi a fost asasinat. Şi Isus, prin puterea lui Dumnezeu, a înviat. El poate să facă în fiecare dintre noi acelaşi lucru, cu orice experienţă negativă. Pentru că Isus este Domnul.

Eu îmi imaginez, şi toţi împreună putem să ne imaginăm suferinţa lui Emmanuel, când vedea că erau torturaţi colegii săi, când vedea că erau asasinaţi colegii săi. Însă Emmanuel a fost curajos. Şi-a făcut curaj, pentru că ştia că în ziua în care ar fi fugit, dacă ar fi fost prins l-ar fi ucis. El a riscat, a avut încredere în Isus şi a scăpat. Şi astăzi îl avem aici, după 14 ani, cu diplomă în ştiinţe administrative. Mereu se poate! Viaţa noastră este ca o sămânţă: pentru a trăi este nevoie să se moară; să se moară uneori fizic, aşa cum s-a întâmplat colegilor lui Emmanuel. Să se moară aşa cum au murit Carol Lwanga şi martirii din Uganda. Dar prin această moarte există o viaţă, o viaţă pentru toţi. Dacă eu transform negativul în pozitiv, sunt un triumfător. Însă asta se poate face numai cu harul lui Isus. Sunteţi siguri de asta?... Nu aud nimic... Sunteţi siguri de asta? [tinerii: da!] Sunteţi dispuşi să transformaţi în viaţă toate lucrurile negative în lucruri pozitive? [tinerii: da!] Sunteţi dispuşi să transformaţi ura în iubire? [tinerii: da!] Sunteţi dispuşi să transformaţi războiul în pace? [tinerii: da!] Sunteţi conştienţi că sunteţi un popor de martiri. În venele voastre curge sângele martirilor! Şi pentru aceasta aveţi credinţa şi viaţa pe care o aveţi acum? [tinerii: da!] Şi această credinţă şi această viaţă este aşa de frumoasă, care se numeşte "perla Africii".

Pare că microfonul nu funcţiona bine. Uneori, şi noi nu funcţionăm bine... Da sau nu? Şi când nu funcţionăm bine la cine trebuie să mergem ca să cerem să ne ajute? Nu vă aud... Mai tare... [tinerii: Isus!] La Isus! Isus poate să-ţi schimbe viaţa. Isus poate să dea jos zidurile pe care le ai în faţa ta. Isus poate face în aşa fel încât viaţa ta să fie o slujire pentru alţii.

Cineva dintre voi ar putea să mă întrebe: "Şi pentru aceasta există o baghetă magică?". Dacă voi credeţi că Isus vă schimbă viaţa, cereţi-i ajutor. Şi asta se numeşte rugăciune. Aţi înţeles bine? Rugăciune! Vă întreb: voi vă rugaţi? [tinerii: da!] Într-adevăr? [Da!] Rugaţi-l pe Isus, pentru că El este Mântuitorul. Nu încetaţi niciodată să vă rugaţi! Rugăciunea este arma cea mai puternică pe care o are un tânăr. Isus ne iubeşte. Vă întreb: Isus îi iubeşte pe unii şi pe alţii nu? [Nu!] Isus îi iubeşte pe toţi? [Da!] Isus vrea să-i ajute pe toţi? [Da!] Atunci deschideţi poarta inimii voastre şi lăsaţi-l să intre. A-l lăsa pe Isus să intre în viaţa mea. Şi când Isus intră în viaţa ta, te ajută să lupţi, să lupţi împotriva tuturor problemelor despre care a vorbit Winnie, să lupţi împotriva depresiei, să lupţi împotriva SIDA şi să ceri ajutor pentru a depăşi aceste situaţii, dar să lupţi mereu. Să lupt cu dorinţa mea şi să lupt cu rugăciunea mea. Sunteţi dispuşi să luptaţi? Sunteţi dispuşi să doriţi ceea ce este mai bun pentru voi? [Da!] Sunteţi dispuşi să vă rugaţi, să-i cereţi lui Isus ca să vă ajute în luptă? [Da!]

Şi un al treilea lucru pe care vreau să vi-l spun. Noi toţi suntem în Biserică, aparţinem Bisericii. Corect? [Da!] Şi Biserica are o Mamă. Cum se numeşte? [Maria!] Nu am înţeles... [Maria!] Să o rugăm pe Mama! Când un copil cade, îşi face rău, începe să plângă şi merge s-o caute pe mama. Când noi avem o problemă, lucrul cel mai bun pe care-l putem face este să mergem acolo unde este Mama noastră. Şi s-o rugăm pe Maria, Mama noastră. Sunteţi de acord? [Da!] Şi voi, o rugaţi pe Sfânta Fecioară Maria, Mama noastră? [Da!] Şi voi [adresându-se unui grup de tineri], voi îl rugaţi pe Isus şi pe Sfânta Fecioară Maria? [Da!]

