Papa Francisc: Angelus (22 noiembrie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această ultimă duminică din anul liturgic, celebrăm solemnitatea lui Cristos Rege. Şi Evanghelia de astăzi ne face să-l contemplăm pe Isus în timp ce se prezintă lui Pilat care rege al unei împărăţii care "nu este din lumea aceasta" (In 18,36). Asta nu înseamnă că Cristos este un rege dintr-o altă lume, ci că este rege într-un alt mod, şi totuşi este rege în această lume. Este vorba despre o contrapoziţie între două logici. Logica lumească se bazează pe ambiţie, pe competiţie, luptă cu armele fricii, şantajului şi manipulării conştiinţelor. În schimb, logica Evangheliei, adică logica lui Isus, se exprimă în umilinţă şi în gratuitate, se afirmă în tăcere dar eficient cu forţa adevărului. Împărăţiile din lumea aceasta uneori se sprijină pe prepotenţe, rivalităţi, asupriri; împărăţia lui Cristos este o "împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii" (Prefaţă).

Când s-a revelat Isus ca rege? În evenimentul Crucii! Cine priveşte Crucea lui Cristos nu poate să nu vadă gratuitatea surprinzătoare a iubirii. Cineva dintre voi ar putea să spună: "Dar, părinte, acesta a fost un eşec!". Tocmai în eşecul păcatului - păcatul este un eşec - în eşecul ambiţiilor umane, acolo este triumful Crucii, este gratuitatea iubirii. În eşecul Crucii se vede iubirea, această iubire care este gratuită, pe care Isus ne-o dă. A vorbi despre putere şi despre forţă, pentru creştin, înseamnă a face referinţă la puterea Crucii şi la forţa iubirii lui Isus: o iubire care rămâne tare şi integră, chiar şi în faţa refuzului, şi care apare ca împlinire a unei vieţi trăite în oferire totală de sine în favoarea omenirii. Pe Calvar, trecătorii şi conducătorii îşi bat joc de Isus pironit pe cruce şi îi lansează provocarea: "Salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!" (Mc 15,30). "Salvează-te pe tine însuţi!". Dar în mod paradoxal adevărul lui Isus este tocmai acela pe care în ton de batjocură îl lansează asupra sa adversarii săi: "Nu se poate salva pe sine însuşi!" (v. 31). Dacă Isus ar fi coborât de pe cruce, ar fi cedat ispitei principelui acestei lumi; în schimb El nu se poate salva pe sine însuşi tocmai pentru a-i putea salva pe alţii, tocmai pentru că şi-a dat viaţa pentru noi, pentru fiecare dintre noi. A spune: "Isus şi-a dat viaţa pentru lume" este adevărat, dar este mai frumos a spune: "Isus şi-a dat viaţa pentru mine". Şi astăzi în piaţă, fiecare dintre noi să spună în inima sa: "Şi-a dat viaţa pentru mine", pentru a putea salva pe fiecare dintre noi de păcatele noastre.

Şi asta cine a înţeles? A înţeles bine asta unul dintre cei doi răufăcători care sunt răstigniţi cu El, numit "tâlharul cel bun", care îl imploră: "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta" (Lc 23,42). Dar acesta era un răufăcător, era un corupt şi era acolo condamnat la moarte tocmai datorită brutalităţilor pe care le-a făcut în viaţa sa. Dar a văzut în atitudinea lui Isus, în blândeţea lui Isus iubirea. Şi aceasta este forţa împărăţiei lui Cristos: este iubirea. Pentru aceasta regalitatea lui Isus nu ne oprimă, ci ne eliberează de slăbiciunile şi mizeriile noastre, încurajându-ne să parcurgem căile binelui, reconcilierii şi iertării. Să privim la Crucea lui Isus, să-l privim pe tâlharul cel bun şi să spunem cu toţii împreună ceea ce a spus tâlharul cel bun: "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta". Toţi împreună: "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta". A-i cere lui Isus, atunci când noi ne simţim slabi, păcătoşi, înfrânţi, să ne privim şi să spunem: "Tu eşti acolo. Nu uita de mine!".

În faţa atâtor sfâşieri în lume şi a atâtor răni în trupul oamenilor, să cerem Fecioarei Maria să ne susţină în angajarea noastră de a-l imita pe Isus, regele nostru, făcând prezentă împărăţia sa cu gesturi de duioşie, de înţelegere şi de milostivire.

________________

După Angelus

Ieri, la Barcelona, au fost proclamaţi fericiţi Federico da Berga şi douăzeci şi cinci de însoţitori martiri, ucişi în Spania în timpul persecuţiei feroce împotriva Bisericii în secolul trecut. Este vorba despre preoţi, tineri consacraţi care aşteptau hirotonirea şi fraţi laici care aparţineau Ordinului Fraţilor Minori Capucini. Să-i încredinţăm mijlocirii lor pe atâţia fraţi şi surori ai noştri care din păcate şi astăzi, în diferite părţi ale lumii, sunt persecutaţi din cauza credinţei în Cristos.

Vă salut pe voi toţi pelerinii, veniţi din Italia şi din diferite ţări: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi îi salut pe cei din Mexic, din Australia şi din Paderborn (Germania). Îi salut pe credincioşii din Avola, Mestre, Foggia, Pozzallo, Campagna şi din Val di Non; precum şi grupurile muzicale - pe care le-am auzit! - care o sărbătoresc pe sfânta Cecilia, patroana cântării şi a muzicii. După Angelus faceţi-vă auziţi, pentru că voi cântaţi bine!

Miercurea viitoare voi începe călătoria în Africa, pentru a vizita Kenya, Uganda şi Republica Centrafricană. Vă cer vouă tuturor să vă rugaţi pentru această călătorie, pentru ca să fie pentru toţi aceşti iubiţi fraţi, precum şi pentru mine, un semn de apropiere şi de iubire. Să-i cerem împreună Sfintei Fecioare Maria să binecuvânteze aceste iubite ţinuturi pentru ca să fie în ele pacea şi prosperitatea.

Recitarea rugăciunii Bucură-te, Marie...

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 21.