Reflecţie: Au trecut 37 de ani

Mereu şi mereu auzim (şi vedem) că viaţa este o mare zbuciumată, plină de pericole, unde izbucnesc din senin furtuni distrugătoare, monştrii adâncurilor se trezesc şi abisul se cască sub fiecare val etc. Dar când ţărmul nu se zăreşte, ploaia cade fără încetare, valurile se înalţă până la cer, fulgerele brăzdează orizontul, noi ce trebuie să facem? Nimic altceva decât ceea ce a făcut Noe: să ne construim o arcă. Şi să stăm în ea, în rugăciune şi meditaţie, înălţându-ne cu fiecare val. Nu contează cât de mare sau mică e bărcuţa noastră, nici măcar dacă e barcă sau o plută sau pur şi simplu, un lemn care pluteşte, scăpat din naufragiu, atât timp cât alături de noi, cu noi şi în noi este Isus.

...În acel an, ziua de 16 octombrie cădea într-o zi de luni.

Fumul alb încă mai ieşea din hornul Capelei Sixtine când cardinalul Pericle Felici a apărut în balconul central al bazilicii "Sfântul Petru". Cu o voce încărcată de emoţie şi bucurie, a rostit într o latină sonoră cuvintele tradiţionale:

"Annuntio vobis gaudium magnum: Habemus Papam! Eminentissimum ac reverendissimum dominum, dominum (apoi a pronuntat pe silabe) Ca ro lum,...

...în mulţime, un preot a strigat: "Doar n-au înnebunit!" (Se gândea că fusese ales Carlo Confalonieri, decanul Colegiului Cardinalilor, în vârstă de 85 ani.)

... sanct? roman? Ecclesi? cardinalem,...,moment în care a făcut încă o pauză, pentru a savura mai bine surpriza... şi a continuat: Wojtyła, qui sibi nomen imposuit Ioannis Pauli."

Era luni, 16 octombrie 1978¹.

Când a apărut la balconul central, la ora 19.15 (ora Italiei), tânăr², înalt³, cu statura atletică, iradiind frumuseţe, nobleţe, hotărâre şi încredere în sine, prinzând balustrada cu amândouă mâinile, cu braţele întinse, mulţimea a tăcut uimită. Uimirea a fost şi mai mare când a rostit salutul obişnuit (Lăudat fie Isus!) în limba italiană, cu vocea sa baritonală, frumos modulată, fermă şi sonoră, vibrând de iubire şi a continuat astfel, înainte de prima sa binecuvântare tradiţională Urbi et Orbi, într-un discurs rămas memorabil, adresându-se în limba ţării⁴.

Au trecut 37 de ani de atunci. Furtunile nu l-au ocolit. Dar oricât s-au înverşunat împotriva lui, n-au reuşit să-l doboare. Se încredinţase cu toate ale sale Maicii Domnului, adorându-l pe Isus prin ochii şi inima Mariei.

Şi chiar dacă unii dintre noi uităm că lui i se datorează căderea comunismului şi nu sesizăm importanţa pelerinajelor sale şi nici a operelor sale de mare valoare spirituală, lucrul e cumva firesc - fiindcă un munte nu se zăreşte bine când suntem prea aproape de el.

Şi, înaintând cu Isus în bărcuţa noastră, să ne amintim cele trei comori pe care ni le-a dăruit sfântul Ioan Paul al II-lea: mai întâi, "scara către cer" - preasfântul Rozariu, apoi cuvintele lui: "Vă implor: niciodată, niciodată să nu disperaţi, niciodată să nu vă îndoiţi, să nu obosiţi şi să nu vă descurajaţi. Să nu vă fie frică!"; şi, mai presus de toate, nesfârşita iubire pe care o revarsă necontenit asupra noastră de acolo, din casa Tatălui ceresc.

Fiindcă, aşa cum spunea părintele iezuit Marius Taloş, "iubirea este pâinea noastră cea de toate zilele".

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ Karol Wojtyła fusese ales în a treia zi a Conclavului, în al optulea tur de scrutin, cu 99 voturi din 111 electori. A fost înscăunat la 22 octombrie 1978.
¹ La cei 58 de ani ai săi, era cel mai tânăr papă ales din anul 1846; ultimul cu vârsta sub 60 ani, papa Pius al IX-lea, avusese un pontificat de 32 de ani, deci se aprecia că noul papă va fi cel care va conduce Biserica în noul mileniu.
³ Ioan Paul al II-lea avea înălţimea de 179 cm). Cf. http://karolwojtyla2011.wordpress.com/2011/09/11, "The election of a reluctant pope revisited".
⁴ Cf. http://w2.vatican.va/content/john-paul-ii/it/speeches/1978/documents/hf_jp-ii_spe_19781016_primo-saluto.html.

lecturi: 8.