Sinodul intră în miezul discuţiei despre divorţaţii recăsătoriţi

De Iacopo Scaramuzzi

Sinodul despre familie în desfăşurare în Vatican (4-25 octombrie 2015) intră în miezul discuţiei cu privire la ipoteza de a acorda împărtăşania unor perechi de divorţaţi recăsătoriţi, una dintre temele cele mai controversate deja la adunarea extraordinară de anul trecut, cu numeroase intervenţii care au arătat "o gamă de tonalităţi care merge de la zero la o sută".

"Dacă nu este unicul subiect, totuşi", a subliniat Romilda Ferrato, unul dintre colaboratorii (în limba franceză) a purtătorului de cuvânt din Vatican, părintele Federico Lombardi, pentru briefingul zilnici multilingv despre mersul lucrărilor sinodale, "trebuie recunoscut că problema accesului la împărtăşanie pentru perechile de divorţaţi recăsătoriţi a revenit pe larg în avalanşa intervenţiilor în ultimele 24 de ore".

Au fost 93 de intervenţii, între ieri după-amiază şi această dimineaţă, în cursul discuţiei generale în aula sinodală, al unei dezbateri despre a treia şi ultima parte a documentului-bază (Instrumentum laboris), care ar trebui să se încheie în această după-amiază, înainte de a da din nou cuvântul celor 13 grupuri de lucru lingvistice (circuli minores) pentru ultima tranche de rapoarte înainte de încheiere. Tema este deosebit de interesantă "în măsura în care - a subliniat Ferrato - cristalizează mai mult decât alte chestiuni diferitele abordări care se exprimă în această adunare, ca de altfel şi anul trecut, între cel care subliniază că rolul Bisericii nu este să adere la opinia publică sau politică, ci să fie fidelă faţă de Domnul, şi cel care spune că Biserica este alături de oameni în pofida eşecurilor lor fără ca să trădeze doctrina, şi cel care face apel la prudenţă şi avertizează cu privire la adoptarea de soluţii rapide care riscă să mărească învălmăşeala generală şi să-i tulbure pe credincioşi. Între cele două atitudini, mulţi subliniază că nu e vorba pentru nimeni de un acces nediscriminat la împărtăşanie, ci să se propună o abordare personalizată cu privire la conduita credincioşilor condusă de episcopii diecezani. Poziţiile prezente între cele două sunt foarte variate, aşa că unul dintre cei care au intervenit a spus că a perceput o gamă de tonalitate de la zero la o sută".

Mulţi dintre părinţi, a subliniat la rândul său Bernd Hagenkord, colaborator al părintelui Lombardi pentru limba germană, "au intervenit în apărarea şi pentru o clarificare a doctrinei catolice despre căsătorie şi familie, spunând că este necesar să se rezume în mod clar şi univoc viziunea creştină despre căsătorie, subliniind că Biserica nu are autoritatea sau puterea de a schimba cuvântul lui Dumnezeu. Alţi, pe de altă parte, au subliniat că urmând învăţătura lui Isus, Biserica nu poate să-i excludă permanent pe unii credincioşi de la sacramente, pentru că nu suntem funcţionari de la vamă care controlează puritatea creştinilor". A fost vorba, a rezumat Hagenkord, de "multe, multe intervenţii" care au arătat un nivel "mereu constructiv şi de înaltă calitate".

Părintele Manuel Dorantes, colaborator la briefing pentru limba spaniolă, a amintit cazul unui părinte sinodal care a intervenit cu cuvinte puternice emoţional pentru a povesti despre o primă împărtăşanie foarte specială. Ajuns la altar pentru a primi în mână ostia consacrată, copilul - a povestit părintele Dorantes - din iniţiativa sa a rupt ostia în două, dând jumătate tatălui care-l însoţea, dar care fiind divorţat recăsătorit nu putea s-o primească direct.

Cât priveşte calea penitenţială, proiect prospectat iniţial de cardinalul Walter Kasper, în urmă cu un an şi jumătate, drept condiţie pentru accesul la împărtăşanie, monseniorul Carlos Aguiar Retes, arhiepiscop de Tlalnepantla (Mexic), care a intervenit la briefing, a amintit că e vorba de un parcurs, analog cu cel prezent în Bisericile ortodoxe, care prevede o căinţă pentru a accepta greşelile săvârşite şi a începe un drum nou". Stanislaw Gadecki, arhiepiscop de Poznan şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Poloneze, la rândul său, a reafirmat că episcopatul polonez a "exclus" ipoteza împărtăşaniei, făcând referinţă la Familiaris consortio din 1984, subliniind că divorţaţii recăsătoriţi "nu sunt excomunicaţi, dar există multiple moduri de a participa la viaţa Bisericii" şi recunoscând că uneori "cel care este exclus de la împărtăşanie are o dorinţă de euharistie mai puternică decât cel care poate să meargă la împărtăşanie". Episcopul mexican, mai în general, a amintit că Sinodul "nu intenţionează şi n-a intenţionat niciodată să ajungă la decizii, care sunt în mâinile Sfântului Părinte, căruia îi dăm reflecţiile noastre şi punctele noastre de vedere".

Multe, în afară de împărtăşania pentru divorţaţii recăsătoriţi, temele atinse în numeroasele intervenţii. Părintele Thomas Rosica, colaborator al părintelui Lombardi pentru limba engleză, a citat diversitatea dintre multe culturi, formarea preoţilor care vin din familii dificile, chestiuni mai sociale precum imigraţia şi prostituţia, precum şi observaţia unui părinte sinodal care "a vorbit despre importanţa de a zâmbi, pentru că Papa Francisc arată importanţa de a zâmbi pentru un preot". Cineva, a subliniat părintele Lombardi, "a vorbit de motu proprio despre procesul de nulitate matrimonială, îndeosebi cu privire la formarea lucrătorilor în domeniul juridic", multe au fost propunerile şi consiliile pastorale foarte concrete, un părinte sinodal "a subliniat că în Instrumentum laboris se vorbeşte numai o dată despre iertare şi este cam puţin".

(După Vatican Insider, 15 octombrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 39.