Rapoartele din cercurile mici despre a doua parte din Instrumentum laboris

În inima sinodului

Inima sinodului. Aşa a fost definită de unii părinţi a doua parte din Instrumentum laboris, aceea care vrea să ilustreze ceea ce Biserica spune despre realitatea familiei creştine, despre vocaţia sa şi despre misiunea sa. Este partea asupra căreia s-a concentrat discuţia din cele treisprezece cercuri mici care s-au reunit la 12 şi 13 octombrie. Rezultatele acestei munci au fost prezentate în a opta întrunire generală care s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de miercuri 14 octombrie.

Ca de obicei, adunarea a fost deschisă de rugăciunea Orei a treia, cu ocazia condusă de preşedintele delegat, cardinalul André Vingt-Trois. În omilie, arhiepiscopul ecuadorian Luis Gerardo Cabrera Herrera s-a adresat celor 264 de părinţi din aulă - nu era prezent Papa Francisc, angajat pentru audienţa generală în piaţa "Sfântul Petru" - pentru a vorbi despre familie ca "spaţiu propice pentru a experimenta gloria lui Dumnezeu". Trebuie redescoperită familia, a spus el, ca "o şcoală în care învăţăm valorile fundamentale".

Şi despre rolul familiei au vorbit cei treisprezece raportori care, tocmai în virtutea centralităţii temei, au cerut în mod unanim mai numeroase referinţe biblice şi magisteriale şi o mai mare organicitate şi coeziune a celei de-a doua părţi din Instrumentum laboris cu scopul de a garanta necesara claritate şi incisivitate a textului.

Cardinalul Piacenza, raportor al cercului italian B, a subliniat că această secţiune foloseşte tocmai pentru a comunica "frumuseţea căsătoriei în faţa previziunilor temătoare exprimate în răspândita «cultură a provizoriului»". Alături de asta se sugerează să se evidenţieze diferitele forme de vocaţie la iubire (matrimonială, sacerdotală, consacrată) şi, din punctul de vedere al limbajului, să se acorde atenţie la folosirea termenilor "natură" şi "natural" care se prestează la răstălmăciri în uzul comun. În schimb este nevoie de un stil comprehensibil şi eficace pentru "a ajuta familiile să intre în misterul familiei din Nazaret". În sfârşit, din cerc a reieşit exigenţa unui document magisterial pentru "a ordona în mod exhaustiv doctrina complexă şi diversificată despre căsătorie şi despre familie".

Ca linie conducătoare propusă de cercul italian C, a spus episcopul Brambilla, trebuie ca sinodul "să se întoarcă la izvorul ţâşnitor al mesajului lui Isus", un cuvânt care porneşte de la "începutul" creaţiei şi ajunge la împlinirea crucii şi a învierii. Nu trebuie uitate nici contribuţiile magisteriului care descriu caracteristicile alianţei nupţiale: "sfinţenia, unitatea, fidelitatea, fecunditatea şi generativitatea în educaţie, în societate şi în lume". Astfel se vor putea defini mai bine rolul familiilor, mai ales rolul lor evanghelizator, şi stilul pe care Biserica trebuie să-l aibă faţă de ele: "proximitate contagioasă şi duioşie puternică şi exigentă". Comunitatea creştină, s-a spus, trebuie să însoţească toate etapele vieţii familiale cu angajare deosebită în parcursul de "iniţiere a tinerilor".

Tema însoţirii este una care a reieşit şi din discuţia din cercul italian A, de la care - a explicat raportorul, părintele Arroba Conde - a venit cererea de a explica legătura sinodului cu apropiatul jubileu al milostivirii. Subliniind importanţa că harul lui Dumnezeu acţionează în timpul întregii vieţi, a fost evidenţiată necesitatea de a încuraja drumuri de convertire.