Trei lucruri. Primul: a depăşi dificultăţile. Al doilea: a transforma negativul în pozitiv. Al treilea: rugăciunea. Rugăciune către Isus care poate totul. Isus, care intră în inima noastră şi ne schimbă viaţa. Isus care a venit pentru a mă mântui şi care şi-a dat viaţa pentru mine. Rugaţi-l pe Isus, pentru că El este unicul Domn. Şi de vreme ce în Biserică nu suntem orfani şi avem o Mamă, rugaţi-o pe Mama noastră. Şi cum se numeşte Mama noastră? [Maria!] Mai tare! [Maria!]

Vă mulţumesc mult pentru că m-aţi ascultat. Vă mulţumesc pentru că vreţi să schimbaţi negativul în pozitiv. Pentru că voiţi să combateţi răul, cu Isus alături. Mai ales vă mulţumesc pentru că vreţi să nu încetaţi niciodată să vă rugaţi. Şi acum vă invit să o rugăm împreună pe Mama noastră, pentru ca să ne ocrotească. Suntem de acord? [Da!] Toţi împreună? [Da!]

(În engleză)

Bucură-te, Marie...

[Binecuvântarea]

Şi, vă rog, o ultimă cerere: rugaţi-vă pentru mine. Rugaţi-vă pentru mine! Am nevoie de asta. Nu uitaţi! La revedere!

_____________

Discursul pregătit de Sfântul Părinte

Sfântul Părinte: Omukama Mulingi! [Dumnezeu este bun!]

Tinerii: Obudde Bwoona! [Acum şi întotdeauna]

Dragi prieteni tineri,

Sunt fericit de a fi aici şi de a împărtăşi aceste momente cu voi. Doresc să-i salut pe fraţii episcopi şi autorităţile civile prezente. Îi mulţumesc episcopului Paul Ssemogerere pentru cuvintele sale de bun-venit. Mărturiile lui Winnie şi Emmanuel întăresc impresia mea că Biserica din Uganda este bogată în tineri care doresc un viitor mai bun. Astăzi, dacă îmi permiteţi, aş vrea să vă întăresc în credinţă, încurajându-vă în iubire şi în mod special şi vă întăresc în speranţă.

Speranţa creştină nu este simplu optimism; este mult mai mult. Îşi înfige rădăcinile în viaţa nouă, pe care am primit-o în Isus Cristos. Sfântul Paul spune că speranţa nu ne dezamăgeşte, pentru că la Botez iubirea lui Dumnezeu a fost vărsată în inimile noastre prin intermediul Duhului Sfânt (cf. Rom 5,5). Speranţa ne face capabili să ne încredem în promisiunile lui Cristos, în forţa iertării sale, a prieteniei sale, a iubirii sale, care deschide porţile spre o viaţă nouă. Tocmai când vă loviţi de o problemă, de un insucces, când înduraţi o batere pe loc, ancoraţi inima voastră în această iubire, pentru că ea are puterea de a schimba moartea în viaţă şi de a alunga orice rău.

Astfel în această după-amiază aş vrea să vă invit, înainte de toate, să vă rugaţi pentru ca acest dar să crească în voi şi să puteţi primi harul de a deveni mesageri ai speranţei. Există atâtea persoane în jurul nostru care simt profundă nelinişte şi chiar disperare. Isus risipeşte aceşti nori, dacă-i permitem

Mi-ar plăcea să împărtăşesc cu voi şi câteva gânduri cu privire la unele piedici pe care le-aţi putea întâlni pe calea speranţei. Voi toţi doriţi un viitor mai bun, un loc de muncă, sănătate şi bunăstare, şi este un lucru bun. Pentru binele poporului şi al Bisericii doriţi să împărtăşiţi cu alţii darurile voastre, aspiraţiile şi entuziasmul, şi este un lucru foarte bun. Dar uneori, când vedeţi sărăcia, când întâlniţi lipsa de oportunităţi, când experimentaţi insuccese în viaţă, poate să apară şi să crească un sentiment de disperare. Puteţi să fiţi ispitiţi să pierdeţi speranţa.

Vi s-a întâmplat vreodată să vedeţi un copil care pe stradă trebuie să se oprească în faţa unei băltoace din faţa sa şi pe care nu este în stare s-o sară sau s-o înconjoare? Poate încerca să facă asta, dar apoi cade şi se udă. Atunci, după diferite tentative, îl cheamă în ajutor pe tata, care îl ia de mână şi-l trece rapid în partea cealaltă. Noi suntem ca acel copil. Viaţa ne rezervă multe băltoace. Dar nu trebuie să depăşim toate problemele şi piedicile numai cu forţele noastre. Dumnezeu este acolo pentru a ne lua de mână, numai dacă îl invocăm.

Ceea ce intenţionez să spun este că noi toţi, şi Papa, ar trebui să ne asemănăm cu acel copil! Pentru că numai atunci când suntem mici şi umili nu ne este frică să-l chemăm în ajutor pe Tatăl nostru. Dacă aţi experimentat acest ajutor, ştiţi despre ce anume vorbesc. Avem nevoie să învăţăm să ne pune speranţa noastră în El, conştienţi că este mereu prezent acolo, pentru noi. Revarsă în noi încredere şi curaj. Însă - şi acest lucru este important - ar fi o greşeală să nu împărtăşim această frumoasă experienţă cu alţii. Am greşi dacă nu am deveni mesageri ai speranţei pentru alţii.

O "băltoacă" deosebită poate să-i înfricoşeze pe tinerii care doresc să crească în prietenia cu Cristos. Este frica de a eşua în angajamentul luat de a iubi, mai ales în acel mare şi sublim ideal care este căsătoria creştină. Se poate avea teama de a nu reuşi să fii o bună soţie şi o bună mamă, un bun soţ şi un bun tată. Dacă se continuă să se privească băltoaca, se pot vedea chiar propriile slăbiciuni şi temeri reflectându-se asupra propriei fiinţe. Vă rog, nu vă opriţi în faţa lor! Uneori aceste temeri provin de la diavol, care nu vrea ca să fiţi fericiţi. Nu! Invocaţi ajutorul lui Dumnezeu, deschideţi-i inima şi El vă va ridica, luându-vă în braţele sale, şi vă va arăta cum să iubiţi. Cer îndeosebi tinerelor cupluri să nutrească încrederea că Dumnezeu vrea să binecuvânteze iubirea voastră şi vieţile voastre cu harul său, în sacramentul căsătoriei. În inima căsătoriei creştine este darul iubirii lui Dumnezeu, nu organizarea de sărbători somptuoase care adesea întunecă semnificaţia spirituală profundă a unei celebrări bucuroase cu rude şi prieteni.

În sfârşit, o "băltoacă" pe care toţi trebuie s-o înfruntăm este teama de a fi diferiţi, de a merge împotriva curentului într-o societate care ne determină constant să îmbrăţişăm modele de bunăstare şi de consum străine de valorile profunde ale culturii africane. Gândiţi-vă: ce anume ar spune martirii din Uganda cu privire la folosirea rea a mijloacelor moderne de comunicare, unde tinerii sunt expuşi la imagini şi viziuni deformate ale sexualităţii, care degradează demnitatea umană ducând la tristeţe şi la golul interior? Care ar fi reacţia martirilor ugandezi în faţa creşterii avidităţii şi a corupţiei în societate? Cu siguranţă v-ar cere să fiţi modele de viaţă creştină, încrezători că iubirea faţă de Cristos, fidelitatea faţă de Evanghelie şi folosirea înţeleaptă a darurilor pe care Dumnezeu vi le-a oferit pot doar să îmbogăţească, să purifice şi să înalţe viaţa acestei ţări. Ei continuă să vă arate drumul. Nu vă fie frică să lăsaţi ca lumina credinţei să strălucească în familiile voastre, în şcoli şi în locurile de muncă. Nu vă fie frică să intraţi cu umilinţă în dialog cu alţii, care pot să vadă lucrurile în mod diferit.

Dragi prieteni tineri, privind feţele voastre sunt plin de speranţă: speranţă pentru voi, pentru ţara voastră şi pentru Biserică. Vă cer să vă rugaţi pentru ca speranţa pe care aţi primit-o de la Duhul Sfânt să continue să inspire eforturile voastre de a creşte în înţelepciune, generozitate şi bunătate. Nu uitaţi să fiţi mesageri ai acestei speranţe! Şi nu uitaţi că Dumnezeu vă va ajuta să traversaţi orice "băltoacă" pe care o întâlniţi de-a lungul drumului!

Să aveţi speranţă în Cristos şi El vă va face capabili să găsiţi fericirea adevărată. Şi dacă vă este greu să vă rugaţi şi să speraţi, nu vă fie frică să vă adresaţi Mariei, pentru că este Mama noastră, Mama speranţei. În sfârşit, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.