Cu privire la concreteţea vieţii zilnice familiale a furnizat diferite contribuţii cercul englez D. Este nevoie - a spus raportorul, arhiepiscopul Chaput - să se facă înţeleasă noutatea sacramentului creştin al căsătoriei. Cu privire la tema indisolubilităţii, de exemplu, a fost sugerat să fie prezentată ca valoare pozitivă şi nu ca o povară de suportat. În cotidianitate, familia este chemată să fie martoră prin viaţa de rugăciune, prin sensibilitatea faţă de chestiunile ambientale, prin împărtăşirea în caritate.

Cu privire la rugăciunea comună, participarea la liturghia duminicală, dar şi la paraliturgii care trebuie desfăşurate în casă, a insistat cercul englez A. Arhiepiscopul Kurtz a subliniat că vocaţia comună este cea la comuniune şi la misiune şi că izvorul la toate se află în Isus.

Munca din cercul spaniol A a fost ilustrată de raportor, cardinalul Lacunza Maestrojuán. Înainte de toate a fost cerută o definiţie clară a "familiei", după stilul făcut în Gaudium et spes. Şi din acest cerc a venit o referinţă la privirea concretă asupra vieţii familiilor ("Evanghelia devine trup, prin primire, iertare, întâlnire, altminteri creştinismul se reduce la retorică sau ideologie") şi la parcursurile treptate de primire a harului lui Dumnezeu. De la părinţi a venit invitaţia de a recunoaşte că există valori pozitive şi în alte tipuri de familie.

O privire amplă, aceasta din urmă, reieşită şi din raportul arhiepiscopului Ulrich, din cercul francez A, care a subliniat că Vestea Bună a familiei este izvor de speranţă pentru toţi, nu numai pentru catolici. Încă o dată, cu privire la natura căsătoriei, a fost sugerat să se vorbească despre fidelitate şi indisolubilitate mai degrabă ca dar şi apel decât în simpli termeni juridici de obligaţie.

Despre dimensiunea misionară a familiei şi despre identitatea sa ca imagine a iubirii trinitare a insistat cercul spaniol B. Raportorul, arhiepiscopul Porras Cardozo, a sugerat ca documentul final să dea mai mare atenţie copiilor şi diferitelor realităţi care se găsesc în toată lumea.

Atenţia faţă de diferitele culturi, cu ideea de programe catehetice specifice, a fost evidenţiată şi de arhiepiscopul Coleridge în numele cercului englez C, de la care a mai venit invitaţia de a înţelege mai bine dificultăţile tinerilor cu privire la alegerile matrimoniale.

O Biserică ce însoţeşte familiile cu o îngrijire pastorală personală şi care cu prudenţă şi înţelepciune să ştie să fie milostivă şi înţelegătoare a fost dorită de cercul german prin raportul arhiepiscopului Heiner Koch. "Milostivire şi adevăr, har şi dreptate - a spus el - nu sunt contrapoziţii pentru că Dumnezeu este iubire şi a lui este milostivirea cu care el ne face drepţi".

O chemare de a urma "pedagogia lui Dumnezeu" a venit şi de la arhiepiscopul Diarmuid Martin, raportor din cercul englez B. O pedagogie care porneşte de la relatarea din Geneză, cu referinţă la unirea dintre bărbat şi femeie, şi îşi are împlinirea în viaţa lui Isus. Este nevoie, vorbind despre familie, un limbaj mai puţin juridic care să revină cu termeni precum "har", "binecuvântare", "pact pentru viaţă". Adică trebuie subliniate realităţile frumoase şi pozitive şi să ne amintim că "toţi avem nevoie de milostivirea lui Dumnezeu".

Teme care revin în raportul din cercul francez C. Familia - a explicat raportorul, arhiepiscopul Durocher - "evanghelizează prin însăşi fiinţa sa" care se întemeiază în Isus şi misiunea familiei este "să dea lumină puterii milostivirii lui Dumnezeu".

Seria rapoartelor a fost încheiată de părintele Dumortier care, în numele cercului francez B, a reînnoit cererea unei intervenţii magisteriale şi a subliniat că Evanghelia familiei nu este o povară ci un "apel de a trăi în libertate şi bucurie".

(După L'Osservatore Romano, 15 octombrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.